PRIETENIA ESTE CEVA FOARTE SACRU

Ne sînt cunoscute cuvintele din cartea lui Ben Sirah care spun că cine a găsit un prieten a găsit o comoară.
Prietenia înseamnă a însoţi viaţa celuilalt de la un fundament tacit.
În general, adevăratele prietenii nu trebuie să fie explicate, au loc, şi apoi este ca şi cum s-ar cultiva.
Pînă acolo încît face să intre în viaţa ta cealaltă persoană ca grijă, ca bun auspiciu, ca o curiozitate salutară de a şti cum este el, familia sa, copii săi. Înainte de al considera prieten pe cineva, lasă ca timpul să-l pună la încercare, pentru a vedea cum reacţionează înaintea ta.
Prietenia este unul dintre darurile cele mai mari pe care o persoană, pe care un tînăr poate să-l aibă şi poate să-l ofere. Este adevărat. Cît de dificil este a trăi fără prieteni! Cînd unul îl iubeşte pe cineva, îi stă alături, se îngrijeşte de el, îl ajută, îi spune ceea ce gîndeşte, da, dar nu-l abandonează. Prietenii se suportă, se însoţesc, se ocrotesc.
E adevărat, este foarte dificil să trăieşti fără prieteni! Însă este dificil şi să se cultive, să se construiască adevăratele prietenii. Sîntem atît de obişnuiţi să urmărim interesul nostru încît nici prietenia nu scapă de căutarea noastră egoistă! Cristos ne învaţa să făurim prietenii care devin miracolele vieţii noastre, balsam pentru inima noastră, vînt puternic pentru velele corabiei noastre care ne poartă spre orizonturile dorite de d-zeu.
Sfîntul Ioan Gură de Aur nu a ezitat să facă un elogiu prieteniei.  ''Chiar de ai dispune de mii de tezaure, totuşi nimic nu ar fi mai de preţ ca un prieten adevărat...
Te bucuri văzîndu-l pe prietenul tău, te înveseleşti şi sufletul tău avînd o mulţumire nespusă se contopeşte cu dînsul şi chiar de ţi-ai aminti numai de el, cugetul tău tresare şi se înaripează. Vorbesc aici de prietenii adevăraţi, despre prietenii de un suflet şi de un cuget, despre prietenii care preferă să şi moară, despre prietenii care iubesc cu căldură...'''
Nu te mulţumi cu relaţii superficiale şi trecătoare!
Caută să oferi cu sinceritate prietenia ta! Este antidotul disperării existenţiale.  Cea mai bună metodă de a găsi un prieten este să fii tu însuţi prieten. Fii indulgent cu prietenul care îţi greşeşte, acceptă-i limitele şi fragilitaţile şi ajutăl să crească.   Nu uita că este uşor să usuci lacrimile unui prieten, însă este mai greu să stai în ''public''şi să îl aplauzi, fără gelozie, în momentul succesului.