PUTEREA GÂNDURILOR SAU SENTIMENTELOR,

Dacă vrei cu adevărat un lucru, începe să te simți bine atunci când te gândești la el și vezi ce se va întâmpla. Să tânjești, să îți dorești, să implori sau chiar să speri nu sunt activități prin care ne concentrăm asupra lucrurilor pe care ni le dorim. Sunt doar niște gânduri negative care vibrează pornind dintr-un loc al descurajării, un loc al lipsei, născut din convingerile pesimiste, acelea că nu vom avea probabil niciodată ceea ce ne dorim. Și, în condițiile în care experimentăm asemenea sentimente, nici nu vom avea.

Obținem lucrurile asupra cărora ne concentrăm; dacă ne concentrăm pe lipsa unui obiect, atunci asta vom obține în mod garantat, fiindcă ceea ce ne oferă universul, în fiecare moment, în fiecare zi, corespunde exact lucrurilor cu care vibrăm.

Dacă nu avem sentimente de bine atunci ne gândim la ceva, transmitem un soi de emoții negative, și trebuie să fim foarte atenți ceea ce transmitem în exterior. Dacă ceea ce simți atunci când te gândești la un lucru nu îți dă o stare de înălțare emoțională, de elan, de entuziasm, de agitație plăcută, de încântare sub orice formă a ei, atunci simți și proiectezi exact opusul: vibrații negative provenite din frustrarea pe care ți-o dă faptul că nu ai acea dorință acel obiect etc. Prin faptul că ne concentrăm asupra lipsurilor, nu putem atrage niciodată opusul. Pentru a atrage ceea ce vrem în propria noastră viață, trebuie să ne schimbăm direcția de concentrare, lucru care ne va modifica  și vibrațiile.

Pe măsură ce te scalzi în toată această  mândrie, toate vibrațiile magnetice sunt din ce în ce mai mari și absolut pozitive, ceea ce înseamnă că transmiți un nou semnal foarte puternic care îți va construi o cale lipsită de obstacole prin care dorința ta să se materializeze în propria ta lume.

De fapt, prin toate aceste vibrații superioare pe care le transmiți, ești un veritabil magnet ambulant de frecvență înaltă, te simți într-adevăr bine, care denotă starea de bine,sentimentele tale se conformează intenției tale originale de a te distra. Nu mai atragi mai mult din ceea ce nu vrei, ci atragi mai mult din ceea ce vrei. Sentimentele negative, care provin din gânduri precum nu am, nu pot avea, sau nu voi avea niciodată nu concordă pur și simplu cu intenția ta originală. Pe de altă parte, dacă permiți să fii captivat de faptul că te gândești la lucrul dorit, la dorință și insiști să-ți spui că lucrurile sunt pe cale să se schimbe- (indiferent ce vezi în fața ta și care poate denota exact contrariul)- atunci aceste gânduri pozitive se vor magnetiza într-un final în propriile tale dorințe. Este obligatoriu, fiindcă aceasta este fizica după care funcționează universul.

Nu uita, sentimentele îți vor îndeplini visurile, nu simplele gânduri. Sentimentele sunt cele care crează magnetismul și vibrațiile din undele pe care le transmitem. Sentimentele,.... care provin din propriile gânduri.Dacă ne concentrăm cu o emoție intensă repetată asupra unui lucru pe care nu ni-l dorim(sau pe care nu îl vrem, mai devreme sau mai târziu acel lucru va ajunge la noi).

În mod cert nu există două tipuri de energie - una care să ne facă să ne simțim bine și alta care să ne facă să ne simțim prost.  Dar există mai multe niveluri de vibrații care să denote starea de bine, dar și de vibrații care arată o stare de rău, pentru fiecare gând transmis. Le numin energie pozitivă, respectiv negativă, deși este vorba despre același lucru, însă despre vibrații diferite.

De fiecare dată când ne gândim la ceva, transmitem un tip de energie pozitivă sau negativă(sentiment) către lucrul la care ne gândim,iar procesul nu se schimbă niciodată.: așa cum gândim, așa ne și simțim; așa cum simțim, așa vibrăm; așa cum vibrăm, așa atragem spre noi diverse elemente. Apoi rămâne să trăim rezultatele.

De fiecare dată când ne gândim serios la ceva, se petrec două lucruri. În primul rând, vibrația izvorâtă din sentimentul pe care ți-l dau gândurile evocate(fericire, tristețe etc). În al doilea rând, activarea prin intermediul emoțiilor a micilor fragmente de gânduri pe care eu le numesc particule de gânduri. Odată ce aceste fragmente sunt activate de propriile noastre sentimente, sunt programate automat să fie în concordanță cu elementul la care vibrăm.

Așa că dacă ne gândim la ceva, după care ne gândim și mai mult sau vorbim despre asta, continuăm și a doua zi, după care în ziua următoare, până când, în curând, vor exista atâtea gânduri de aceiași frecvență încât în scurt timp se adună toate laolaltă. Cu cât transmitem în exterior mai multe gânduri de același tip, cu atât mai mari vor fi aceste aglomerări de gânduri, care vor avea la un moment dat o uluitoare putere de magnetizare, suficient de mare încât să formeze propriile vârtejuri de energie magnetică, fie pozitive(fericire), fie negative(deprimare). Centrele de putere, monumente de energie magnetică, atrag acum în interiorul  lor orice element care are o vibrație similară - inclusiv pe tine  cea ce, în cele din urmă, duce la declanșarea evenimentelor. Înainte să îți dai seama, ești atras chiar în mijlocul unor lucruri pe care tu însuți le-ai inițiat, prin gândurile și sentimentele tale. Poate fi vorba despre lucrul asupra căruia te-ai concentrat sau poate fi ceva complet diferit, dar compus totuși din aceleași vibrații.

Deși cu siguranță că putem transmite sentimente și fără gânduri. Principala idee este următoarea: cu cât ne gândim mai mult la ceva, indiferent că este vorba despre un lucru pe care ni-l dorim sau despre unul pe care nu ni-l dorim, cu atât mai repede îl vom atrage în experiența noastră. Pe scurt, este vorba despre: Ceea ce se aseamănă se atrage.

sursa  foto:internet

stefan robu

SĂRĂCIA SPIRITUALĂ ȘI LIBERTATEA

NEVOIA DE A FI,

Una dintre nevoile cele mai profunde ale omului este aceea de identitate: am nevoie să știu că exist, am nevoie să exist în proprii ochi și în ochii celorlalți. Toți resimțim o lipsă profundă în privința identității de sine. Această nevoie de identitate este atât de imperioasă încât poate să conducă la aberații, fapt pe care îl constatăm, mai ales, în zilele noastre, când bărbații și femeile, tineri îndeosebi, sunt în stare să-și facă un look neverosimil doar pentru a exista în ochii lor și ai celorlalți, după modele propuse de cultura ambientală, după nu știu ce modă care se schimbă de la o zi la alta și cu care ei se identifică. 

În plan psihologic și spiritual, nevoia cea mai profundă a omului este aceea de iubire: a iubi și a fi iubit. De această nevoie de iubire, de comuniune, sunt legate în mod necesar alte două nevoi fundamentale: nevoia de adevăr(ca să iubești trebuie să cunoști) și nevoia de identitate(ca să iubești trebuie să fii). Acestor trei nevoi fundamentale le corespund trei facultăți spirituale precizate de teologia tradițională: voința, inteligența și memoria.

Virtuțile teologale permit găsirea în relația cu dumnezeu a posibilității de satisfacere ultimă a acestor nevoi: credința oferă acces la adevăr, speranța ne permite să găsim în dumnezeu siguranța și identitatea, iubirea ne face să trăim în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu aproapele.

La  nivelul cel mai superficial, se încearcă acoperirea acestei nevoi de identitate prin a avea, prin posesia de bunuri materiale și adoptarea unui anumit stil de viață: mă identific cu bogățiile mele, cu aspectul meu fizic etc.În acest caz este vorba de o confuzie teribilă, pentru că se acoperă nevoia de a fi  cu aceea de a avea. Se poate trăi într-o astfel de iluzie, dar nu pentru mult timp, iar trezirea la realitate este întotdeauna dureroasă. Câte persoane nu au sfârșit prin a-și da seama că trezeau interes prin poziția lor financiară, și nu prin propria persoană!

La un alt nivel, cel mai elevat, de altfel, nevoia de a fi va încerca să se împlinească prin punerea în valoare a unor talente sportive, artistice, intelectuale.

Tendința de a ne constitui ca ființă pe baza a ceea ce facem are, bineînțeles, un aspect pozitiv în construirea personalității care se dezvoltă prin exersarea diferitelor capacități. Este bine și normal ca cineva să se descopere capabil de a face un lucru sau altul, să-și pună în valoare potențialul, și astfel, să aibă confirmarea faptului că există, să aibă încredere în sine, să experimenteze bucuria de a-și exprima talentele. Educația și pedagogia se bazează în mare parte pe această tendință și este bine să fie așa.

Nu putem identifica persoana cu suma aptitudinilor sale, pentru că ea este mai mult decât atât. Nu putem judeca pe cineva doar în funcție de capacități, fiecare persoană are o valoare și o demnitate unice, independente de ceea ce știe să facă. Dacă nu percepem corect această realitate, riscăm să ne găsim într-o bună zi într-o criză existențială profundă, în fața unui eșec, sau să avem față de ceilalți o atitudine de dispreț atunci când ne vom confrunta cu limitele și incapacitățile lor. Ar mai fi oare loc pentru cei săraci, pentru handicapați într-o lume în care persoana nu există decât în funcție de eficacitatea, de binele vizibil pe care este în stare să-l producă.

Orgoliul și smerenia,

Este interesant în acest sens să ne aplecăm puțin asupra problematicii orgoliului. Toți ne naștem cu o rană profundă care este trăită ca o lipsă, mai precis, ca o lipsă de a fi. Încercăm de-a lungul vieții să acoperim această lipsă prin compensație, ceea ce înseamnă că fiecare ființă umană va căuta să-și constitue o identitate compensatorie, diferită de la un individ la altul, în funcție de tipul de suferință.

Așadar, ne fabricăm un ego diferit de sinele veritabil.  Eul artificial are niște caracteristici tipice, căci fiind artificial are nevoie de o mare risipă de energie pentru a se întreține și fiind fragil cere să fie apărat. Orgoliul  și duritatea merg întotdeauna mână în mână. Tendința de a ne constitui ca eu în planul vieții spirituale este normală și pozitivă, este un resort al creșterii umane și spirituale, o motivație pentru a progresa, a dobândi daruri și talente, a imita un model sau altul care ne atrage sau cu care  vrem  să ne identificăm.Uneori încercăm să ne realizăm pe seama virtuților și calităților spirituale, ceea ce vrea să spună că, inconștient, ne indentificăm cu binele pe care suntem în stare să-l facem.

Smerenia este următorul adevăr: Sunt ceea ce sunt, și nu o construcție artificială, fragilă și permanent amenințată, ci ceea ce sunt în ochii lui dumnezeu, adică un copil umil, sărac, care nu are absolut nimic, care primește totul, care nu are nici un motiv de temere și este complet liber pentru că a dobândit deja totul dinainte prin iubirea gratuită și binevoitoare a Tatălui care i-a spus într-o zi aceste vorbe definitive: Toate ale mele ale tale sunt.

Adevărata noastră identitate, mult mai profundă decât ceea ce avem sau putem face, mai profundă decât chiar și decât virtuțile morale și calitățile spirituale, este aceea pe care o descoperim puțin câte puțin trăind sub privirea lui Dumnezeu, aceea pe care nimeni, nici un eveniment, nici o cădere, nici un eșec nu vor putea niciodată să ne-o ia. Identitatea, ființa noastră întreagă, are o sursă mult mai profundă decât activitățile în care ne implicăm. Aceasta este iubirea creatoare a lui dumnezeu care ne-a făcut după chipul și asemănarea sa  și ne-a dat ca destin să trăim pentru totdeauna cu el.

Iubirea este ceea ce rămâne atunci când nu mai rămâne nimic. Nu toți avem această amintire care vine din străfundurile noastre, de dincolo de eșecuri, de despărțiri, de cuvintele care ne fac să supraviețuim, a unui cântec abia auzit, a certitudinii că dincolo de dezastrele biografiei personale, dincolo chiar de bucurie, suferință, naștere și moarte, există un spațiu pe care nimic nu-l poate amenința, care nu a fost amenințat niciodată și care nu riscă nimic, un spațiu intact, cel al iubirii care ne-a clădit ființa.

Asta nu înseamnă că el rămâne neatins indiferent dacă ne lăsăm conduși de bine sau de rău! Trebuie, atât cât stă în puterile noastre, să facem binele și să evităm răul, căci păcatul ne rănește și îi rănește și pe ceilalți, iar efectele sale negative sunt adesea pe termen lung, ne costă mult și sunt greu de reparat.

Dorințele noastre,

Sentimentele, aceste lucruri de care suntem atât de înspăimântați dacă, întâmplător, sunt unele negative, nu reprezintă altceva decât încărcături electromagnetice de energie care ne parcurg întregul corp și sunt emise de propriile gânduri. Singurul motiv pentru care depunem atâtea eforturi ca să le evităm este că o parte dintre aceste emoții negative nu ne fac să ne simțim bine. Nu ne place senzația pe care ne-o oferă. Așa că le ascundem undeva adânc, acolo unde credem că nu mai trebuie să mai avem de-a face cu ele și unde, sincer, se dezvoltă foarte mult prin intermediul propriului nostru magnetism.
Pentru moment, să le privim pe cele de care suntem conștienți că nu le putem îngropa, începând cu obiceiul nostru de zi cu zi acela de a ne simți prost.. Poate fi vorba despre orice stare, de la a ne menține pe linia de plutire (întâlnită, de obicei, în fiecare zi, în sensul că nu suntem nici bucuroși, n ici triști, ci existăm pur și simplu) și până la a fi puțin deprimați sau chiar până la furia exagerată.
Ne simțim prost atunci când avem gânduri care nu au legătură cu bucuria, cum ar fi vina, senzația de singurătate, mânia, resentimentele, teama, îndoiala, frustrarea, stresul și chiar grijile ușoare. Toate acestea sunt gânduri bazate pe teamă, care vibrează în interiorul nostru la o frecvență extrem de joasă, motiv pentru care nu ne simțim bine. Sunt total opuse stării noastre naturale, de frecvență ridicată.

Pe de altă parte, ne simțim bine atunci când avem gânduri care au legătură cu bucuria, de exemplu aprecierea, încântarea, plăcerea, veselia, entuziasmul, respectul, venerația, recunoștința, iubirea și toate acele senzații de căldură pe care le resimțim odată cu ele. Motivul pentru care aceste sentimente ne dau o stare de bine este acela că vibrează la o frecvență mare, care în mod sigur este starea noastră naturală. Sentimentele pe care le transmitem se transformă în elemente tangibile pe care le atragem înspre noi. Cei mai mulți dintre noi avem această concepție nebunească că am ajuns acolo unde suntem oarecum din întâmplare. Nici pe departe. Am venit fiecare cu un partener, acest însoțitor profund iubitor, care ni se dedică în exclusivitate, dar pe care, în mare,alegem să îl ignorăm. Să-l numim Eu interior sau Eu superior acea parte importantă din noi la care suntem atașați și care vine la pachet cu noi din punct de vedere fizic. Nu putem exista la nivel fizic fără el, fiindcă este sursa care ne ține în viață. Este acea energie pură și pozitivă a tot ceea ce este, din care și noi facem parte; pura energie pozitivă a vieții, ceea ce suntem noi înșine. Este partea aceea mai cuprinzătoare, mai în vârstă sau mai înțeleaptă, acea extensie vastă a fiecăruia dintre noi, care comunică cu noi prin singura modalitate pe care o cunoaște... aceea a sentimentelor!
Această extensie a noastră cu care venim pe lume vibrează doar într-un loc pe care noi îl dorim și simțim foarte sus pe scala frecvențelor.
Așa că, atunci când ne simțim bine, vibrăm mai repede, așa cum am fost concepuți. Nu mai reciclăm nici unul dintre elementele de vibrație joasă, bazate pe teamă, astfel încât le putem îndepărta de propriul nostru trup. Ne aflăm în acel spațiu unde putem primi răspunsuri de și ghidare, fiindcă acum mergem mână în mână din punct de vedere vibrațional cu eul nostru care ne reprezintă. Nu trebuie să ne supraveghem gândurile în fiecare secundă și în fiecare zi astfel încât viața noastră să revină la normal. Tot ceea ce trebuie să facem este să fim atenți la modul în care ne simțim, bine sau rău.

Indiferent cât de egoist ar suna, am venit pe această planetă cu o singură intenție; să găsim modalități prin care să ne simțim bine în cea mai mare parte a timpului, nu doar uneori.
Această intenție unică- de a ne simți bine- este construită în interiorul  fiecăruia dintre noi și, dacă îi vom acorda atenție, vom avea o hartă personală care să ne indice drumul către fericire. Atunci când avem sentimente bune referitoare la un anumit lucru, înseamnă că ne urmărim intenția originală- să ne simțim bine, să fim fericiți și să vibrăm la o frecvență mare. Înseamnă că ne îndreptăm spre un lucru pe care ni l-am dorit demult sau măcar de curând. Indiferent de situație, faptul că acel lucru se materializează ne face fericiți. Ne îndreptăm către ceva care credem că ne va îmbunătăți viața și care, prin urmare, ne face să ne simțim mai bine, să vibrăm la o frecvență ridicată, să ne apropiem de starea noastră naturală- adevărata provocare a rolului nostru pe lume.
Iată care este ideea: intenția originală se manifestă întotdeauna ca o dorință... faptul că ne dorim un lucru care ne va însufleți pasiunea, indiferent că este vorba despre un Ferrari sau despre un trai armonios pentru toată viața. Indiferent de situație, este o dorință, un lucru pe care îl vrem. 
Dacă urmărim realmente aceste nevoi urgente interioare- care ne vor face fericiți pur și simplu fiindcă noi credem asta- ne urmărim intenția originală, aceea de a ne simți bine și de a învăța tot ceea ce este nevoie pentru a deprinde vibrațiile de bucurie, nu de luptă.

sursa foto: internet
stefan robu

ENERGIA VIBRAȚIONALĂ

În încercarea noastră necontenită de a ne găsi fericirea în viață, căutăm pretutindeni mijloace de a ne elibera de stresul vieții de zi cu zi și, cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi încă mai caută. Cum se face că nu am învățat niciodată simplul secret al unei vieți mai bune, indiferent ce reprezintă ea pentru noi?
Dacă  încă mai ești de părere că lucrurile vin la tine în urma norocului sau a ghinionului, sau din întâmplare, sau în urma unei coincidențe, sau că te străduiești cât mai mult să treci de anumite ziduri, atunci e timpul să înțelegi cu adevărat cum stau lucrurile.
Noi creăm în urma sentimentelor, nu a gândurilor!
Ajungem așa cum ne dorim în urma modului în care simțim, nu încercând să punem lucrurile la locul lor sau să ne controlăm propriile minți,- asta prin intermediul uneia dintre cele mai elementare legi ale fizicii: asemănarea atrage asemănare.
Dacă îți dorești ceva nou; mașină, casă, un loc de muncă bine plătit etc. așa se va întâmpla dacă știi cum să simți. Plăcerea atrage plăcere - este absolută, asta este legea Atracției. Nimeni nu trăiește în afara acestei legi, fiindcă este legea care guvernează Universul. Este legea din spatele succesului sau eșecului. Este legea care cauzează accidentele minore sau nenorocirile, este legea care ne conduce fiecare moment al vieții conștiente.
Așa că, dacă vrem să ne schimbăm viețile, să fim mai sănătoși, mai în siguranță sau mai fericiți, va trebui doar să învățăm regulile simple de manipulare a propriilor  sentimente, după care în fața noastră se va deschide o lume nouă, plină de idei de oportunități.
Cum vom face acest lucru? după modul în care vibrăm!

Totul absolut totul în această lume este compus din energie. Și fiindcă energia înseamnă, de fapt, vibrație, rezultă că tot ceea ce există vibrează. Energia și materia sunt unul și același lucru, ceea ce ne conduce la faptul că totul vibrează, fiindcă totul- indiferent că poți vedea sau nu- este energie. Energie pură, pulsantă, care curge. Energia care izvorăște din noi provine din propriile noastre emoții aduse la maximum, pentru a crea valuri electromagnetice maxime de energie, care ne transformă în puternici magneți ambulanți- dar volatili.
Dacă vrei să îți schimbi viața astfel încât să fie așa cum ți-ai dorit întotdeauna, trebuie să ai mai multă grijă de tine, fiindcă vibrațiile electromagnetice pe care le trimiți în fiecare secundă a vieții tale sunt cele care ți-au adus- și continuă să îți aducă- tot ceea ce ai în viață- mare sau mic, bun sau rău. Trebuie să îți simți dorințele pentru ca ele să se materializeze. Cu cât gânditorul/transmițătorul își încarcă gândurile cu mai multe emoții, cu atât mai clară este într-un final imaginea. Se dovedește că există o energie magnetică atașată propriilor noastre gânduri, dar și că gândurile sunt impulsionate de emoțiile noastre. Valurile vibraționale(emoțiile) pe care le transmitem sunt încărcate magnetic, suntem niște magneți ambulanți, atrăgând constant în lumea noastră orice se întâmplă să fie pe aceiași lungime de undă sau frecvență. Frecvențele vibraționale înalte atrag plăcerea, bucuria, fericirea, iar frecvențele vibraționale joase atrag neplăcerea, tristețea etc.
Așa că, indiferent dacă este vorba despre o bucurie vibrațională înaltă sau joasă, ceea ce oferim la un moment dat din punct de vedere vibrațional, același lucru atragem spre noi.
Suntem inițiatorii vibrațiilor și, prin urmare, și ai magnetismului, respectiv ai cauzei.
Fie că ne place sau nu, le creăm pe toate. Este momentul să fim conștienți de faptul că suntem ființe electromagnetice care au capacitatea de a atrage ca un magnet în propria lume orice lucru pe care îl dorim, controlându-ne pur și simplu sentimentele care izvorăsc din propriile noastre gânduri. Modul în care simțim este modul în care atragem.
Așadar, sentimentele pe care le avem izvorăsc din interiorul nostru, în unde electromagnetice. Frecvența cu care ies la suprafață va atrage automat o frecvență identică, făcând astfel să se întâmple lucruri bune sau, dimpotrivă, rele, prin împerecherea vibrațiilor.

Realitatea adevărată este că am venit pe lume ca să înflorim, să prosperăm și să trăim marea experiență umană în bucurie și fericire, nu prin luptă și suferință. Am venit pe lume să ne distrăm în timp ce învățăm, să ne dezvoltăm fără să suferim și să culegem roadele dorințelor noastre conștienți fiind că putem avea totul odată ce învățăm cum să ne controlăm energia... mai exact, propriile emoții.
Venim pe lume cu libertatea garantată a alegerii, asigurată prin însăși natura existenței noastre.
Nu depindem de circumstanțe, nu suntem victimele condițiilor. Dimpotrivă, suntem ființe care posedă abilitatea de a pune în practică orice dorință pe care o poate concepe mintea noastră fără limite, fiindcă avem libertatea neristricționată și incontestabilă de a alege, indiferent care sunt aceste alegeri.
Gândește-te la un lucru infuzat cu sentimentele adecvate... ceea ce va crea vibrația potrivită... și vei avea rezultatele.
Toate gândurile pozitive din lume nu contează absolut deloc - la fel nici faptul că ești o persoană bună, un suflet generos. Nici una din aceste situații nu te va ajuta să obții ceva, până când nu vei lăsa vibrația magnetică prin care să atragi toate aceste visuri în geniul nostru infailibil și magic numit sentiment - această autoritate electromagnetică în care sunt realizate visele.


sursa foto internet
stefan robu

Iubește-te pe tine însuți,

Ești ca o floare ce înflorește în deșert. Înflorești pentru că respiri. Strălucești pentru că iești conectat la sursa iubirii și a vieții. Căutăm iubirea în exterior, dar din păcate, această strategie funcționează, în cel mai bun caz, pentru o perioadă scurtă de timp. Este o experiență temporară, nu una eternă. Are un început și un sfârșit. Iubirea oferită de ceilalți vine și pleacă, nu e constantă. Când avem parte de ea suntem fericiți. Când nu o mai primim, suntem triști.

Dar majoritatea iubirii primite din partea celorlalți este o iubire condiționată. Oamenii ne iubesc pentru că le satisfacem nevoile de moment. În momentul când nu le mai satisfacem nevoile, sentimentele lor se schimbă și își îndreaptă afecțiunea în altă parte.

Bine înțeles că există și excepții. Există și oameni care ne iubesc în mod necondiționat, însă aceștia sunt rari în viața noastră. Pot să ne iubească astfel, doar datorită faptului că au găsit sursa iubirii din interior.

Sursa iubirii se află în adâncul nostru. Își are sălașul în inimile noastre, deși nu o remarcăm adesea. În această lume, inima pare a fi un călător singuratic, însă este însăși natura sa să dea și să primească iubire. Ne aflăm aici ca să iubim. Aceasta  este menirea și destinul nostru. Ceea ce nu înțelegem noi este că iubirea începe și se sfârșește în conștența noastră. Curge prin noi către ceilalți și revine tot la noi. Dacă nu ne oferim nouă înșine iubire,nu le-o putem oferi nici altora. Iar dacă așteptăm ca ceilalți să ne iubească primii, s-ar putea să așteptăm foarte mult.

Pentru a primi iubire, trebuie să o oferim. Și ca să o oferim,trebuie să o primim.

Majoritatea dintre noi vrem să fim primii care primim iubire; foarte puțini vrem să fim primii care o oferim. Ca să dai iubire, trebuie să o găsești mai întâi în tine însuți. Iar atunci când inima se deschide pentru a primi, oferă în mod automat iubire înapoi. Inima nu poate primi iubire fără să o dea înapoi. Iubirea este un sistem circulator. Este  o forță care se autosusține, se autoperpetuează. Odată ce te afli în curgerea iubirii, nu trebuie să  te  gândești la ea. Se întâmplă, pur și simplu. Deci, îndreaptă-ți  atenția  către inimă.

Bineînțeles că nu poți fi  cu adevărat deconectat de universul în care trăiești, dar poți să nu știi nimic de legătura ta cu el. Nu poți fi deconectat de iubire, dar poți să nu știi nimic de iubirea din interiorul tău.

În momentul în care accepți acest  adevăr  extraordinar(că tu ești iubire) despre tine însuți, viața ta începe să se transforme. Înțelegi că fiecare act fiecare cuvânt rostit reprezintă o șansă de a da și a primi iubire. Știi cum să găsești râul iubirii  din inimă și  cum să te cufunzi în el. Tu ești cel care aduce iubirea. Tu ești cel care îți infuzezi experiențele cu iubire. Nimeni altcineva. La un moment dat ne putem simți conectați la iubire, iar imediat după accea ne putem simți separați. Trebuie să acceptăm acest lucru. Dacă ne forțăm să rămânem conectați, exacerbăm experiența separării. Forțarea nu dă rezultate. Doar acceptarea dă rezultate. Acceptă tot ce se întâmplă. Atunci când accepți, aduci deja iubire în lume.

În momentul în care îți oferi iubire, nu te poți simți neiubit, iubirea îți răspunde singură. Ceea ce dai, primești, iar ceea ce primești dai înapoi. Aceasta este extraordinara natură a iubirii.

De aceea este cea mai mare putere din univers.

Iubirea aduce în sinea sa toate lucrurile, iar acolo acestea sunt schimbate pentru totdeauna. Atunci când cel neiubit îl întâlnește pe cel ce aduce iubirea, în urma lor rămâne numai iubire.

Aceasta este certitudinea și măreția practicii. Funcționează mereu. Dar tot e nevoie de tine, ca să fii prezent  și să faci lucrarea.  Fără voința ta de a fi prezent și de a găsi sursa iubirii din interior, puterea iubirii nu se poate exprima în viața ta. Și cu cât te oferi mai mult, cu atât râul iubirii te poartă mai adesea spre binele tău cel mai înalt și al tuturor ființelor care te însoțesc în călătoria ta.

sursa foto: internet

ștefan robu

LIBERTATE EXTERIOARĂ SAU INTERIOARĂ,

O iluzie fundamentală legată de noțiunea de libertate stă în faptul că ea este considerată exterioară, dependentă de circumstanțe, și nu o realitate, în primul rând interioară. Cel mai adesea,avem impresia că circumstanțele în care ne găsim sunt cele care ne limitează libertatea: constrângerile impuse de societate, obligațiile de tot felul pe care alții le pun pe umerii noștri, limitări care ne țin prizonieri și se referă la sănătatea noastră, la posibilitățile noastre fizice etc. Așadar, pentru a ne câștiga libertatea ar trebui să eliminăm toate aceste constrângeri și limitări. Când ne simțim sufocați găsim vinovați instituțiile sau oamenii care ni se par că ar fi cauza. Câte resentimente față de tot ceea ce nu merge și ne împedică să fim liberi!....

Acest fel de a vedea lucrurile conține, fără, îndoială un sâmbure de adevăr, căci uneori limitările și constrâgerile sunt făcute ca să le depășim pentru a ne cuceri libertatea. 

Numai că există și o mare parte de iluzie ce trebuie demascată, căci altfel riscăm să nu mai gustăm niciodată din adevărata libertate. Chiar dacă ar dispărea tot ceea ce considerăm piedici pentru viața noastră, nu avem garanția că vom găsi libertatea deplină la care aspirăm. Când împingem limitele ne trezim că apar altele puțin mai încolo. Riscăm, așadar, dacă ne referim la problema descrisă mai sus, să ne găsim într-un proces care se derulează continuu, copleșiți de o nemulțumire permanentă, dat fiind faptul că ne lovim întotdeauna de asemenea constrângeri dureroase. Dacă pe unele le putem depăși sau trece cu vederea, altele, cum ar fi legile fizicii, limitele condiției umane, viața în societate etc. rămân inflexibile orice am face.

Dorința de libertate care există în inima omului se traduce adesea printr-o tentativă disperată de depășire a limitelor care, crede el, îl țin prizonier. Vrem să mergem mereu mai departe, tot mai repede, să avem o mai mare putere de a transforma realitatea, tendință resimțită în toate domeniile existenței. Credem că vom fi mai liberi sau ne închipuim că putem găsi libertatea depășindu-ne posibilitățile. Este oare această libertate un simplu vis la care este mai bine să renunți și să te mulțumești cu o viață ternă și mediocră? Cu siguranță, nu! Numai că libertatea adevărată trebuie să o descoperim în noi înșine și în relația cu d-zeu.

Pentru a încerca să înțelegem care este natura acestui spațiu al libertății interioare pe care fiecare îl poartă în sine și pe care nimeni nu ni-l poate lua, foarte adesea, în familie, fie în societate, ne confruntăm cu situații în care ni se pare că nu avem de ales, dar poate că adevărata problemă este în altă parte, poate inima noastră nu se simte în largul ei și de aceea ni se pare că nu suntem liberi. Dacă am iubi mai mult, iubirea ar aduce în viața noastră dimensiuni mai largi și nu ne-am mai simți ca în cușcă. Nu vreau să spun că nu există uneori situații obiective care impun o schimbare, circumstanțe oprimante sau limitative care trebuie limitate care trebuie remediate ca să simțim că suntem cu adevărat liberi, dar cred că de cele mai multe ori judecăm greșit, ne amăgim și acuzăm mediul, exteriorul, când, în realitate, problema este alta. Lipsa noastră de libertate vine din lipsa iubirii. Ni se pare că suntem victimele unui context care ne dezavantajează, dar atât cauza, cât și soluțiile sunt în altă parte, adică în noi înșine. Inima noastră este victima propriului egoism sau este copleșită de temeri și tocmai ea este cea care trebuie să se schimbe, să învețe să iubească. Aceasta este singura modalitate de a scăpa de sentimentul că lumea în care ne trăim viața nu are suficientă deschidere. Cine nu știe să iubească se va considera întotdeauna defavorizat și va simți constrângeri peste tot, în timp ce acela care știe să iubească nu va considera niciodată că viața îi ridică piedici la fiecare pas, iar incapacitatea noastră de a iubi vine cel mai adesea din lipsa noastră de credință și de speranță. Iubirea, numai iubirea, este capabilă să învingă răul prin bine și să-l transforme în bine. Creșterea prin credință, speranță și iubire este singura cale ce ne asigură accesul la libertate.

În concluzie, cine vrea să acceadă la libertatea reală trebuie să se antreneze în a accepta de bună voie și cu inimă bună lucrurile care pot să-i contrazică libertatea. Ne este cumplit de greu să ne acceptăm limitele, slăbiciunile, neputințele, tocmai pentru că ne este groază de situațiile pe care nu le putem controla.

Adevărul este că situațiile care ne fac într-adevăr să evoluăm sunt tocmai cele pe care nu le putem stăpâni(marea iluzie a omului este că vrea să aibă control asupra vieții sale.Or, viața este un dar care scapă prin însăși natura ei oricărei tentative de control.)

NOAPTEA DE CRĂCIUN,

În senina noapte
Fără chin și plângeri,
Cântă-n ceruri coruri,
Coruri, mii de îngeri,
Cântă dezrobirea noastră
Coruri, mii de îngeri.

Prin văzduh plăcute
Melodii se-ngână
Și trezesc păstorii
Din tăcuta stână.
Și lumina se revarsă
Pe tăcuta stână.

În veșminte albe
Sol ceresc apare
Și vestește grabnic
Bucurie mare:
”S-a născut în iesle Domnul,
Bucurie mare!”

Și din cer coboară
Valuri de oștire,
Sus ridică-n slavă
Imnuri de mărire,
În a nopții taină
Sună imnuri de mărire.

Se grăbesc păstorii,
Îi frământă dorul,
Veacuri așteptat-au
Pe Mântuitorul,
Și-l găsesc culcat în iesle
Pe Mântuitorul.

Fruntea lor o pleacă
Și smeriți se-nchină;
Raze înconjoară
Fața lui senină,
Un surâs din rai
Încântă fața lui senină.