Ești ca o floare ce înflorește în deșert. Înflorești pentru că respiri. Strălucești pentru că iești conectat la sursa iubirii și a vieții. Căutăm iubirea în exterior, dar din păcate, această strategie funcționează, în cel mai bun caz, pentru o perioadă scurtă de timp. Este o experiență temporară, nu una eternă. Are un început și un sfârșit. Iubirea oferită de ceilalți vine și pleacă, nu e constantă. Când avem parte de ea suntem fericiți. Când nu o mai primim, suntem triști.
Dar majoritatea iubirii primite din partea celorlalți este o iubire condiționată. Oamenii ne iubesc pentru că le satisfacem nevoile de moment. În momentul când nu le mai satisfacem nevoile, sentimentele lor se schimbă și își îndreaptă afecțiunea în altă parte.
Bine înțeles că există și excepții. Există și oameni care ne iubesc în mod necondiționat, însă aceștia sunt rari în viața noastră. Pot să ne iubească astfel, doar datorită faptului că au găsit sursa iubirii din interior.
Sursa iubirii se află în adâncul nostru. Își are sălașul în inimile noastre, deși nu o remarcăm adesea. În această lume, inima pare a fi un călător singuratic, însă este însăși natura sa să dea și să primească iubire. Ne aflăm aici ca să iubim. Aceasta este menirea și destinul nostru. Ceea ce nu înțelegem noi este că iubirea începe și se sfârșește în conștența noastră. Curge prin noi către ceilalți și revine tot la noi. Dacă nu ne oferim nouă înșine iubire,nu le-o putem oferi nici altora. Iar dacă așteptăm ca ceilalți să ne iubească primii, s-ar putea să așteptăm foarte mult.
Pentru a primi iubire, trebuie să o oferim. Și ca să o oferim,trebuie să o primim.
Majoritatea dintre noi vrem să fim primii care primim iubire; foarte puțini vrem să fim primii care o oferim. Ca să dai iubire, trebuie să o găsești mai întâi în tine însuți. Iar atunci când inima se deschide pentru a primi, oferă în mod automat iubire înapoi. Inima nu poate primi iubire fără să o dea înapoi. Iubirea este un sistem circulator. Este o forță care se autosusține, se autoperpetuează. Odată ce te afli în curgerea iubirii, nu trebuie să te gândești la ea. Se întâmplă, pur și simplu. Deci, îndreaptă-ți atenția către inimă.
Bineînțeles că nu poți fi cu adevărat deconectat de universul în care trăiești, dar poți să nu știi nimic de legătura ta cu el. Nu poți fi deconectat de iubire, dar poți să nu știi nimic de iubirea din interiorul tău.
În momentul în care accepți acest adevăr extraordinar(că tu ești iubire) despre tine însuți, viața ta începe să se transforme. Înțelegi că fiecare act fiecare cuvânt rostit reprezintă o șansă de a da și a primi iubire. Știi cum să găsești râul iubirii din inimă și cum să te cufunzi în el. Tu ești cel care aduce iubirea. Tu ești cel care îți infuzezi experiențele cu iubire. Nimeni altcineva. La un moment dat ne putem simți conectați la iubire, iar imediat după accea ne putem simți separați. Trebuie să acceptăm acest lucru. Dacă ne forțăm să rămânem conectați, exacerbăm experiența separării. Forțarea nu dă rezultate. Doar acceptarea dă rezultate. Acceptă tot ce se întâmplă. Atunci când accepți, aduci deja iubire în lume.
În momentul în care îți oferi iubire, nu te poți simți neiubit, iubirea îți răspunde singură. Ceea ce dai, primești, iar ceea ce primești dai înapoi. Aceasta este extraordinara natură a iubirii.
De aceea este cea mai mare putere din univers.
Iubirea aduce în sinea sa toate lucrurile, iar acolo acestea sunt schimbate pentru totdeauna. Atunci când cel neiubit îl întâlnește pe cel ce aduce iubirea, în urma lor rămâne numai iubire.
Aceasta este certitudinea și măreția practicii. Funcționează mereu. Dar tot e nevoie de tine, ca să fii prezent și să faci lucrarea. Fără voința ta de a fi prezent și de a găsi sursa iubirii din interior, puterea iubirii nu se poate exprima în viața ta. Și cu cât te oferi mai mult, cu atât râul iubirii te poartă mai adesea spre binele tău cel mai înalt și al tuturor ființelor care te însoțesc în călătoria ta.
sursa foto: internet
ștefan robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu