TOATE  PLING,

Prima data plingi cind ochii
Au vazut lumina zilei,
Cind ti-apar in viata zorii
Dragostei si floarea milei.

Plingi cind trupul tau te doare
Si cind sufletu-i ranit,
Plingi cind cineva iti moare
Sau la greu te-a parasit.

Plige frunza rupta-n doua,
Plige norul fumuriu,
Plinge ceru-n stropi de roua,
Plinge tot ce este viu.

Dar exista o "basma"
Care sterge lacrimi, lacrimi...
E speranta, steaua ta
Si virtute-n mii de patimi.

Dar si atunci cind speri, tot plingi,
Ca si cum n-ar fi de-ajuns!
Pina cind, plingind ajungi
Intr-o stea, in ceruri sus.

                      PLOAIE  DE TOAMNA,

Ramuri despuiate se leagan-alene,
In suflu de vint sub cer fumuriu,
Vazduhul tacut in taina isi cerne
Ploaia de toamna, sub val cenusiu.

Ploaia zgomotoasa pe strazi pietruite,
Ineaca suspinul tacerii de toamna,
Vrind parca in taina un vals sa cinte,
Trezindu-ne dorul de frati si de mama.

Batute de timp, frunzele cad in tacere,
Spunindu-ne parca, cu zimbetul lor ruginiu,
Nici banul, puterea, nici fagul de miere
Nu schimba sfirsitul a tot ce e viu.

Apus De August... Rasarit De Septembrie,

O alta vara si vacanta incheiata, alte momente imprimate in paginile timpului, in acelasi timp alte file albe asteapta sa fie scrise cit mai autentic, cit mai colorat cu viata.
Putem spune ca suntem oarecum obligati sa repetam acelasi '' calendar'' an de an, calendar stabilit de altii cu mult inaintea noastra, insa momentele nu dorim sa le pierdem in cotidian, in repetivitate si obisnuinta, ci sa le pretuim, sa le dam un sens.
Si ce ne salveaza de la a ne pierde in cotidian?
Constientizarea ca avem acest minunat si unic dar al vietii ce se vrea a fi desfacut, savurat. Pofta de viata, de a descoperi, de a scrie noi si noi momente, de a infrumuseta cu ornamente petele de cerneala, mizgiliturile aparute in anumite momente pe hirtie, de a reconditiona pagini vechi, de a schita personaje in povestea noastra, pofta de ''a lasa lumea mai buna decit am gasit-o''-pofta de iubire.
De ce am face asta? De ce am iesi din noi, de ce sa iubim?
Cum sa ajuns ca iubirea sa fie valoarea suprema intre noi oamenii?  De ce iubirea ''misca stelele'' , cum spune untr-un cintec M Frisina? Cum de indreptarea totala a inimii si cugetului spre d-zeu si grija unora pentru ceilalti sint doua legi ce dau sens existentei noastre?
Cum de d-zeu-Eu sunt cel ce sunt- se manifeta ca iubire, iubirea ce e in stare sa creeze, sa dea nastere unei vieti?
Iubirea ce declanseaza in noi, dincolo de reactiile chimice, o revolutie si armonie a gindirii, a perceptiei de sine, de celalalt.  Sint unele intrebari pe care le punem uneori ca un copil ce descopera lumea. Raspunsul  ne va ramine probabil mister, va ramine credinta, va ramine speranta ca se vor intimpla toate cele fagaduite.
Pina atunci suna din nou alarma, deschid ochii, ridic capul, o noua zi. Si tot asa: intruneric, lumina, intuneric, lumina... Ridic iarasi capul...
Traiesc!
Inca o zi in care mai presus de toate sa fie dragostea...
''Daca vara inseamna doar timpul pina la toamna, daca vremea-i pierduta, daca nici vinul nu ajuta, daca-ti cauti motive sa-ncepi tratative, e umbra-n inima ta(...) de-ai iubi mai mult ai fi mai puternic.''
CU   DRAG. 

DE CE VINE LA NOI MARIA?

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           













                                                                                                                                                                                                        Fecioara cea slavita de toate are-n ceruri,
Admiratori cu aripi si sfinti cu nume mare,
De-oriunde o cuprinde iubirea-n infinituri
In clipa cea tot una, fara de-o urmatoare.

Ce-abunda-n-jurul ei nu poate dara scrisul,
Nici arta sa descrie, acel suprafiresc.
E sigur ca acolo nici truda si nici plinsul
Nu zac in nici un suflet, nici nu se pomenesc.

De ce atunci Maria nu sta-ntre heruvimi?
De ce nu-i ajunge eterna fericire?
De ce mereu coboara la cei ce in suspini
Cu crucile pe inimi tinjesc spre nemurire?

De ce mereu implora  ca sa ne convertim?
De ce cu insistenta cerseste rugaciune?
De ce o intristeaza felul cum traim
Aprinsi doar de senzatii si seci de mintuire?

Iubirea ei de mama... numai ea nu o lasa
Sa stea nepasatoare, in vesnice lumini,
E grija ei enorma, de multi neinteleasa,
Ce-o aduce-aici, in vale, catre intunecimi.

Acolo unde sacrul se-arata fara sens
Si viata-i disperare, picaj in dezolare
Si drumul de credinta e mers pe contrasens,
Vine din cer Maria cu sfat, cu-avertizare.

Vine cu miini intinse, cu ochii-nsingerati
La minti materialiste si suflete de lut,
La cei ce cu divinul demult stau neimpacati,
La dornici de autentic, de sfint, de absolut.

Ea Mama inteleapta, cunoaste nemurirea
Si fericirea-n ceruri, cu ingeri multi si sfinti,
Ne vrea pe toti acolo, ca sa simtim iubirea
De-aceea tot coboara cu rugaciuni fierbinti.

..., vom fi cu adevarat fericiti numai daca vom intra in logica divina a darului, a iubirii gratuite, daca vom descoperi ca d/zeu ne-a iubit infinit pentru a ne face capabili sa iubim ca el, fara masura.
Trairea faptelor de iubire trupeasca si sufleteasca trebuie sa devina un stil de viata, un mod permanent de a  impartasi iubire si fericirea pe care o primim neincetat, o marturie vie a identitatii de fii ai lui d-zeu si de crestini.
De fapt,inainte de toate, trairea faptelor de iubire trupeasca si sufleteasca ne face sa iesim din egoismul nostru. 
Acesta este primul pas pentru a deveni cu adevarat iubitori. 

VIATA COMUNICA CU TINE,

Puterea de a fi fericit, de a avea parte numai de lucruri bune si de tot ce avem nevoie in viata se afla in fiecare dintre noi. Aceasta putere interioara este nelimitata.
Tot ceea ce exista are o anumita frecventa de vibratie. Absolut totul! Fiecare cuvint are o astfel de frecventa, fiecare sunet, fiecare culoare, fiecare copac, animal, planta fiecare obiect material.
Elementele naturii care sint; aerul, focul, apa si pamintul, au astfel de frecvente de vibratie. Chiar si numele tau are o astfel de frecventa. Dar numele real al frecventei tale de vibratie este ceea ce simti!
Sentimentele tale atrag in viata ta toate celelalte circumstante, pe aceiasi  frecvente ca si ele.  Spre exemplu, daca te simti fericit mai multa vreme, tu atragi in viata ta persoane,circumstante si evenimente fericite.
Tu poti schimba orice aspect din viata ta prin schimbarea sentimentelor tale, dar acest proces este infinit mai usor atunci cind tot ceea ce ti se intimpla este bun si frumos!
Viata este fermecata!  In fiecare zi ti se intimpla o sumedenie de lucruri minunate, dar pentru a le sesiza trebuie sa le privesti la fel de concentrat ca atunci cind te uiti  la un film sau ceva extraordinar.
Viata comunica cu tine! Ea iti vorbeste! In viata nu exista accidente sau coincidente. Fiecare zi are propria ei frecventa de vibratie si tot ceea ce ti se intimpla are aceiasi frecventa ca si tine in momentul respectiv. Tot ceea ce vezi in fata ta; fiecare culoare, semn, persoana, obiect etc. tot ce auzi, toate circumstantele si toate evenimentele care ti se intimpla in momentul prezent vibreaza  pe aceiasi frecventa cu tine. Tu esti singurul om care poate intelege semnificatia mesajelor simbolice pe care ti le transmit evenimentele din viata ta, dar in acest scop trebuie sa incepi prin a fi atent la ele si prin a/ti pune intrebari.
Daca dorim sa vedem in jurul nostru o schimbare, trebuie sa incepem prin a ne schimba noi insine in sensul dorit.
Asa cum spuneam, nu exista accidente sau coincidente. Intreaga viata se desfasoara pe principiul sincronicitatilor, ca tot ceea ce exista are la baza o frecventa energetica. Aceasta este fizica vietii si a Universului.
Viata este fermecatoare. Exista o relatie intre iubire si fiecare dintre noi, iar aceasta este cea mai uimitoare si mai fermecatoare relatie care poate exista vreodata. In schimbul tuturor bucuriilor pe care ni le ofera viata  transmite-i lumii iubirea ta, cit de mult poti.  Cauta intotdeauna binele in orice situatie si in orice persoana. Cu cit daruiesti mai multa iubire, cu atit mai mare este fericirea care te inunda si care iti taie uneori respiratia.
Atunci cind daruiesti iubire pentru tot ceea ce primesti, forta iubirii multiplica aceasta vibratie si iti inapoiaza inca si mai multa iubire.
Iubirea poate face orice pentru tine. Tu poti descatusa forta iubirii pentru a te ajuta in orice domeniu al vietii tale. Ea va face asta pentru tine numai daca vei deveni una cu ea prin iubire, apreciere si recunostinta, avind incredere in ea si renuntind sa mai incerci sa controlezi totul in viata ta. Foloseste-ti imaginatia si gindeste/te la toate lucrurile pe care le poate face pentru tine forta iubirii. Aceasta este insasi inteligenta vietii Universului. Daca iti poti imagina inteligenta care poate crea o floare sau o celula a corpului uman, vei intelege ca nu exista intrebare la care aceasta inteligenta sa nu-ti ofere raspunsul  perfect, indiferent de situatia in care ne aflam.
Iubirea poate face orice pentru tine, dar in acest scop trebuie sa devii una cu ea, realizind astfel puterea ei in viata ta.
Descopera simplitatea in orice lucru complicat.
Descopera armonia in mijlocul discordiei.
Descopera oportunitatea in orice situatie dificila spunea marele savant Albert Einstein.
Tu esti cel care confera semnificatie vietii tale. Nimic nu este in sine bun sau rau, dar gindurile noastre il pot face sa devina astfel.
Viata care iubeste totul este o viata bogata si traita intens, care isi extinde incontinuu frumusetea si puterea.
Tu poti influenta intreaga lume prin puterea ta, caci ai foarte multa iubire de oferit.

NU SINT SINGUR,

Obirsiile-izvoare
ma mai leaga.
Nu sint singur.
Mi-a crescut pe cimp
o floare,
unde sunt sa nu fiu singur.

Jaruri sfinte, nor fierbinte
trec pe cer, sa nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pamint sa nu cint singur.

Umbra- alaturi  ia fiinta,
unde merg,
sa nu merg singur.
Neguri vin din nefiinta-
marturii ca nu sunt singur.

Vulturi din robie scapa
si se-nalta, nu lupt singur.
Cade in abis o apa,
in adinc sa nu cad singur.

Focuri sint si e credinta.
Acest gind cit mai palpita
schimba moartea-n biruinta:
nu sunt singur,
nu sunt singur.
               Lucian  Blaga