ODĂ FLORILOR DE MAI,

Primăvară!
Flori frumoase,ca rochia sticletelui colorate,
Flori din tainica cutie a Pandorei, mai ieri scoase,
Unde mitica speranță de basme și povești ne umple,
În miezul nopții, tainic să citești iubirii...

Flori micuțe și plăpânde-n panseluțe și brândușe,
Albi lalele, roșii, galbene și-albastre,
Floarea tainică a iubirii-n trandafirul ce roșește-n
Miezul zilei și cu roua-i îmbălsămează...
Crud, obrazul vreunei fete la primul sărut...

Primăvară!
Dansul tainic al iubirii prin petale de cireș
Joacă hora de nuntire a miresei cea dintâi
Și prin petele-i albastre, soarele-i sărută fruntea:
”Ești iubirea vieții mele”și cu razele-o cuprinde...

Primăvară!
E mireasa cea din urmă, unei mii de ani s-ajungă;
Roua, uneori prea multă, a pământului față o spală,
Tot românul să-nțeleagă că aleasa, România, este
Vestea bună - crinul sau pocalul nenuntirii...

O CLIPĂ DE NECAZ,

Trebuie să realizăm faptul că atunci când suferim ceea ce ne face cel mai rău nu este atât suferința însăși cât refuzul nostru de a trece printr-o asemenea încercare. Durerii propriu-zise îi adăugăm zbuciumul interior care implică refuz, revoltă, resentimente, îndoieli... 
Închistarea, neacceptarea suferinței nu fac decât să sporească chinul nostru, în timp ce, atunci când o acceptăm și o suportăm cu gând curat, ea devine mai ușor de suportat. Când suntem atinși de durere este firesc să încercăm să o vindecăm sau măcar să o ameliorăm. Dacă te doare capul, poți lua o aspirină, dacă știi că are efect. Cu toate astea, vor fi întotdeauna suferințe fără remediu pe care este mai bine să le acceptăm fără revoltă. Asta nu înseamnă că suntem masochiști, dimpotrivă: acceptarea unei suferințe o face  mai ușor de suportat decât dacă ne blocăm într-un refuz violent. În plan fizic este foarte adevărat că cel care alege o atitudine dură, inflexibilă, își face mai mult rău decât cel care este tolerant și înțelept. Să vrei cu orice preț să elimini suferința duce uneori la suferințe ulterioare și mai greu de suportat. Cel care își alege ca drum în viață fuga din fața durerii, acceptarea exclusivă a recompenselor, a ceea ce este confortabil, și refuză restul, mai devreme sau mai târziu va ajunge să poarte cruci mult mai grele decât cel care se împacă cu suferința și nu respinge ca fiind nerealistă ideea de a o elimina din viața lui.

Adeziunea la suferință ne dă putere. Scriptura însăși ne vorbește despre pâine de lacrimi. D-zeu este fidel și ne dă în toate zilele vieții noastre puterea să ne ducem crucea, oricât de grea ar fi ea. Etty Hillesum spune: De fiecare dată, imediat ce eram gata să le fac față, încercările deveneau frumoase.
Din păcate, nu toți avem aceiași deschidere pentru a suporta suferințele suplimentare care se nasc, de fapt, din refuzul nostru de a accepta încercările firești ale vieții. Adevăratul rău nu este suferință, ci teama de suferință. Acceptarea cu încredere și împăcare, suferința ne face să creștem, ne educă, ne purifică, ne învață să iubim dezinteresat, ne face smeriți, atenți, blânzi și plini de compasiune față de ceilalți, în timp ce teama de suferință ne înăsprește, ne învârtoșează inima, ne face să fim încrâncenați, ne blochează într-o atitudine protectoare și defensivă față de noi înșine, ne conduce cel mai adesea la alegeri iraționale ale căror consecințe sunt nefaste.
Cele mai cumplite suferințe ale omului sunt cele de care se teme cel mai mult, spune Etty Hillesum. Cea mai cumplită suferință nu este cea trăită, ci cea imaginată, cea care crește în mintea noastră și ne pune în situații false. Adevărata problemă este nu realitatea(care rămâne profund pozitivă, chiar dacă implică durere), ci felul în care noi ne-o reprezentăm.

Cultura ambientală, prin publicitate și mass-media, nu încetează să ne inoculeze din propria evanghelie o regulă de viață care spune că trebuie să fugim cu orice preț de durere și să nu facem altceva decât să căutăm plăcere. Numai că ea uită să spună un lucru esențial, acela că adoptarea acestui principiu este cea mai sigură cale spre nefericire. Departe de mine gândul de a face apologia suferinței! Cred sincer că trebuie să încercăm din toate puterile să o diminuăm, să găsim remedii, dar știu, de asemenea, că ea face parte din viață și când vrem să eliminăm complet durerea e ca și cum am vrea să suprimăm însăși viața. Refuzul de a suferi este refuzul de a trăi și deci de a nu primi ceea ce viața poate să ne aducă mai bun și mai frumos. Cine va voi  să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine își va pierde sufletul pentru mine îl va afla, ne spune Isus și evanghelia lui rezistă incomparabil mai bine la proba timpului decât cea publicitară.
Nu am nimic împotriva plăcerii, care este un lucru bun și care face și el parte din viață. Dacă nu ar exista plăcerea, nu am putea nici să facem cu plăcere ceva pentru altcineva, aceasta fiind modalitatea cea mai firească de manifestare față de cei pe care îi iubim.
Acceptând suferințele care ne sunt propuse de viață și permise de d-zeu pentru evoluție și purificare, îndepărtăm de la noi altele mult mai greu de dus. Haideți să fim realiști și să încetăm odată pentru totdeauna să visăm la o viață lipsită de încercări și de griji!  Asta se întâmplă în Rai, care nu se află aici, pe pământ. Trebuie să ne purtăm crucea cu curaj luând exemplul lui Cristos și, mai devreme sau mai târziu, amărăciunea acestei încercări ni se va părea dulce.
Așadar, se impune să fim atenți la atitudinile noastre interioare, ale căror consecințe pe termen lung sunt mai importante decât ni s-ar părea.

Când ne confruntăm cu problemele de zi cu zi, trebuie să evităm să fim veșnic nemulțumiți și morocănoși, spunându-ne că va trece și visând permanent la o viață complet diferită. Viața este bună și frumoasă așa cum este ea și am face bine să o acceptăm, chiar cu partea ei de suferință inevitabilă. Când d-zeu a creat bărbatul și femeia, el a binecuvântat existența umană și nu a luat niciodată înapoi această binecuvântare, chiar dacă păcatul strămoșesc a adus cu sine un întreg cortegiu de suferințe nedorite de d-zeu, și asta pentru că darurile și chemarea lui d-zeu sunt irevocabile. Orice existență, chiar și cea copleșită de dureri, este deplin binecuvântată și prețuită de domnul.
Acest punct de vedere ne aduce la realitate și economisește multă energie pe care altfel o pierdem plângându-ne, cerând lucruri diferite, visând la imposibil etc. Pe de altă parte, în calitate de creștini, suntem convinși că ne așteaptă o veșnicie fericită: O fericire fără margini va lumina fața lor, și nu avem nici un motiv real de a ne plânge de greutățile acestei vieți. Să păstrăm, așadar, în inimile noastre cuvintele sf. Paul, care ne asigură că o clipă de necaz ne pregătește o veșnicie de glorie divină.


sursa foto:internet
stefan robu

PRIN OCHII CELORLALȚI,

Munca de acceptare de sine este mult mai dificilă decât ar părea la prima vedere. Orgoliul, teama de a nu fi iubiți, convingerea că nu valorăm cine știe ce au rădăcini mult prea adânci în noi. Este suficient să recunoaștem cât de prost primim căderile, eșecurile, cât pot să ne demoralizeze, cât de vinovați ne simțim etc. Ca să ne iubim pe noi înșine avem nevoie de o intermediere, de privirea altcuiva. Avem o nevoie vitală de privirea iubitoare a celui de lângă noi ca să ne acceptăm și să ne iubim. Poate fi vorba de un părinte de un prieten, dar, înainte de toate, avem nevoie de privirea cea mai pură, cea mai sinceră, cea mai iubitoare, cea mai mângâietoare, cea mai dătătoare de speranță. Nu voi reuși, nu sunt în stare, nu sunt capabil, nu merit.... asemenea afirmații nu au nici o legătură cu acceptarea limitelor noastre, ci ele sunt rodul amar al unei evoluții umane pline de suferință, de frică de neîncredere, iar cel mai bun lucru este să le demascăm și să nu aderăm la ele. Acceptarea ființei noastre implică în egală măsură slăbiciunile și talentele, defectele și calitățile noastre, și astfel, vom permite tuturor capacităților să se dezvolte și să ne desăvârșească. 
Așadar, înainte de a spune că nu putem să facem cutare sau cutare lucru, este preferabil să ne gândim dacă această propoziție este rodul unui realism sănătos, de ordin spiritual, sau o convingere care și-a făcut loc în psihicul nostru și de care este bine să ne vindecăm.
De asemenea, avem tendința de a ne interzice aspirații, diferite forme de realizare a personalității, fericirea legitimă din cauza mecanismelor psihologice inconștiente conform cărora ne considerăm vinovați și fără drept la fericire. Asta poate veni uneori dintr-o falsă reprezentare a voinței divine care - credem noi - și-ar propune în mod sistematic să ne priveze de ceea ce este mai bun pe lume! Această interpretare nu are nici o tangență cu realismul spiritual și cu acceptarea limitelor.


Să mai fac o remarcă, și anume aceea că există o legătură profundă și cu dublu sens între acceptarea de sine și acceptarea celorlalți, iar una deschide calea către cealaltă. Deseori ni se întâmplă să nu-i acceptăm pe ceilalți pentru că, de fapt, în sufletul nostru nu ne acceptăm pe noi înșine. Cel care nu este împăcat cu sine va fi în mod sigur în război și cu ceilalți. Neacceptarea de sine creează o tensiune interioară, o nemulțumire, o frustrare pe care o răsfrângem de multe ori asupra altora ce devin țapi ispășitori pentru conflictele noastre interioare.
Elly Hillesum într-o carte a lui scria: Încep să-mi dau seama că atunci când simt aversiune față de cineva trebuie să caut rădăcina dezgustului în mine însămi.
Dimpotrivă, omul care-și închide inima față de ceilalți, care nu face nici un efort pentru a-i iubi așa cum sunt, care nu știe să se împace cu semenii, acela nu va avea niciodată bucuria de a trăi această stare profundă de pace interioară de care toți avem nevoie.
Dacă facem lucruri josnice, îi judecăm cu asprime pe ceilalți, suntem neînțelegători și lipsiți de toleranță, sfârșim întotdeauna prin a fi noi înșine victimele faptelor noastre.
După ce am scris despre acceptarea de sine, aș vrea să mă refer acum la acceptarea evenimentelor. Principiul fundamental este același: nu putem să ne schimbăm viața în bine dacă nu începem prin a o accepta în integralitatea ei și deci a consimți la toate evenimentele exterioare cu care ne confruntăm. În mod evident, nu ne este greu să acceptăm ceea ce percepem drept bun, pozitiv, cu valoare de recompensă, dar este mult mai greu atunci când este vorba de dificultăți și suferințe de toate felurile.
Știm cu toții că, oricare ar fi proiectele noastre, oricât de bine gândită planificarea lor, există situații pe care nu le putem controla și deci se produc o multitudine de evenimente contrarii previziunilor, aspirațiilor, dorințelor noastre, iar noi suntem obligați să le facem față.
Ceea ce mi se pare important este să nu ne mulțumim cu a le accepta bodogănind, ci să consimțim sincer, să nu le suportăm, ci într-un anumit sens să le alegem(chiar dacă, de fapt, nu avem de ales și tocmai asta ne deranjează!). A alege înseamnă în acest context să facem un exercițiu de libertate și, dincolo de a ne resemna, să primim cu inimă bună ceea ce ni se întâmplă. Nu este lucru ușor, mai ales dacă este vorba de încercări cumplite, dar este cea mai bună metodă și trebuie să încercăm să o punem în practică cât mai mult posibil, întăriți de credință și speranță.

sursa foto: internet
stefan robu

The reaction of the Authority Palestine opposite to Romania: ' A clear violation of the international law '

The Palestinian Authority has condemned the position adopted by Romania, the Czech Republic and Hungary, who have blocked, the plans for the adoption of a joint declaration by the European Union
by which the transfer of the United States Embassy from Tel Aviv to Jerusalem It's condemned,
informed the agency Wafa.

'The position of the three states entry in total contradiction with EU policy and represents a clear violation of international law, of the resolutions of the United Nations, of the Geneva Conventions and of the principles of human rights', according to a statement issued by the Ministry of Foreign Affairs.  of the Palestinian Authorities

According to the statement, the Palestinian Authority thanks the countries that supported the declaration of condemning the transfer of the US Embassy.  In Jerusalem and considers Romania, Hungary and the Czech Republic responsible for blocking the adoption of this declaration and all the consequences that will follow.

Romania, the Czech Republic and Hungary blocked plans for the adoption of a joint EU declaration, by which ,the relocation of the United States Embassy from Tel Aviv to Jerusalem It's condemned, according to the Israeli Channel Ten channel, citing diplomatic sources. European diplomats and Israeli officials have affirmed that the joint statement,drawn up at the initiative of France, would have followed to present a united front against Washington's action.

According to television, the joint statement would have stressed that Jerusalem should be the capital of two states: Israel and Palestine, the status of the city should be resolved only after peace negotiations and the EU countries, will  not   follow the US example on the transfer of the embassy in Jerusalem.

source image: internet

ciobanu fabian

SINCRONIZARE SAU NU,

Cu cât te gândești mai mult la ceva, nu numai că vei atrage într-o măsură mai mare acel lucru, dar vei mai atrage și altceva - altceva care, întâmplător, este pe o frecvență similară.
Ai observat vreodată că atunci când un lucru începe să meargă prost, la fel îți merg toate? Asta pentru că vibrațiile pe care le transmiți se potrivesc cu alte elemente de pe aceiași lungime de undă. Dacă te gândești tot timpul la un lucru, creezi un soi de spirală a gândurilor care se mărește din ce în ce mai mult și atrage în interiorul ei și alte elemente.
Două lucruri sunt sigure: gândește-te suficient de mult la un lucru pe care nu îl vrei și fie îl vei atrage spre tine, fie el te va atrage pe tine.  În al doilea rând gândește-te la un lucru pe care nu îl vrei, având un anumit sentiment legat de acesta, și vei atrage  în mod automat alte evenimente nefericite de aceiași frecvență.
Așadar, cum trebuie să procedăm? Cum schimbăm aceste lucruri? Cu siguranță că nu putem urmări fiecare aspect pe care îl spunem sau la care gândim. Tot ce trebuie să facem este să revenim la geniul nostru magic - sentimentele - și să învățăm să identificăm cum ne simțim să transmitem un tip sau altul de energie și să aflăm cum să recunoaștem momentele în care ne simțim abătuți sau veseli, bine sau rău, lipsiți de sentimente sau cu adevărat fericiți. Tot universul răspunde la vibrații; acesta este legea după care funcționează. Atunci când resimți o stare de bucurie, de pasiune sau iubire - sau orice manifestare de fericire, aceste sentimente sunt interpretările noastre personale ale anumitor tipuri de vibrații. Pe de altă parte, atunci când avem sentimente de anxietate, de vină sau alte resentimente, și ele reprezintă interpretări ale vibrațiilor. Și nu uita de ce unele îți dau o stare mai bună decât altele; una este mai apropiată de sursă, iar alta nu.
Fiecare dintre noi suntem extensiile fizice ale unor elemente mult mai cuprinzătoare decât cele pe care le putem vedea, extensii ale unui Eu non fizic mult mai vast - Sursa noastră de energie - care tocmai se exprimă acum, în corpul uman.
Atunci când vibrăm într-o stare de sincronizare cu acea energie, ne simțim bine. Și invers: atunci când ne simțim abătuți, acest lucru se întâmplă fiindcă nu vibrăm la unison cu acea energie pură, pozitivă.
Astfel, cu cât ne sincronizăm mai mult cu sursa noastră de energie, cu atât ne simțim mai bine. Și cu cât ne desincronizăm mai mult de sursa noastră de energie, cu atât mai rău ne simțim.
Altfel spus, este firesc să te simți bine, dar nu normal pentru noi în acest moment. 
Orice altceva inferior acestei stări este nefiresc și, din nefericire, destul de normal pentru noi în acest moment.


Principala noastră problemă în ceea ce privește emoția negativă este aceea că doar foarte rar ne gândim că o avem. Cu toate acestea, dacă emitem pe aceiași frecvență de bucurie tot timpul, și nu o vibrație joasă, care numai bucurie nu este, vom transmite în mod excesiv prosperitate, afluență de succes - ca să nu mai menționăm fericirea sublimă, starea perfectă de sănătate și de bunăstare - atât de mult încât nici una dintre aceste stări nu vor mai conta.
Așa că iată explicația acestei stări pe care noi o numim normală, dar care, în 99% dintre cazuri, nu este altceva decât vibrație negativă.
Vibrația negativă de orice tip, de orice intensitate, indiferent de motivul care stă la baza ei, înseamnă că nu suntem conectați la Viață. Existăm, dar nu trăim. Este o mare diferență.
Vibrațiile negative înseamnă că ne-am îndepărtat de sursă. Vibrațiile negative apar atunci când refuzăm să ne gândim la ceea ce ne face fericiți. Vibrațiile negative apar în urma enunțurilor de tip nu vreau și este singurul loc din care provin.
Vibrațiile negative înseamnă că am închis ușa fericirii noastre. Nici una dintre dorințele noastre profunde nu se pot manifesta vreodată prin vibrațiile joase ale acestor enunțuri de tip nu vreau. Ele fac parte dintr-o frecvență diferită, numită bucurie, astfel încât se află la distanță de noi -  și încă la una destul de mare.
Este destul de simplu. Dorințele noastre se sincronizează cu vibrațiile ridicate ale ființei noastre interioare/eul extins, nu cu vibrațiile noastre negative.
Fiindcă ne aduc plăcere(indiferent de nivel), singura vibrație care se potrivește cu intenția noastră originală este bucuria. Nu se poate să ne gândim la ceea ce nu vrem și să ne așteptăm să obținem ceea ce vrem. Combinarea frecvențelor joase cu cele înalte nu va fi niciodată posibilă. Una o va depăși întotdeauna pe cealaltă, în funcție de care este mai dominantă în acel moment. Chiar și sentimentele de teamă moderată(într-un fel, povestea noastră de viață) închide ușa în fața abundenței și a bunăstării - drepturile noastre din naștere.
Așadar, la nivel fundamental, ne luptăm tot timpul cu propriul nostru scop.

sursa foto: internet
stefan robu

CUM SĂ FII SATISFĂCUT,

Trucul prin care să transformi un enunț de tip nu vreau într-unul de tip vreau este acela de a găsi modalități de a te simți splendid în legătură cu acea dorință, și nu descurajat. Și nu contează dacă este o dorință mai veche care a fost uitată sau de o dorință nouă; procesul este același.
Așa că iată cum ne simțim bine - de fapt, extraordinar - în legătură cu faptul că ne dorim un lucru pe care nu îl avem sau pe care credem că este imposibil să îl obținem, sau pe care nu îl merităm să îl avem, sau pe care nu ni-l putem permite, fiind mult prea complicat pentru un creier obosit să își imagineze cum să procedeze.
Odată ce știi ceea ce vrei, trebuie să identifici locul sentimentelor aferent acestor dorințe și,  în același timp, să te îndepărtezi de locul sentimentelor legate de ceea ce nu îți dorești. Cu alte cuvinte simte și fii entuziasmat. Acum vibrezi în armonie cu eul tău extraordinar. Dorințele îți sunt încorporate cu bucurie în propriile vibrații, amplificându-se de fiecare dată când simți realitatea pentru mai mult de șaizeci de secunde. Ai înlăturat vibrațiile negative și vibrezi în funcție de acele energii capabile să îți aducă ceea ce îți dorești - starea de bine maximă.
Odată ce ai ajuns în acest loc, tu și dorințele tale sunteți practic unul și același lucru. și vei trăi în armonie cu ceea ce ai, indiferent despre ce este vorba. Atâta vreme cât nu petreci prea mult timp făcându-ți griji pentru motivul din care nu ai încă un anumit lucru, acea vibrație care denotă entuziasm și fericire pe care o transmiți atunci când te gândești la faptul că îl vei avea va atrage spre tine exact acel lucru. Doar despre asta este vorba, despre sentimentele plăcute - unul dintre cele mai importante elemente din viața de zi cu zi, pe care noi, ca specie, se pare că am uitat să le transformăm într-un obicei.

Pentru a ajuta la magnetizarea unei dorințe, trebuie să emitem cât mai multă energie  pozitivă.  Una dintre cele mai bune modalități de a face acest lucru este să discutăm motivele pentru care ne dorim ceva. Ce anume ne dorim este definitoriu, dar motivul este cel care îți reîncarcă bateriile și pune în circulație energiile.
Dacă te gândești la toate motivele pentru care îți dorești ceva, începi să simți acel lucru și devii mult mai pasionat. Și îți creezi astfel intervale mai mari de șaizeci de secunde în care să transmiți o energie care spune că îți dorești acel lucru.
Așadar, dacă îți stabilești aceste motive, oferi o trambulină propriilor tale dorințe. Fără o stare de bine referitoare la dorința ta, nu există magnetism; dacă nu există magnetism nu obții nimic.Întreabă-te tot timpul dacă vrei un anumit lucru și continuă să te întrebi, chiar și atunci când crezi că nu mai există alte răspunsuri. Astfel în scurtă vreme, te vei simți minunat, ajungând în stadiul în care vei atrage spre tine lucrurile bune.
Acum este momentul să faci apel la puterea voinței, pentru a rămâne pe acea vibrație cât de mult poți, poate peste o jumătate de oră sau, de ce nu, toată ziua. Dar chiar dacă este vorba doar de câteva minute, e suficient pentru ca morișca energiei să demareze. Nu uita, ai nevoie doar de șaizeci de secunde ca să ai aceleași gânduri la nivel vibrațional care să se transforme în energia corespunzătoare, apoi de alte șaizeci de secunde și de altele. Dacă ești de părere că trebuie să uiți de acel vis, fiindcă e imposibil, gândește-te la ceva care să te facă să te simți bine, turează-ți din nou motoarele și vei depăși imediat vibrația aferentă energiei negative.
Nu uita, Universul nu ne oferă lucrurile despre care vorbim, nici ceea ce merităm sau ceea ce  am fost destinați să avem. Universul ne oferă exact lucrurile la care vibrăm în fiecare moment al zilei. Nimic în plus, nimic în minus.

Chiar înainte să îți dai seama, Universul începe să răspundă la vibrațiile tale, prin mici semne,uimitoare coincidențe - toate acele piese magice necesare pentru a pune lucrurile cap la cap. Ele continuă să se producă până când totul este la locul lui, iar tu în mijlocul evenimentelor, trăind visul care mai demult părea imposibil.
Dar trebuie să îl guști, să îl simți, să îl miroși și să îl palpezi înainte ca el să se materializeze. Trebuie să vorbești despre el până când simți că îl trăiești, după care să discuți și mai mult, până când acele sentimente declanșate, elementul fundamental ajung la tine cât mai simplu posibil.

sursa foto:internet
stefan robu

Trump's team contracted Israeli spies to discredit the Iranian accord.

US President Donald Trump's team contracted a private Israeli intelligence agency to organize a campaign to discredit Barack Obama's people who negotiated the Iranian nuclear agreement, reveals Britain's Sunday The Observer

The information comes before Trump decides on Day 12 if he maintains or abandons the 2015 United States, UK, Germany, France, China and Russia pact signed in 2015, for which sanctions against Tehran are alienated in exchange for a compromise of  the countries ,abandon the development of nuclear weapons.


source image: internet
ciobanu fabian