GÎNDEŞTE-TE LA EI,

Sa trăieşti simplu şi modest, să fii bun, să nu vrei să ai totul, să nu fii invidios, să nu te vaiţi, să nu te plîngi, să înduri,să imbărbătezi, să vizitezi un bolnav, să fii disponibil cănd cineva are nevoie de tine, să osteneşti pentru el, să aţipeşti în fotoliu, să mănînci şi să bei laolaltă...Şi nu pentru că nu ai cum să te eschivezi, ci pentru că ai chef de iubire, pentru că esti om, eşti semen, pentru că trăieşti.
Ştii ce primejdie te ameninţă azi? Trăieşti intr-un timp al raportului cost-befeficiu. Oamenii întreabă: cît costă? Cît de mari sînt beneficiile? Ce aduce  cu sine? Ce cîştig eu? Se calculează productivitatea şi rentabilitatea. Încontinu se fac calcule. Încontinu ai ceva de facut. Eşti suprasolicitat. Socoteşti. Nu ai timp. Socoteşti. Trebuie să iasă bani. Trebuie să cîştigi.
Şi uiţi că frumuseţea vieţii se află în clipe în care nu se fac socoteli, cînd eşti pur şi simplu om, cînd trăieşti simplu, firesc, mulţumit. Oamenii trăiesc din ce în ce mai mult, dar nu întotdeauna mai fericiţi.Mai întîi muncesc pentru a trăi, şi în cele din urmă muncesc şi uită să trăiască. Ei nu au priceput nimic. Cred în continuare că fericirea omului constă în: a avea mult, a mînca bine, a trăi mult.  Cum se poate ca, într-o lume cu atîta ştiinţă, să fii atît de prost!Împotriveşte-te! Nu eşti o maşină construită pentru un scop anume.Eşti mai mult  decît funcţia ta, decît postul tău, decît profesia ta, decît munca ta. Eşti în primul rînd''om'' ca să trăieşti, ca să rîzi, ca să iubeşti, ca să fii un ''om bun''. Şi acesta este singurul lucru cu adevărat important pe lumea aceasta.
Gindeşte-te la ei. Convieţuirea ne este rece, dură. Limbajul nostru este plin de ameninţare şi violenţă. Să protestezi. Să comanzi. Să tiranizezi. Violenţă--pentru ce? Pentru o convieţuire umană? Noi o facem inumană, dacă pierdem tot respectul şi delicateţea din comportamentul nostru. Încă mai credem în putere. Vrem să avem dreptate şi încercăm pe toate căile posibile să fim cei mai tari. Organele noastre de simţ sînt uscate, pietrificate, atrofiate.  Lumea are nevoie de căldură. Duce lipsă de blîndeţe, de bunătate. Devii sensibil cînd ştii cît de fragile sînt toate şi cît de singuri sint oamenii.
Gîndeşte-te la oamenii, care prin boală şi neputinţă, prin nenorocire şi sărăcie părăsesc încet viaţa. Ei însetează după o faţă veselă şi aşteaptă un cuvînt de compătimire, le este dor de oameni şi prietenie. Gîndeşte-te la cei bolnavi, la bătrîni care simpt atît de rar o mînă caldă, ingropaţi în singurătatea lor. Îmbracă haina simţitoare şi delicată a bunătăţii faţă de toţi oamenii şi nu lăsa pe vreunul să stea în frig. Iar am văzut-pentru a cîta oară?-un bărbat suferind îngrozitor în urma pierderii soţiei sale. Înăcrit şi neîmpăcat.M-am gîndit la acela, care mai demult a stat în faţa mea, împietrit ca o bucată de granit, cu chipul îngheţat şi privirea ameninţătoare. Cuvintele pe care le rostea din cînd în cînd sunau mai mult a blestem.''Nu este adevărat, nu se poate.Soţia mea--moartă. În accident. Nu pot fără ea. Termin cu viaţa. Umblu de colo colo, nu mai muncesc, iau un pumn de somnifere. Nu ajută la nimic.'' Prudent, îi spun:''Încearcă să accepţi.'' ''Nu pot. Nu vreau--a izbucnit el. Termin cu viaţa''. Uneori viaţa poate să fie îngrozitoare cu oamenii.
ARTHUR  MILLER scrie intr-una din piesele sale: Am visat că viaţa era un copil de-al meu. Dar era mongoloid, asa că am fugit. Dar el se urca iar şi iar în poala mea. Mă trăgea de haine.  Da, cred că, de fapt,  trebuie să-ţi iei viaţa în braţe, asa cum este ea, să o accepţi, oricît ar fi de grea şi de dură. Nu-ţi face iluzii. Fericirea, autentică şi profundă, vine şi pleacă şi, de cele mai multe ori, nu durează mult.  În restul timpului: gîndeşte-te la ea şi aşteapt-o.
Împacăte cu viaţa. Ia-o asa cum este. Astăzi. Acum. Ca să nu ratezi puţina fericire care te aşteaptă

NU UITA BUCURIA,

De  Ce?

De ce atîta durere? De ce paralizia? De ce cancerul? De ce mutilarea? De ce accidentul? De ce să nu mai poţi merge niciodată? De ce să pieri în primăvara vieţii? DE ce...? De ce...? De ce...?
Cui îi adresez întrebarea? Stiinţei? Ea cunoaste atîtea şi va explica pînă la cel mai mic detaliu cauzele suferinţei şi morţii noastre. Dar ce să fac cu un asemenea răspuns?
Cînd mă gîndesc la cei morţi, la suferinţele celor nevinovaţi, mă izbesc de enigme, de mistere. Atunci pot să-mi propun să uit sau să nu mă mai gîndesc sau să mă prefac că nu mă mai gîndesc. Dar atîta timp cît am mintea întreagă şi o inimă, aceasta mă va urmări. Apoi, cînd vine ceasul în care eu insumi trebuie să intru în noaptea suferinţei şi a morţii, nu îmi rămîne nimic altceva decît să accept.
Aş dori ca în acel ceas să pot să mă rog, să îi strig lui Dumnezeu:
''De ce ai stins soarele pe care tu insuţi l-ai aprins?''
Şi sînt sigur că atunci voi afla, cu inima, lucruri pe care, cu mintea, nu le pot explica.
Dumnezeu este iubire, el ţine la mine,el mă ţine strîns. Trebuie să mor ca să trăiesc pe veci intr-o iubire nepieritoare. Nu am voie să elimin din gîndirea mea gîndul la moarte. Ar fi politica struţului. În final, totul duce la întrebarea:
Este moartea sfirşitul sau nu?
Dacă moartea este sfîrşitul, atunci moartea mea este o execuţie nimicitoare. Dacă moartea nu este sfirşitul,atunci ea capătă o dimensiune nouă, incomensurabilă. Faţă în faţă cu moartea, acest moment critic al vieţii, prin care trebuie să trecem absolut singuri, ma aflu înaintea întrebării: totul sau nimic, sens sau non-sens al vieţii, Dumnezeu sau gol infinit?  Misterul vieţii şi al morţii este în legătură cu misterul lui Dumnezeu.
Atîta timp cît eul meu propriu inconfundabil nu găseşte o explicaţie satisfăcătoare în fizică, în chimie sau biologie, nu găsesc nici pentru Dumnezeu o soluţie conform cu ştiinţele naturii. Ţin în mîinile mele un singur lucru, şi aceasta este speranţa. Pînă la ultima suflare, speranţa îmi dă bucuria vieţii.
ARTA  DE A  TRĂI,
Iubesc oamenii care trăiesc în jurul meu. Iubesc bucuria şi, astfel, culeg stelele iar ziua îmi este plina de fericire.Nu trebuie să posed ceva ca să mă bucur de toate. Există atîtea de care să mă bucur cînd mă uit la lucruri mărunte şi la oamenii mici şi simpli. Există atîtea surprize şi atîtea minuni pe care le descopăr cu ochii deschişi şi cu ochii închişi.
Arta de a trăi înseamnă să vezi că: în toate lucrurile există o amintire a paradisului pierdut.Ştiu că nu este uşor să ajung în cer. Dar, mai ştiu sigur,că-mi este imposibil dacă nu vine cerul la mine. Cerul trebuie să înceapă pe pămînt pretutindeni unde oamenii sînt prieteni şi unde bunătatea este dată cu bucurie mai departe din mînă în mînă.
Dar pe fiecare cer sînt nori. Nu am mereu dispoziţie. Prieteniile se destramă ,i se usucă precum prunele. Nu este o problemă, nu trebuie să mă întristez.Prietenii ca prunele uscate! Torn apă peste ele ,i se umflă iar. Viaţa este o aventură emoţionantă cu Dumnezeu şi cu oamenii într-o lume de lumină ,i întuneric. Nu vreau să fiu nici erou  nici martir, ci numai micul spiriduş, care culege florile uitate şi rîde de cei mari ai lumii care tronează în jilţurile lor, cu bogăţie şi putere.
Iubesc oamenii care trăiesc în jurul meu. Iubesc bucuria şi, astfel, bucuria vine la min e. Iubesc prietenia şi astfel culeg stelele iar ziua îmi este plină de fericire.
Este minunat să fii simplu om, să trăieşti în simplitate. Să priveşti în sus, să vezi soarele, să priveşti florile, iar noaptea stelele. Să priveşti copiii, să rîzi, să te joci, să te bucuri, să visezi, să dai frîu liber fanteziei, să fii mulţumit: Viaţa devine o sărbătoare.

SA TE PREOCUPI,

Nu trebuie sa cred ca sunt in regula cu *iubirea* daca gindesc deja * cu prietenie* despre oamenii din jurul meu:o adiere de bunavointa searbada si o iluzie de prietenie.
Ma port frumos, nu sint prea apropiat de nimeni, nu fac nimanui rau, las pe fiecare sa traiasca. Aceasta este de ajuns. Sint un bun cetatean, la mine totul este bine pus la punct si asigurat sub clopotul de sticla al sferei mele private. Astfel imi platesc contributia  la indiferenta generala care sugruma viata noastra in comun.
Daca vreau sa iubesc cu adevarat trebuie sa ma preocup: sa fiu atent, sa ma transpun in situatia  altuia, sa fiu inventiv.
Sa ma preocup, mai intii, de oamenii din imediata apropiere,care sint incredintati grijii mele: cei cu care locuiesc sub acelasi acoperis, cu care colaborez in ficare zi, cu care sint impreuna pe drum, cu care  rid si ma joc.
Interesul fata de un om ma smulge din ingustimea mea.  Este grozav de important sa nu inebunesc in vesnica rotire in jurul propriei mele persoane. Nu am voie sa dau la o parte aceasta grija nici macar atunci  cind, prin ea, linistea mea, comoditatea mea tihnita este deranjanta.

Poate ca este chiar bine sa fiu deranjat, ca sprijinul pe care il dau altora uneori doare si imi vine greu si ca port si eu povara unor griji care nu pot fi discutate cu nimeni.
A te preocupa tu insuti de cineva este rodul iubirii adevarate. Poate sa doara, dar in final, aduce cu sine cel mai bun dar. Aduce viata, aduce culoare  in existenta mea si, in clipe rare,un sentiment incomensurabil de adinca recunostinta, ca o pregustare a paradisului nebanuit.
OSPITALITATE-Sa indragesti oamenii. Sa-i iubesti pe toti oamenii. Inseamna, mai intii, sa fii ospitalier cu toti cei pe care ii intilnesti pe drumul tau. Sa-ti deschizi inima, casa, tot ce ai pentru ca celalalt sa nu fie umilit de ospitalitatea ta, ci sa o accepte ca pe ceva firesc.
Nimic nu trebuie obtinut prin constringere,totul trebuie sa se petreaca spontan. Ospitalitatea nu se invata, nu o dobindesti din carti. Este o atitudine de sinceritate si comunicativitate venita din interior. Tine de misterul existentei umane. Mie mi se pare ca noi, din tarile bogate, ne-am cam pierdut simtul ospitalitatii. Pentru a gasi ospitalitatea autentica trebuie sa mergem la saraci. De exemplu, saracul din Africa de Nord te va invita in coliba lui saracacioasa, din lut, tabla si carton,si iti va spune intruna:casa mea este casa ta. Va trebui sa bei ceai sa maninci. Iar daca va veni seara, nu te va lasa sa pleci. Trebuie sa dormi. Va intinde pentru tine cea mai buna rogojina si,D-zeu stie, unde va dormi el. Iar cind acest sarac vine in Europa, gaseste in orasele noastre inscriptia: *Strainii nu sint doriti*. 
NU ESTE O CATASTROFA,
Vei ajunge foarte batrin, daca pe calendarul tau nu este inscris un accident mortal, un infarct sau o boala grea.  Dar la ce-ti foloseste daca odata cu batrinetea vin si toate plagile: dureri de spate si reumatism in membre, scleroza, anchilozare si intepenire, memoria slabita, vedere slaba, auzul slabit.
Singur, izolat, retras.
Masinile care nu mai produc ajung la fier vechi. Oamenii care nu mai fac fata in procesul de productie cum sa ramina*oameni* si sa fie fericiti? Aceasta depinde de mediul inconjurator: de familie , de prieteni, de cunostinte, de asigurarile sociale, de pensie. In mare parte, depinde si de tine insuti. Trebuie sa inveti sa imbatrinesti. A imbatrini nu este o catastrofa. Zilele batrinetii tale nu trebuie sa fie zile de nenorocire.
Invata sa imbatrinesti cu o inima tinara. Aceasta este o arta.
Trezirea, inficare dimineata--o noua zi:trebuie sa fim recunoscatori pentru ea. Sau ti-e frica de viata? Iti vine prea greu?Te culci in fiecare seara cu un oftat:* slava domnului, a mai trecut o zi*. Poate ca totul ti se pare fara sens. Poate ca ai  prea multa bunastare si, din cauza ei, ti sa ingustat spiritul. Poate ca cele patru roti ale  masinii tale au devenit  cele mai importante membre ale tale.Poate ca vrei tot timpul distractie. Aceasta nu te va multumi niciodata. Nu mai esti om daca, sub presiunea opiniilor, te lasi transformat intr-o fiinta care produce, profita si consuma. Pentru tine nu mai infloresc flori, pentru tine copii nu se mai joaca, oamenii nu mai rid. Esti mort, pentru ca lasi iubirea sa moara in inima ta. Cauti fericirea acolo unde nu poate fi gasita niciodata: in lucruri fara sens si fara viata, in obiecte, in ceea ce te zapaceste, dar nu te hraneste.
Trezeste-te! Ridica-te!  Fii om!Dimineata rasare soarele, iar tu nu observi nimic.
Asa este si iubirea. Pentru multi, soarele este ceva foarte obisnuit. Iar el face minuni zi de zi. Face lumina si foc--pentru mine. Lupta sa strapunga norii--ca sa ma vada pe mine, ca sa imi doreasca o zi buna. Noaptea, este la celalalt pol al pamintului ca sa daruiasca si oamenilor de acolo lumina lui.
Daca iau soarele, se face intuneric si frig. Asa este iubirea. Daca iubirea rasare in viata mea, vine lumina, se face cald. Daca am iubire, pot sa imi lipseasca multe. Daca iubirea apune in viata mea, cresc umbrele negre.Se intinde  intunericul si frigul. Iubirea este ca soarele. Celui care il are, ii  pot lipsi multe.  Cui ii lipseste iubirea, ii lipseste totul

SA PARCHEZI LA SOARE,

Nu vei exista veşnic în lumea aceasta. Între veşnicia dinaintea naşterii tale şi veşnicia de după moartea ta,ai timpul tău precis pentru a parca pe mica noastră planetă. Ai ceasul tău de parcare. Nu poţi da arătătorul înapoi. Timpul tău de parcare este implacabil limitat. Nu există nici o autoritate care ar putea să facă ceva pentru tine. Viaţa ta  este ca numele tău pe care îl scrii pe nisipul de pe plajă. Un vînt uşor--şi totul se şterge. Ce mă fac?
Un lucru este sigur: nu trebuie să fii trist, ba mai mult,trebuie să încerci să parchezi la soare şi nu în viesparul grijilor care te urmăresc şi te distrug.
Să faci ziua frumoasă. Să te entuziasmezi de iubire,de lumină, de oamenii buni, şi de lucrurile bune. Să fii prietenos şi cordial cu bătrînul care ştie că timpul lui de parcare a expirat,cu bolnavul,cu cel dezamăgit, cu cel înşelat şi cu nefericitii cei multi, care nu au mai găsit un loc de parcare la soare.
Lor şi tuturor oamenilor din jurul tău să le faci ziua frumoasă. De fapt,nu trebuie să faci mai mult pentru a fi tu insuţi fericit.
Sa parchezi la soare şi să laşi ceasul de parcare să mearca.

IUBIRE SI PRIETENIE,

Sa iubesti prietenia, aceasta iubire conduce la lumina, la pace, la bucurie profunda.Aceasta iubire nu strica nimic.Nu vrea sa aiba nimic pentru sine. Ea vrea sa il lase pe celalalt liber. Chiar daca isi gaseste exprimare in apropiere trupeasca, ramine curata. Cine vrea sa posede pe celalalt ca pe un obiect, pentru el singur,pentru propria satisfactie il distruge pe cel pe care pretinde ca il iubeste. Distruge prietenia.
Nu vom fi niciodata in stare de o prietenie cu totul pura, dar intotdeauna trebuie sa fim in drum spre ea.
Cred in om, si ramin eu, asa cum cred in natura si ramin la ea  cind vad cum in desert infloreste o mica floare.
Cauti comoditate, cauti deconectare intr-o atmosfera placuta. Incepi sa cumperi si iar sa cumperi, pentru ca poate ai mai mult in portofel decit in cap si inima. Si cumperi mobila veche, perdele scumpe si covoare frumoase. Cauti confort:canapea cu fotolii, televizor sufragerie. O apasare pe buton si ai tot ce iti doresti.Ai si barul propriu, iar in toata casa rasuna muzica.(sarman copil al bunastarii)!
De ce nu pari fericit? De ce rizi atit de putin si esti asa de nervos? De ce, in final toate articolele de lux te lasa atit de nemultumit si de gol?
Pentru ca ele sint lucruri moarte.Lucruri pe care le poti folosi, dar pe care nu le vei putea schimba niciodata pe un gram de iubire. Si ceea ce iti trebuie este iubire. Dar iubirea nu o poti cumpara niciodata. Iubirea pentru care platesti nu mai este iubire. Cum se face ca unii oameni privesc acru la soare, iar altii pot sa fluiere prin ploaie? Cum se face ca unii oameni, de indata ce deschid ochii, vad numai greseli si pe toate pe dos?  Se intimpla asa pentru ca gindesc pe dos la sensul vietii si al lucrurilor.
Ei au nevoie de d-zeu, nu de o fiinta fantomatica, fara chip,undeva departe, ci de un prieten personal, de Tatal,aici aproape.  In relatia cu d-zeu, oamenii capata alti ochi pentru lucruri si o inima noua in fiecare dimineata.

FARA RIS NU POTI TRAI,

Risul este sanatos. Ai nevoie de ris. Umorul este sanatos. Oare te gindesti suficient la aceasta latura a sanatatii tale?Cu toate grijile tale, iti faci riduri in inima, si curind,ai riduri si pe fata.
Risul elibereaza, umorul deconecteaza.Risul poate sa te elibereze de falsa seriozitate.
Risul este cea mai buna cosmetica pentru exterior si cel mai bun medicament pentru interior.
Actionarea regulata a muschilor risului e buna pentru digestie, apetitul se mentine, iar tensiunea arteriala ramine stabila.
Umorul iti da un simt al lucrurilor, al raportului dintre ele si al importantei ce le revine. Risul si umorul nu au efecte doar asupra metabolismului ci si asupra mediului.
Risul si umorul te usureaza,diminueaza tensiunea si lacrimile. Elibereaza de seriozitatea coplesitoare a problemelor grave, de aerul sufocant de zi cu zi. Risul si umorul este cel mai bun mijloc impotriva otravirii spiritului si a inimii. Risul si umorul fac cale libera spre o nebanuita bucurie de a trai.
Ce este o zi pierduta? O zi in care nu ai ris?

GRIJA PENTRU LINISTE,

Daca, odata,ai timp cinci minute, stii ce trebuie sa faci? Sa cugeti! Sa faci liniste in jurul tau. Opreste totul radio tv casetofon da la o parte reviste si ziare si deconecteaza-te!
Elibereaza-te din ghearele societatii de consum: o caracatita uriasa care,cu trompa reclamelor ei, iti smulge ultimul rest de libertate si spirt.
Fa liniste, linisteste-te; umple interiorul cu tacere, simpte pulsul propriei inimi. Ai permis de conducere. Iubesti moda.Te pricepi la tehnica. Te preocupa atitea lucruri. Dar intr-o zi te impotmolesti. Toate le-ai invatat, numai sa traiesti nu. Sa avansezi, sa faci cariera, sa cistigi bani, sa te amuzi, sa profiti. Ai fost invatat toate acestea, si mai ales sa ai cit mai mult.
De parca fericirea ar depinde de avere!Oamenii sint ca animalele de prada intr-o jungla care nu se sfirseste nicaieri, la vinatoare de posesii si placeri, dupa ''piine si jocuri''. Se cred liberi, dar sint prinsi in lantul lacomiei lor.Scrisori, telefoane, discutii ma transpun in jungla in care oamenii se injosesc reciproc, se chinuesc, se duc la disperare. Aici triumfa instinctele inumane ale omului:lacomia, egoismul, abuzul de putere, instinctele sexuale, ipocrizia,violenta... Inapoi, oameni! Inapoi la viata simpla, la lucrurile simple ale vietii!  Inapoi la bunatate, prietenie, multumire!
Ce te face bogat si fericit este daca te poti bucura de o floare, de un zimbet, de joaca unui copil, esti mai bogat si mai fericit decit un milionar, care are tot ce poate visa si ramine totusi nemultumit, care nu se mai bucura de nimic pentru ca este dus,asemenea unui cal de parada, in funia propriei bogatii.
Nu  averea te face bogat, ci bucuria.Nu cintari iubirea cu cintarul de aur! Nu calcula dinainte cit sa dai, cit de departe sa mergi cu iubire ta. Lasa iubirea sa fie degajata. Iubirea care se cintareste si se masoara nu este iubire, ci calcul. Cu el nu aduci bucurie. Cu o asemenea bucurie nu vei fi fericit. Chiar daca nu domneste razboiul, domneste indiferenta si plictiseala. Zilele trec monoton si sint pustii ca o nesfirsita calatorie cu trenul. Niciodata nu se face cald in interiorul tau. Niciodata nu ai chef sa cinti si sa zburzi. Iubirea spontana este ceva fantastic.Iubirea spontana este un dar care te duce in paradisul bucuriei.Ciudata, de neinteles este viata omeneasca. Exista zile in care straluceste soarele si nu stii de ce. Esti multumit. Vezi partile bune,frumoase ale vietii. Rizi si esti recunoscator. Dar, dintr-o data, totul este iarasi la fel.De parca un soare extrem de stralucitor atrage norii--asa te napadeste inexplicabil tristetea. In lucruri fara importanta, cauti motive ca sa te vaiti, sa critici, sa invidiezi, sa acuzi. Gindesti: de ce trebuie sa fie asa? Pentru ca omul este o bucata de natura, cu zile de primavara si de toamna, cu caldura verii si cu frigul iernii. Pentru ca omul urmeaza ritmul marii: flux sireflux.Pentru ca existenta noastra este continua repetare a ''vietii'' si a ''mortii''.
Daca intelegi aceasta, poti sa mergi mai departe cu curaj, plin de incredere, pentru ca stii: dupa fiecare noapte urmeaza o noua dimineata. Daca spui ''da'',daca accepti aceasta, vei ajunge, prin aceste urcusuri si coborisuri, la o tot mai adinca traire a bucuriei, a vietii.Am intilnit multi oameni, fiecare altfel, fiecare deosebit.
Nici unul nu avea lozul cel mare, fericirea fara cusur, perfecta. Toti aveau cite ceva: un ghinion, o povara, o rana.. Credinciosii o numesc'' cruce''. Ceilalti spun:nu am noroc.Unii, in ciuda suferintei, au ramas oameni fericiti, veseli.