OMUL SLOI ÎN MIJLOCUL DEȘERTULUI,

Nepăsarea este gerul care solidifică binele ce ar putea țâșni din noi ca un izvor tămăduitor. Există probleme mai mari decât încălzirea globală. De exemplu; răcirea umană. Mult simțita schimbare climaterică apare și ca o consecință a activităților omului sloi, a omului cu inima înghețată, nepăsător. Iar spre deosebire de încălzirea globală, răcirea omului este o plagă tăcută, aproape neobservată. Nu știm când am început să fim nepăsători și egoiști; nu știm când am început să tratăm cu indiferență omul, natura, divinul.

Ne-am trezit trăind într-un iglu. Iar când am scos capul din coliba noastră de gheață - privind pe - afară sau răsfoind știri - am văzut în jurul nostru... deșertul: bătrâni care mor singuri, copii care plâng de foame, bolnavi abandonați, tineri deznădăjduiți. Iar pe pereții casei noastre de gheață, ca într-o oglindă fără pic de farmec, se reflectă viața oamenilor: chipul sărăciei, al foamei, al disperării. 

Cercetătorii spun că deșertul câștigă teren și că, de exemplu,  Sahara  acoperă o suprafață mai mare acum decât la începutul secolului trecut. Se pare că deșertul vine peste omul sedentar și rece, peste omul închis în propriul egoism și redus la propriile sale interese. Însă înainte de a fi copleșiți de nisipul Saharei, suntem deja înconjurați de deșertul sărăciei și al disperarea decât arșița disperării, al foamei și singurătății. Putem să ne prefacem că nu-l vedem sau să începem să-l  ”lucrăm”. Suntem un sloi într-un deșert care are nevoie disperată de apă. Și ce ușor ne-ar fi să devenim rouă: să ne dezghețăm un pic de dragul celor care mor însetați de dreptate, de iubire, de pâine.

Ce mult ne-am realiza dacă am conștientiza forța pe care o avem. În acest deșert toate bunurile noastre  sunt ”apă” în stare solidă care așteaptă un semn, o rază fierbinte de iubire pentru a se topi și a curge spre ceilalți. Cu un strop de renunțare ar fi mai puțini bătrâni care mor singuri, mai puțini copii care se culcă flămânzi, mai puțin bolnavi care nu au cui împărtăși o suferință sau o bucurie. În deșert este mult mai copleșitoare disperarea decât arșița, iar oamenii mor mai mult de singurătate decât de sete.

Nu am ales unde să n e naștem, dar putem purta viața în locul  în care trăim.

Pentru aceasta însă trebuie să ne pese de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și mai ales de ceea ce lăsăm în urma noastră: deșert sau viață?

sursa foto: internet

ștefan robu

VIAȚA TRĂITĂ ÎNTR-O LUME PLINĂ DE CREATORI,

 

Să nu iuți că atunci când vine vorba de modelarea propriului tău destin și de vizualizare a vieții pe care o visezi, viața și gândurile tale îi influențează într-un fel sau altul și pe ceilalți oameni. La modul general, pentru a fi manifestate, gândurile tale trebuie să se încadreze în parametrii de bază ai convingerilor culturale și sociale ale epocii în care trăiești, pentru a evita astfel violarea experienței altor visători(aventurieri). Vestea cea bună este următoarea: conștiința globală a umanității se transformă la ora actuală și din ce în ce mai mulți oameni se trezesc din punct de vedere spiritual, rezonând cu adevărul puterii și măreției lor. Apar astfel peste noapte noi posibilități și noi potențiale, care vor permite noi moduri de a gândi și noi manifestări uluitoare. Ceea ce vreau să spun este că atunci când operezi într-o realitate împărtășită, așa cum se întâmplă în cazul nostru, influența ta asupra altor persoane este în totalitate determinată de acestea.  Dacă ai de a face cu o masă mare de oameni, experiențele pe care le poți crea trebuie să se încadreze în convingerile colective ale epocii.

Asta nu înseamnă că nu poți crea sau face alte lucruri care nu au mai fost făcute până la tine, întru-cât conștiința globală se așteaptă la astfel de realizări  și chiar la anumite miracole. Dacă manifestarea gândurilor tale interferează însă cu alte vieți, tu operezi într-un spațiu comun care conține inclusiv, gândurile, convingerile și așteptările celorlalți oameni. Așa cum spuneam mai sus, oamenii din viața ta care pot fi afectați de gândurile tale știu deja la ce să se aștepte, așa cum și tu știi care sunt visele lor și direcția în care ar putea-o apuca viața lor. Speranțele și temerile tale se potrivesc cu ale lor, și invers.

    Cu toții am fost atrași într-o comunitate sau alta de modul nostru comun de a gândi și de obiectivele noastre complementare, fapt valabil atât pentru cercul nostru de prieteni cât și pentru poporul în mijlocul căruia trăim. Dacă te afli într-o situație în care ți-ai dori să influențezi cursul pe care merge o altă persoană, gândurile tale nu o pot influența decât în măsura în care aceasta îți va ceda puterea ei prin convingerile adoptate și prin așteptările sale referitoare la viață. Ea are dreptul la o intimitate pe care nu mă îndoiesc că ți-ai dori-o și tu dacă rolurile sar inversa și dacă altcineva ar încerca să-ți influențeze viața. În plus, influența pe care o poți exercita asupra unei alte persoane depinde de motivațiile și de dorințele tale. Dacă ești bine intenționat, gândurile tale pot ajuta persoana în cauză, întru-cât vor fi primite împreună cu iubirea pe care ai transmis-o, trezind astfel speranțe și eventuala conștientizare a opțiunilor pe care le are persoana în cauză. Pe de altă parte, dacă motivația ta este egoistă(ceea ce nu înseamnă neapărat ceva rău), este mult mai bine să uiți de persoana respectivă și să te focalizezi exclusiv asupra obiectivului pe care ți-l dorești.

Nu trăi decât pentru a fi cel care ești cu adevărat. Tu ești prima și ultima speranță a Creației de a-ți juca rolul creat chiar de tine, iar această șansă nu se va mai repeta vreodată.

sursa foto: internet

ștefan robu

DESPRE TIMPURI ȘI VREMURI,

 

Suntem la începutul unui nou an calendaristic. Mulți dintre noi am pășit în noul an cu sentimente de profundă îngrijorare și neliniște. Ce va urma oIată câteva exempleare? Cum se va sfârși această poveste bizară care ne-a dat peste cap ritmul firesc al vieții?  Oare ne vom regăsi liniștea și drumul lin? Ce vremuri mai sunt și asta?

Dacă privim lucrurile din perspectiva Sfintei Scripturi, înțelegem că timpul nu este o realitate omogenă, uniformă.

Celebrul înțelept biblic, Qohelet, care își pune în scris opera sa probabil prin secolul al III-lea î.C., ne-a lăsat o admirabilă pagină: este vorba de ”poemul timpului”(Ooh 3,1-11). Pentru a exprima multidimensionalitatea timpului, Qohelet realizează o veritabilă litanie a timpurilor extreme ale existenței umane. După afirmația inițială, ”pentru toate există o vreme și un timp” (v. 1), Qohelet exprimă misterioasa succesiune a vremurilor printr-o serie de  14 formulări antitetice. Astfel, fericirea și nefericirea sunt prezentate ca parte din viața oamenilor, iar aceștia nu pot controla această misterioasă succesiune a vremurilor. Iată câteva exemple din celebrele antiteze:”este un timp pentru a planta și un timp pentru a smulge ce sa întâmplat” (v.2).  Este un timp pentru a dărâma și un timp pentru a construi(v.3). Criza prezentă a smuls și a dărâmat foarte mult, fără să înțelegem foarte bine din ce motive. Dar va urma și un timp al plantării și al construirii, iar noi ar trebui să fim parte din aceste procese edificatoare.  Mai spune Qohelet: este un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a se îndepărta de îmbrățișare. O lume fără îmbrățișare devine o lume rece, distantă, depresivă, bolnavă. De aceea, este nevoie de reapropierea de oameni. Există distanțări care salvează și există distanțări care ucid.

Mai spune iarăși Qohelet: este un timp pentru luptă și un timp pentru pace (Qoh 3,8). Criza prezentă are trăsăturile unui real război, a învrăjbit oamenii, a alungat dintre noi pacea. Suntem parte din acest război, iar pentru a redobândi pacea este nevoie de luptă și de iubire de adevăr.  Visăm adesea la o liniaritate a timpului, mai ales când acesta ne este favorabil. Dar vremurile sunt mereu în schimbare, lumea este supusă periodic transformărilor, iar acestea aduc mereu bucurii, alteori întristări și îngrijorări. Omul nu poate controla pe deplin cursul vremurilor, dar poate face un lucru extraordinar: poate recunoaște calitatea timpului pe care îl traversează și poate adopta o atitudine sufletească și mentală corespunzătoare și un mod adecvat  de a acționa. Aceasta este calitatea omului înțelept care își păstrează Nu este nimic nou sub soare”luciditatea în fața provocărilor vieții.

Vă propun, la finalul acestei reflecții despre timpuri, un cuvânt inspirator al lui Jeam Leclercq, OSB: Trebuie să iubim timpul în care iubim. Ar trebui să fie evident că, din punctul de vedere al credinței, cel mai bun timp pentru fiecare dintre noi este timpul de față în care Dumnezeu ne-a plasat, pe care ni la dăruit și pe care noi va trebui să i-l restituim, timpul în care noi ne putem dărui pe noi înșine lui. Este un lucru extraordinar să fii viu. Este un mare dar pur și simplu să exiști. Dumnezeu a ales timpul acesta pentru noi: timpul pe care îl primim, timpul nostru și timpul unic pe care îl avem la dispoziția noastră. Nu avem dreptul să preferăm o altă epocă a istoriei...  Un punct de vedere pozitiv este prima condiție pentru a face lucrurile mai bine.

În rest, nu ar trebui să ne lăsăm foarte impresionați de imensa perdea de fum țesută în jurul nostru. Vorba Qoheletului: ”Nu este nimic nou sub soare” (Qoh 1,9).

RELAȚIILE NOASTRE CU CEILALȚI,

Viața este mult prea precisă și prea încărcată de semnificații pentru a putea suspecta existența vreunui accident. Nimic nu este lăsat vreodată la voia întâmplării, iar nașterea ta nu a făcut excepție. Tu ai fost cel care ți-ai fixat singur cursul vieții, care ți-ai ales singur părinții și condițiile în care te-ai născut. Acest lucru este valabil pentru fiecare dintre noi.

Poate că nu ești de acord cu această idee, gândindu-te că personalitatea ta egotică este complet nouă, începând să se formeze practic din ziua în care te-ai născut. La urma urmelor, pare logic să deducem că de vreme ce nu ne aducem aminte nimic de dinainte de naștere, înseamnă că nu am existat deloc. Și totuși, nu mă îndoiesc că ai înțeles că viața este eternă, iar atunci când vorbim de viață, este evident că vorbim de conștiință. Așa cum am stabilit deja, conștiința nu numai că există în afara timpului, spațiului și materiei, dar chiar creează aceste coordonate. Dacă ești de acord cu mine până acum, probabil că ai început să înțelegi că și tu ești etern, respectiv că nu va exista niciodată o perioadă în care să nu exiști în spirit. Este evident că provii din eternitate și că ai existat înainte de crearea iluziei timpului și spațiului. Nici nu se putea altfel, de vreme ce ești creatorul lor. În caz contrar, esența este spiritul tău ar fi la fel de artificială ca și iluziile care îți susțin existența. Dacă nu ai transcende timpul și spațiul, nu ai putea exista în afara lor

Tu ți-ai ales singur toți parametrii acestei vieți, deopotrivă cei pozitivi și cei mai puțin pozitivi, care corespund emoțiilor, viziunii și înțelegerii pe care le experimentezi la ora actuală. Tu ai fost cel care ți-ai creat scenariul acestei vieți. Asta nu înseamnă că viitorul tău este bătut în piatră, întru-cât orice se poate întâmpla în continuare, în funcție de evoluția gândurilor, convingerilor și intențiilor tale, amestecate cu cele ale restului populației.

Oamenii din viața ta, cei cu care stabilești relații- părinți, rude, prieteni, iubite, copii, colegi de muncă nu au apărut accidental în viața ta. Ei au apărut în viața ta în urma alegerilor tale directe sau indirecte, în funcție de gândurile, convingerile și dorințele tale, la fel cum și tu ai apărut în viața lor ca urmare a propriilor lor alegeri. De aceea, atunci când vine vorba de evaluarea și înțelegerea relațiilor din viața ta, este foarte important să realizezi că toți oamenii pe care îi cunoști au apărut cu binecuvântarea ta și au menirea să te învețe o lecție.

Asta nu înseamnă că relațiile de rudenie trebuie prețuite sau considerate mai presus de celelalte, și nici că ele trebuie cultivate pentru totdeauna. Toate relațiile tale rezultă din alegerile pe care le-ai făcut, deopotrivă cele de rudenie și cele construite de-a lungul călătoriei vieții, dar tu ai libertatea deplină de a-ți schimba alegerile de pe o zi pe alta, în funcție de nevoile și dorințele tale. 

Fiecare cu alegerile sale, orice om ia singur aceste decizii, și chiar dacă trăim de nenumărate ori în dimensiunea spațio- temporală, fiecare din viețile noastre este la fel de prețioasă și de importantă, întru-cât ne dăruiește comori de înțelepciune și experiențe pe care nu le-am putut obține în alte vieți. Pe de altă parte, doresc să clarific faptul că nimeni nu este sclavul deciziilor sale din trecut, iar dacă viața sa s-a dovedit dificilă până în prezent, acest lucru nu înseamnă că există o agendă ascunsă care îl obligă să trăiască și în continuare la fel. Dimpotrivă, fiecare provocare reprezintă o oportunitate de a depăși și de a trăi în abundență, în armonie și într-o sănătate deplină. Fiecare zi reprezintă un nou început, aducând cu sine noi oportunități de a ne înălța, iar noi luăm în fiecare zi decizii bazate pe convingerile pe care le-am adoptat și pe gândurile pe care ni le inspiră ele.

sursa foto: internet

ștefan robu

Nu-ți mai confunda gândurile, dorințele cu nevoile,

Dorințele te îndreaptă întotdeauna în direcția în care vrei să mergi, în timp ce conceptul de nevoi presupune adeseori o lipsă sau ceva incomplet. De aceea dorințele te fac să privești cu speranță în viitor, în timp ce nevoile te determină să-ți focalizezi atenția asupra condițiilor prezente nesatisfăcătoare. Atunci când dorești să introduci în viața ta o schimbare, focalizează-te asupra noilor achiziții pe care le anticipezi, și nu asupra lipsurilor actuale. Focalizarea asupra lipsurilor le perpetuează pe acestea și îți oferă toate motivele de a te simți dezamăgit, astfel încât drumul tău către schimbare începe într-o manieră nefericită. Pe de altă parte, focalizarea asupra lucrurilor pe care ți le dorești îți dă putere și te face să freamăți de anticipare. În plus, ea pune în mișcare forțele Universului care îți vor împlini dorința. De aceea, ori de câte ori dorești să introduci o schimbare în viața ta, abordeaz-o din perspectiva dorinței și a puterii tale, nu din cea a nevoilor și a neputinței, astfel încât să percepi drumul care va urma ca pe o aventură și ca pe o alegere personală.

Ai încredere în Univers, în principiile lui și în aspectele superioare ale ființei tale, care operează în numele tău având întotdeauna în vedere interesul tău suprem. Nici măcar nu trebuie să ceri anumite lucruri specifice pentru ca viața să îți ofere cele mai sublime surprize și să îți facă cele mai grozave cadouri. Dacă îți vei focaliza gândurile și dorințele asupra fericirii pure, tu vei inspira Universul să te facă fericit din toate punctele de vedere, așa cum vrei să definești tu fericirea. Dacă nu concepi fericirea fără o abundență materială, Universul știe acest lucru, așa că îți va oferi la pachet și abundența împreună cu fericirea. În acest caz, dacă ai dorința sinceră de a fi fericit și depui un efort fizic minimal în această direcție, nu mai trebuie să vizualizezi abundența pentru a te trezi că de fapt o ai.  Nu trebuie să devii un obsedat de gândurile tale, fii doar conștient de ele și pornește de la premisa că acestea nu te vor trăda, la fel cum nu te va trăda nici Universul. Eliberează-ți mintea și las-o să rătăcească și să exploreze singură realitatea. Ai încredere în ea, căci nu există minte umană care să nu fie creativă, spontană și cum sunt gândurile noastre sunt si manifestările noastre. Atât timp cât pilotul nostru spiritual este fixat automat pe succes, iar Universul lucrează neîncetat în favoarea ta, nu ai de ce să te aștepți la altceva decât la cele mai plăcute surprize.

sursa foto: internet

ștefan robu

 

ACCEPTĂ-TE AȘA AȘA CUM EȘTI ACUM,

Acceptă tot ce ai fost vreodată, pornind de la premisa că ai făcut întotdeauna ce ai putut mai bine, ținând cont de nivelul tău de înțelegere la momentul respectiv. Toate lucrurile pe care le-ai făcut la viața ta au făcut posibilă perspectiva iluminată pe care o ai la ora actuală.

Printre altele, acceptarea de sine înseamnă să te ierți pentru așa-zisele greșeli. De bună seamă, acest lucru nu este posibil decât dacă ți-ai asumat întreaga responsabilitate pentru viața ta, ceea ce nu înseamnă că trebuie să te enervezi sau să fii dezamăgit din cauza ta, ci doar să înțelegi că te-ai  aflat întotdeauna la cârma vieții tale, și deci vei rămâne întotdeauna propriul conducător al vieții tale.

Acceptarea înseamnă să îți asumi toate momentele din viața ta ca fiind propria ta creație, chiar dacă nu înțelegi încă toate situațiile prin care ai trecut.

Iertarea de sine trebuie să se bazeze pe înțelegerea faptului că nu te afli aici pentru a fi perfect, ci pentru a experimenta aventura umană, care include și rătăcirea prin întuneric(mai ales în această etapă a civilizației umane) în încercarea de a da un sens lucrurilor. Asumă-ți responsabilitatea și acceptă-te pe tine însuți, conferindu-ți astfel puterea de a schimba lucrurile care nu îți sunt pe plac. Indiferent cât de respins te vei simți, cât de încercat ai fost și cât de grav crezi că ai greșit, ai ofensat pe alt cineva, sau ai încălcat legea în trecut, destinul tău de astăzi este unul măreț.

Dacă ai reușit să ajungi până aici, ai învățat foarte multe lecții și ai descoperit adevărul, așa că partea cea mai frumoasă a vieții de-abia de acum începe.  

CU MASCĂ ȘI FĂRĂ MASCĂ,

 

Nemulțumiri, frustrări, revoltă, refuz și multe alte reacții față de impunerea purtării unei măști ca măsură de protecție față de viruși; așa am trăit în ultimele luni chinul sau obsesia măștii salvatoare.  Am văzut oameni care nu suportau să fie obligați să poarte mască, invocau dreptul la libertatea de alegere ți exprimare, instigau la nesupunere și chiar violență. Oare chiar așa de sensibili am ajuns când e vorba de.... mască?

Eu aș privi și din altă perspectivă. Până să vină peste noi această pandemie, oare n-am mai purtat mască? Ba da! Uneori chiar și câte două-trei sau mai multe măști simultan. Și nu ne deranjau absolut de loc, ba chiar ne făceau să ne simțim superiori, în siguranță, respectați și apreciați de ceilalți. Ieșeam cu măștile la noi de fiecare dată când aveam de-a face cu lume multă sau cu prieteni, apropiați, colegi de la care așteptam laude, în fața cărora doream să ne impunem și să-i dominăm, să ne simțim superiori, să ne dăm nouă satisfacție. Iar dacă cineva ar fi îndrăznit să ne apostrofeze sau să se lege de mască pe care o purtam cu dezinvoltură(eventual să ne solicite să renunțăm la ea ca să n e arătăm adevărata față), deveneam irascibili, morocănoși, ne victimizam și dizolvam în aburul orgoliilor noastre încrederea, prietenia și respectul celorlalți față de noi.

Altfel spus, de câte ori nu purtăm cu nonșalanță masca fățărniciei, a invidiei, a minciunii, a lingușelii, a mândriei, a omului de pus pe rană, a mielului rătăcit de turmă, a neajutoratului, a infatuatului, a prețiosului, a descurcărețului fără scrupule...  Vă las pe dumneavoastră să continuați cu alte măști purtate în propria viață.  În fond, această pandemie ne-a pus în situația de a zări cu ușurință paiul din ochiul celuilalt, fără să observăm bârna din proprii ochi, fără să ne dăm seama că am purtat și până acum o diversitate de măști, confecționate din gândurile ascunse, emoțiile și interesele noastre, toate afișate pe chipul nostru ori de câte ori viața ne oferea ocazia să profităm din plin de ea.  Luigi Pirandello ne spune: Vei învăța pe cheltuiala ta că de-a lungul vieții vei întâlni mai multe măști decât chipuri.

Da, este o realitate, o experiență de viață din care ne putem re(descoperi), putem învăța și îndrepta tot ceea ce n-am putut observa sau conștientiza în viața noastră de până acum, fiind prinși cu agoniseala deșertăciunilor zilnice.  Trăim situația soldatului din linia întâi care zile în șir a cărat în spate rucsacul greu și apăsător fără să aibă vreme să se uite de ce este atât de greu. Și când armistițiul de câteva ceasuri îi permite să scotocească în rucsac, descoperă că din cele pe care le căra cu el aproape nimic nu-i folosește și îl secătuiește de puteri.

Pe frontul acestei pandemii avem ocazia și timpul potrivit să ne privim cu sinceritate și autenticitate chipul  și să ne analizăm masca purtată cel mai des până acum, să avem curajul să renunțăm la acele măști care ne îndepărtează de ceilalți, ne schimonosesc adevăratul nostru chip, adevărata noastră față. Poate așa, chiar de la începutul  acestui nou an, asemenea artistei americane Tracy Chapman, vom descoperi și vom putea spune și noi că; ”am văzut și am întâlnit îngeri, purtând masca unor oameni obișnuiți, care trăiesc o viață obișnuită

sursa foto: internet

Ștefan Robu