POTOPUL ÎNTRE REALITATE ŞI MIT,

Mai mult decît fantasmagoricele căutări ale relicvelor arcei lui Noe pe muntele Ararat din Turcia, pentru mine potopul se regăseşte în splendilele scene ale mozaicului bazilicii ''San  Marco'' din Veneţia sau în chipurile înspăimântate care încearcă cu disperare să se prindă de copaci sau de stînci, pictate de Michelangelo în Capela Sixtină. Poate fi considerată relatarea biblică a potopului ca fiind reală sau trebuie interpretată ca simbol al judecăţii răului?
Tema potopului ca dezastru cosmic a fascinat dintotdeauna omenirea şi se regăseşte şi în afara lumii biblice, în multe civilizaţii şi culturi. Este prezentă în Egipt în ''Cartea Morţilor,''în mitul grecesc al lui Deucalion şi al Pyrei, se găseşte în Noua Guinee sau Australia.
Relatarea biblică în capitolele  6-9 ale Genezei provine din unele texte străvechi mesopotamieme, din ''Epopeea lui Ghilgameş.'' Probabil, acest mit mesopotamian îşi are originea pe reevocarea unei tragedii naturale, cauzată de cele două fluvii, Tigru şi Eufrat.  Odată devenit mit, acest fenomen natural a suferit amplificări grandioase pe care însăşi Biblia le aminteşte şi care nu trebuie interpretate ''ad  literam''.
Dacă ar fi să considerăm textul biblic, arca ar fi avut o lungime de 156 metri, 26 metri lăţime şi 30 metri înălţime, ceea ce e ceva exorbitant.
Care să fie însă semnificaţia relatării biblice?  Spre deosebire de relatările mitice mesopotamiene care considerau potopul ca pedeapsa zeilor aplicată oamenilor din cauza gălăgiei ce le strica somnul, finalitatea  povestirii biblice capătă aspectul unei judecăţi morale divine asupra păcatului omenesc. Chiar dacă relatarea biblică îmbină două tradiţii diferite ce se contrazic pe alocuri, totuşi,  autorul sacru vrea să ne avertizeze că Dumnezeu nu este indiferent în faţa corupţiei şi a imoralităţii: ''Donmul a văzut că răutatea omului pe pămînt era mare.'' Însă, judecata şi moartea nu au ultimul cuvint; în omul cel drept, Noe, se manifestă iubirea lui Dumnezeu.  Prin alianţa  cu  NOENoe  se ivesc zorii unei noi creaţii, fapt pentru care apele potopului devin imagine a botezului.