sa cresti in rabdare

CALM  SI  RABDARE.

Calmul si rabdarea  sint doua perle care dau valoare vietii.
Pentru omul modern, mereu grabit, coplesit de prea multe obligatii sau aspiratii, invatat sa obtina totul cit mai repede, hranit in regim fast food, terorizat de gindul ca timpul trece prea repede, a/i vorbi despre calm si rabdare este ca si cum l/ai ironiza. Paul Sweeney(irlandez, specialist in economie) se intreba la un moment dat;Cum poate o societate care traieste cu cartofi piure instant, mixuri pentru prajituri ambalate, mese congelate si aparatale de fotografiat instant sa/si invete tineretul ce este rabdarea?Nu gresesc prea mult daca spun ca cele doua cuvinte tind sa iasa din vocabularul activ al muritorilor de rind. In mod curent cei nerabdatori sau lipsiti de calm sint perceputi ca  fiind aroganti, insensibili, impulsivi, superficiali, se grabesc sa traga concluzii, ii intrerup pe ceilalti, devin incomozi, iar relatiile cu cei din jur sint afectate, uneori iremediabil. In plus,persoanele cu aceste trasaturi de personalitate au mai putine sanse sa ajunga lideri, in functii de conducere sau in activitati care se bazeaza pe relatii si interactiuni de durata cu cei din jur. Semnele care ne indica starea de nerabdare se refera la agitatie nejustificata, tremur, pumni inclestati, miscari parazite sau necontrolate,creste frecventa respiratiei, tensiunea musculara, iritabilitatea, nervozitatea, anxietatea, decizii pripite, activitati in graba, capacitate scazuta de concentrare a atentiei, accese de furie etc. Cauzele care  declanseaza starea de nerabdare pot fi diverse situatii specifice(traficul la ore de virf, foamea, deshidratarea, oboseala,etc),anumite persoane(cele pe care doresti sa le intilnesti cit mai repede sau, dimpotriva, persoane care prin felul lor de a fi te fac sa/ti pierzi rabdarea),expresii sau cuvinte care te pot scoate din starea de calm si rabdare.
Cu cit starea de nerabdare este mai mare, cu atit mai mult stresul se va accentua si va alimenta la rindul sau nerabdarea, iar lantul vicios incorseteaza persoana si/o va predispune la greseli sau erori succesive.Nu intimplator traditia ne spune ca rabdarea este o virtutute intilnita si cultivata in majoritatea religiilor, iar starea de calm favorizeaza legatura autentica cu divinitatea(in stari de nervozitate si agitatie nu gasim cai deschise si receptivitate din partea ei). Cind esti calm resimti o stare de relaxare, mintea este clara,emotiile sint echilibrate, ratiunea poate functiona la capacitatea ei maxima. Se spune despre oamenii calmi ca experimenteaza starea de libertate si armonie,conexiunea intre fortele telurice si cele transcedentale;cel putin din aceste motive pot fi invidiati, mai ales ca nu toti reusim sa dobindim aceasta virtute de sorginte divina. Cu alte cuvinte, daca ai linga tine un om calm si rabdator atunci poti spune ca esti bogat si cauta sa nu risipesti o asa comoara. In istorie gasim numeroase exemple de conducatori si capete incoronate care s/au bucurat de popularitate si succes datorita partenerilor de viata, sfatuitorilor si oamenilor din umbra inzestrati cu mult calm si rabdare!
Nu e mai putin adevarat ca starea de calm poate fi indusa prin diferite tehnici de meditatie si rugaciune, prin variate acorduri si ritmuri muzicale, prin diverse metode (auto)sugestive, dar unii dintre noi se nasc cu o anumita predispozitie spre calm, rabdare, liniste interioara,autocontrol emotional.
Cu siguranta, fiecare om daca  isi propune sa intre in starea de calm sau sa/si educe rabdarea, dupa un anumit timp va reusi;ultimii care vor ajunge la aceasta performanta vor fi perfectionistii!
MOMENTUL ADECVARULUI;
Nerabdarea ta este suportabila pentru cei din jur?
Cit timp si cita vointa iti sint necesare sa devii calm sau rabdator cu cei din jur?
Care este modelul tau de calm si rabdare?
Ce se intimpla atunci cind iti pierzi calmul si rabdarea?
EPILOG;
Se spune ca in inima fiecarui om exista un simbure de credinta care la unii rodeste mai mult, la altii mai putin sau poate chiar deloc. De ce?
Pentru ca doar rabdarea si iubirea pot fertiliza simburele credintei!
Iar Leonardo Da Vinci ne spune ca; ''rabdarea serveste ca protectie impotriva nedreptatilor precum hainele impotriva frigului. Pentru ca, daca vei pune pe tine mai multe haine pe masura ce frigul se mareste, acesta nu va avea puterea sa te doboare. 
In acelasi mod, tu trebuie sa cresti in rabdare cind te intilnesti cu nedreptati mari, si atunci,ele nu vor mai avea puterea sa iti tortureze mintea''
O  NOAPTE  FRUMOASA  SI  PLINA  DE  VISE  FRUMOASE  TUTUROR!

Atitudini

DESPRE  COMPROMISURI,
CE este compromisul? Ambalat in cele mai diverse forme, compromisul pare sa fi ajuns o parte subinteleasa a vietii noastre. O tehnica de supravietuire, s/ar scuza unii. Un pseudo-colac de salvare, care te ineaca, spun eu. Si facem compromisuri in aproape fiecare domeniu, fie ca vorbim de relatii, de locul de munca sau mai ales, de visele noastre. Acceptam sa raminem cu un om din obisnuinta, pentru ca societatea n/ar privi despartirea cu ochi buni sau pur si simplu din ratiuni financiare.. Acceptam un job de ''robot'', care abia ne lasa timp sa respiram, nu fiindca n/ar exista alternative, ci pentru ca'' banii sint frumosi'',abandonind astfel lucrurile importante in viata, fiintele dragi si experientele care ne implinesc. Totul pentru inca o plasma sau inca o excursie la Paris, pe fuga,din care nu ne imbogatim interior cu nimic. Fiicele noastre cresc  vazind la televizor sau invatind din discutiile de acasa, ca e firesc sa aiba o relatie daca respectivul le ofera niste avantaje de ''nerefuzat''. Ne lasam visele strivite de rutina, de indiferenta, de societate. Si facind un compromis cu lumea, ne compromitem sufletul. Ceea ce stiu este ca daca faci compromisuri, iti vinzi o parte din tine, o parte pe care aproape fara exceptie  o pierzi definitiv. E greu sa ramii drept intr/olume strimba, fara sa fii marginalizat. Dar indrazneste si vei descoperi ca lumea ti va supune intr/un final. Nu va fi o calatorie de placere, te asigur. Vor exista lacrimi, vor exista frustrari, vor exista nostalgii dupa calea usoara. Insa exista o rasplata pentru cei care nu fac compromisuri; o constiinta curata, libertate si respect de sine. Nu  stiu exact cit valoreaza toate acestea in euro. As zice ca sint nepretuite. Si va rog sa nu confundati malignul compromis cu impaciuirea, singura cale de mijloc ce merita parcursa. Jumatatile de masura sint pentru jumatatile de oameni. Lui d/zeu ii plac oamenii fermi, oamenii onesti cu ei insisi, care pot  pune capul pe perna noaptea fara remuscari. Si cind esti onest cu tine insuti, esti onest si cu El. Dumnezeu nu face compromisuri. Daca ar fi facut,noaptea ne/ar lumina tot Soarele.
VA  DORESC  O  SEARA  FRUMOASA  TUTUROR  DRAGI  PRIETENI!

despre etichetare

STEREOTIPURILE  SI  PREJUDECATILE---  
bariere in cunoasterea si acceptarea aproapelui,

Stereotipurile reprezinta idei fixe, ginduri superficiale, in general gresite...Stereotipurile si prejudecatile ne influenteaza viata de zi cu zi, iar in anumite imprejurari operam cu ele, in ciuda faptului ca ne credem lipsiti de prejudecati. Nu de putine ori ele pot deveni bariere in comunicarea, cunoasterea si acceptarea celor din jurul nostru; din acest punct de vedere trebuie sa avem disponibilitatea de a lupta cu propriile noastre prejudecati, astfel incit sa nu ajungem in situatii de discriminare, marginalizare, respingere sau excludere a unor semeni pe motive subiective, influentate de stereotipuri si reprezentari eronate despre altii( adesea observam ca atitudinea si conduita noastra fata de un strain este influentata de felul cum arata sau cum este imbracata persoana respectiva).
Stereotipurile reprezinta idei fixe, deformate, ginduri superficiale,mituri camuflate sau pareri comune, in general gresite, pe care oamenii le au in legatura cu diverse persoane, situatii lucruri, fenomene, pe care creierul nostru incearca sa simplifice realitatea complexa, astfel incit mintea si corpul sa dezvolte raspunsuri automate la stimuli similari; ele fac parte din mostenirea noastra culturala si se transmit in timp la fel ca si normele sociale, obiceiurile, traditiile(sint studii care arata prezenta stereotipurilor chiar la virste mici, de 6-7 ani).
Prin urmare, noi sintem contaminati inca din copilarie  cu anumite idei, mesaje, informatii care ne contureaza stereotipurile si in baza carora ne activam prejudecatile(spre exemplu, pisica neagra si numarul 13 aduc ghinion,barbatii nu au voie sa plinga, sarea varsata aduce cearta in familie, nu te intoarce  din drum pentru ca o sa ai ghinion toata ziua etc).
Pe masura ce crestem stereotipurile tind sa ne amorteasca simturile si gindirea, ne incorseteaza eexistenta si odata internalizate, in propriul sistem de gindire, ele ne transforma in adevarati robotei care pun in aplicare tot felul de clisee si softuri primite de la familie, prieteni, mass-media etc., ulterior ele fiind imbogatite prin propria noastra contributie.
Si uite asa incepem sa credem ca baietii sint superiori fetelor, ca idealul de frumusete feminin se traduce prin dimensiunile 90-60-90, ca este suficient sa ai bani pentru a deveni cineva etc. 
Prejudecatile se refera mai degraba la o anumita opinie preconceputa, rationament eronat, reactie emotionala, pozitie, atitudine sau tendinta globala, pro sau contra,favorabila sau defavorabila, fata de una sau mai multe persoane, in baza apartenentei lor la un anumit grup sau la o anumita etnie, cultura, religie,clasa sociala sau influientate de alte caracteristici personale. 
Atit stereotipurile cit si prejudecatile pot fi intelese ca niste filtre de protectie dezvoltate de om impotriva afluxului de informatii pe baza carora judecam evenimente,situatii, oameni, fara o cunoastere directa, personala sau doar dupa cunoastere superficiala; ele ne limiteaza intelegerea corecta si obiectiva a unei realitati si construiesc bariere, adesea foarte rigide la influiente rationale si in comunicarea sau interactiunea cu cei din jurul nostru.
De cele mai multe ori stereotipurile si prejudecatile ne determina sa dezvoltam si sa folosim etichete la adresa celorlalti, fara sa constientizam efectul si impactul lor asupra persoanelor in cauza.
Nu/i mai putin adevarat ca aceste etichete, imediat dupa rostirea lor, ne creeaza iluzia unei stari de liniste, de eliberare si satisfactie, fara sa anticipam efectele  si costurile pe termen lung(se spune ca cele mai dureroase rani sint cele provocate de cuvinte si nu cele fizice).
MOMENTUL  ADEVARULUI; De ce ne grabim sa catalogam actiunile si comportamentul celor din jur ca fiind bune sau rele si niciodata nu admitem ca deciziile umane sint relative si tin de mai multi factori?
Oare prima impresie despre ceva sau cineva nu este influientata adesea de prejudecatile noastre?
Ce simti atunci cind cei din jur te analizeaza pe baza unor stereotipuri si prejudecati?
EPILOG;Construirea propriei personalitati ar trebui sa reprezinte un proces prin care sa ne afirmam propria voce si sa evitam sablonarile care ne ingusteaza perspectivele. Din punctul meu de vedere cred ca este mai putin important sa aratam celorlalti cit de lipsiti de prejudecati sintem; mai important ar fi sa aratam cit de mult luptam impotriva propriilor prejudecati si cit de mult reusim sa invingem in aceasta lupta. 
Nu/l poti intelege si respecta pe cel de linga tine pina cind nu accepti sa lupti cu propriile prejudecati.
Omul care are prea multe prejudecati nu se va putea bucura de propria sa libertate si va gasi mult mai greu calea spre adevar.
CU  MULT  DRAG  PENTRU  VOI  DRAGI  PRIETENI!

Dorinta Sufletului,

UNDE  CAUTI  PACEA--SI  UNDE  O  GASESTI

E clar nu toti gindim la fel! Avem simptome diferite. In fata stresului, detinem mecanisme proprii de detensionare. Cind unul spune plec sa ma linistesc, nu stii ce are in cap. Poate merge sa fumeze, sau sa asculte muzica, sau din potriva face o plimbare, mediteaza, studiaza etc. Sau simplu ; se duce sa se culce. In propriul stil. Facem orice sa nu raminem in deriva si procesam activitati de destresare. Legale, ilegale,ieftine, costisitoare. Vrem sa ne relaxam!
Psihologul H. Eysenck, ne explica foarte clar intreaga atmosfera. El spune ca in fiecare dintre noi exista un sistem care regleaza starea noastra de surescitare. Alcatuit din neuroni, sistemul activeaza sau, dimpotriva, saboteaza activitatea scoartei cerebrale(a creierului). El poarta denumirea de ''sistem reticular activator''(SRA). In functie de modul cum se leaga neuronii intre ei, avem o anumita stare existentiala; sintem cu chef, cu viata, mai vioi, sau invers; potoliti, retrasi si fara vlaga. Astfel, ne impartim in doua grupe; introvertiti si extravertiti. La primii, neuronii sint extrem de excitati, creierul e in alerta. E activat prea mult si se declara tensionat. Nu/i necesar sa fie mai destept, ci doar reteaua neuronilor sa fie hiperconectata!
Drept consecinta, o asemenea persoana este provocata de interiorul sau. E intr/o stare de alarma. Ceva o zapaceste. Probabil este dominata de un gind,de o idee obsesiva, un sentiment de teama, grija, si,prin urmare, devine concentrata spre intimitatea sa.  Deja este destula ''galagie''in fiinta sa si nu mai are chef de zgomote externe. Are o ocupatie interioara,iar la exterior, are nevoie de liniste solemna. Se va calma numai in locuri linistite. Prin retragere. Evita orice zona care o stimuleaza si pleaca in natura. Sa isi detensioneze starea sa interioara; sa se echilibreze. Opus introvertitului este extravertitul. La el, sistemul este rasturnat. E inhibat. Adica nici un neuron nu pare incordat. Nu are nici o larma intima, interioara. Si nu declara vreo preocupare serioasa obsedanta. Nimic nu/l copleseste. Celulele nervoase nu/s conectate excesiv(si totul pare sub control). Dar tocmai asta il nenoroceste. Simpte un gol puternic in fiinta sa. E linistea prea mare.! Afirma prea strident o lipsa, un deficit de stimulare. Are nevoie de o confirmare; ca exista. O atmosfera care sa/l provoace...si atunci o cauta.. Nu vrea sa stea deloc in locuri linistite. Degeaba ii propui o zona pitoreasca, un cadru intim, calm,linistitor. El, dimpotriva, vrea sa asculte muzica, sa cinte, sa se agite, sa sara cit mai tare in sus,...si sa se zapaceasca. Doar astfel el se calmeaza!(el banuieste ca prin asta se descarca, dar este tocmai invers...). Se incarca! Isi umple golul sau interior. Isi camufleaza vidul existential prin provocarea stimularii. Cu decibeli!  Isi compenseaza propriul deficit prin anvergura si sonoritate.. Abia atunci extravertitul se declara multumit. Se umple cu ceva.
Sa fie chiar asa?! Adica, unii condamnati la galagie cronica, iar altii urmariti de un neant ingrozitor? Probabil nu! Ci toate par sa fie doar un semn. Atit tacerea cit si zapaceala devin simptome evidente ce semnalizeaza nevoia omului de armonie. Nu de inchidere morbida si nici de  balamuc banal. Ci de seninatate, pace si sacralitate... Il vrem de fapt pe d/zeu, dar noi nu stim. Credem ca ii oferim fiintei noastre acalmia care ii lipseste, dar nu prea nimerim. Si alergam nebuni sa potolim o sete de ceva in noi. Ne facem ocupatii, ne cream senzatii si reprezentatii, ne inventam modalitati de relaxare... doar ca sa astupam(sau sa fugim de) propriile lipsuri. Cind totul e, de fapt, o voce adinca in fiinta noastra, care il cheama si insista,il vrea pe d/zeu. Dorinta sufletului evidenta pentru creatorul sau se afla in noi de la inceput, dar oare o descoperim? E adevarat , descoperim (din cind in cind) ca nu gindim la fel. Dar trebuie cu umilinta sau cu bucurie sa traim convinsi ca toti ne implinim la fel! Prin coerenta vietii cu ce ne propune insusi d/zeu.  El sugereaza o cale autentica de pace, armonie,liniste , seninatate. E unica modalitate de a te implini. Si niciodata nu/i tirziu. Experienta, spunea C. S. Lewis, ne arata ca nu exista nici un bine comparabil cu cerul(...). Cerul poate asigura confort ceresc, nu de alt fel. Pamintul in schimb nu poate furniza nici macar confort pamintesc. Numai in d/zeu isi afla odihna sufletul meu. Doar asta te calmeaza, te sfinteste, Si te implineste.
O   SEARA   DE   DUMINICA   FRUMOASA   TUTUROR   PRIETENI   DRAGI!
CU   MULT   DRAG!

Virtuti

DESPRE  VIRTUTEA  BUNATATII,

Una din operele cele mai frumoase din literatura universala este cartea ''Mizerabilii'' a lui Victor Hugo. Intilnirea dintre Jean Valjean si episcopul Bienvenu este momentul cel mai important din carte. Omul lui d/zeu, desi stia ca cel  care ii cere ospitalitate a fost ocnas, il primeste in casa cu miinile deschise, pentru ca vede in el un fiu a lui d/zeu care sa indepartat de el.  Va fi tocmai bunatatea episcopului cea care il va misca adinc si, in cele din urma, il va ajuta sa/si schimbe viata. La rindul sau, transformat de intilnirea cu acest om  al lui d/zeu, prin bunatatea lui, va edifica in bine, va ajuta alte persoane sa/si traiasca viata intr/un mod diferit. 
Cred ca aceasta intilnire ne poate ajuta sa intelegem si mai bine ca oamenii nu se schimba cu forta, reprosindu/le greselile si limitele in fata, certindu/i ori fiind duri cu ei, ci doar daca intilnesc bunatate si iubire neconditionata.
Aceasta este o lectie pe care nu trebuie sa o uitam intru/cit uneori, la suparare, ne ia gura pe dinainte si vrem sa/i schimbam pe cei care nu se comporta bine, sau cum vrem noi, enumerindu/le greselile si defectele ori pedepsindu/i cu privirea. 
Daca procedam astfel, nu vom ajuta persoanele sa se  schimbe in bine. 
Sa ne aducem aminte ca doar atunci cind intilnim persoane care tin la noi asa cum sintem, ele ne ajuta sa ne schimbam in bine.
Tocmai pentru ca realizam ca ne vor binele, cind ne vor corecta, cind ne vor spune anumite lucruri spre binele nostru, mai ales ca stiu cum sa spuna si cind sa spuna, vom primi si accepta ceea ce ei ne spun. 
Si d/zeu ne schimba inima privindu/ne cum nimeni nu ne priveste si iubindu/ne neconditionat.
Ajunge sa privim la femeia pacatoasa, la vamesul Zaheu, si la tilharul rastignit la dreapta lui Isus, pentru a realiza ca aceste persoane se schimba pentru ca intilnesc bunatatea si iubirea sa nemarginita, ce le vine in intimpinare printr/o privire diferita si un cuvint mintuitor. 
Domnul sa ne dea si noua priviri si cuvinte pline de bunatate, pentru ca prin noi sa/i ajute pe ceilalti sa se schimbe.
O  DUMINICA  CU  MULT  HAR  DIVIN  VA  DORESC!
CU  MULT  DRAG!

Urcus spre Inviere,

        URCUS  SPRE  INVIERE,
                                      gheorghe  simion
Drumul crucii
trece prin sufletul omului
fara sa atinga inima obosita a omenirii
golita fiind de orice rivnire
precum pavata cu bune intentii
e calea pustiirii de sine.

La ceas de asfintire
in cumpanire fiindu/ne firea si clipa
in crugul grelei vesnicii
ne trezim deodata
in raza orbitoarei lumini
incit ni se ia chipul
si de la sine se rasfringe
in fiecare din noi
arhechipul uimitoarei clipiri
cit ai rosti;

Doamne, Doamne!
Nu ma uita, Tu, pe mine
cum se pierde insul in multime
cum se ascunde viata/n  strainime
cum se oglindeste Treimea in Unime
cum Fiul isi aminteste de Parinte
si se intoarce acasa
pe calea strimtorata/n desfrunzire.

Unde e un suflet
e si o zidire
acolo ne asteapta/n agonie
de/o vesnicie Fiul spre jertfire
cind toate ca un semn ni se arata
e drumul viu al crucii
care nu se/nvata
precum in iubire
e calea luminata
fara de capat sau de incepatura
e doar cuvintul viu
scriindu/ne/n tacere
numele/n faptura.

Jertfire e sa nu ramii doar in pornire
cum e turma fara de pastor
si umbra sufletului in ratacire.
Drumul Crucii
e cale fara de scapare
cum saminta doar prin moarte devine floare
cum intregul  se rasfringe in  parte
mai presus de moarte
e doar iubirea
nici soapta, nici ispitire
nici fosnet, nici zumzet
ci doar adiere de suflet
inseninindu/ne chipul
inmiresmat de Duhul Sfint la Inviere.


O   SEARA   FRUMOASA   TUTUROR!
CU   MULT   DRAG!

IERTAREA,

           IERTAREA,
Gestul  suprem de iubire fata de aproapele,

A ierta, a darui, a manifesta intelegere si acceptare fata de cel de linga tine, sint diverse ipostaze in care ne putem afla  si in care putem experimenta, in modul cel mai pur si mai profund, iubirea neconditionata, trairea empatica alaturi de celalalt, desprinderea de lumea materiala, efemera si inaltarea spre imaterialul transcendent, infinit, divin in care ne simtim liberi si fericiti cu adevarat. Iertarea poate fi abordata din cel putin doua perspective; o perspectiva psihologica, analizata fenomenologic, obiectiv, cu efecte in calitatea si confortul psihologic al individului, consecutive actului iertarii si o perspectiva morala si religioasa, cind iertarea se incorporeaza in constiinta morala si devine o realitate personala, vie, palpabila, vibrind de constiinta infinitei dreptati divine si stapinita de miracolul viu al iubirii(in aceasta ipostaza iertarea devine un efort constant de armonizare a vietii cu gindirea, a constiintei morale cu faptele de fiecare zi si cu responsabilitatile pe care le implica si pe care ni le asumam). Se vorbeste despre mai multe feluri de iertare;
-iertarea celor care ti/au gresit,
-iertarea de sine,
iertarea celor fata  de care ai gresit,
iertarea divina etc.
Unii vad in iertare un act de mindrie, de superioritate, pentru ca atunci cind iarta pe cineva simt un fel de putere asupra lui, in sensul ca il pot judeca, evidentiind astfel greseala,urmind apoi gestul de clementa care le da o anumita stare de satisfactie. Altii spun ca de fapt nu avem ce sa iertam pentru ca in esenta nimeni nu ne greseste cu adevarat, iar atunci cind spunem ca cineva ne greseste este de fapt o reprezentare a noastra interpretata prin prisma normelor sociale acceptate de fiecare dintre noi sau a convingerilor si valorilor morale la care ne raportam, diferite de normele si valorile celor despre care spunem ca ne gresesc(spre exemplu, atunci cind cineva flamind ne fura din rezervele de hrana, cind cineva se simte amenintat si riposteaza cu violenta sa se apere etc.).
Iertarea este asociata si cu gestul de a darui; iertarea cuiva presupune daruire, ambele sustinute de  iubirea autentica.. Atunci cind ierti, implicit (te) daruiesti, iar celalalt primeste iertarea ta ca pe o dovada a iubirii, chiar si atunci  cind (ne) greseste.  Cel mai bun exemplu ni/l ofera Isus care pentru iertarea noastra ni sa daruit pe sine in mai multe ipostaze a vietii sale, incepind cu nasterea  si culminind cu jertfa Sa  suprema pe cruce, dovedind ca; ''iubindu/i pe ai sai, pina la sfirsit  i/a iubit.'' Iar daca ne intoarcem la cuvintele lui, ''a ierta de 70 de ori  cite 7'',  inseamna tot atitea ocazii de a primi si a da, de a participa constient, printr/o alegere deliberata si asumata, la curgerea fireasca a darului vietii.
Analizind lucrurile dintr/o alta perspectiva, iertarea este un dar pe care ti/l faci mai intii tie insuti si nu celuilalt, este ceva ce are legatura cu interiorul tau si nu cu exteriorul; lipsa capacitatii de a ierta, te tine blocat in trecut, fara a avea libertatea de a decide cu detasare pentru prezent si viitor.
MOMENTUL  ADEVARULUI; Ce va determina sa iertati celor ce va gresesc?
Cautati iertarea celor din jur atunci cind  le/ati gresit?
Aveti disponibilitatea de a ierta in orice imprejurare sau doar in anumite situatii?
Aveti tendinta de a/i judeca cu usurinta pe cei din jur?
EPILOG;
Iertarea nu este un simplu act de vointa, ci un proces complex care presupune implicarea intregii fiinte si a tuturor puterilor noastre sufletesti; inima, inteligenta, vopinta. iertarea se daruieste, se cere, dar nu se pretinde.
MAHATMA GANDHI spunea ca; '' cei slabi nu pot niciodata sa ierte, iertarea este atributul celor puternici,'' iar Napoleon Bonaparte ca ''iertarea inseamna a te ridica mai presus decit cei ce te/au insultat.''
In concluzie, nu merita sa/ti irosesti bucuria de a trai daca stii sa/ti ceri iertare si sa ierti...
Numai asa... daruind vei dobindi!
O  SEARA   FRUMOASA  TUTUROR  DRAGI  PRIETENI!
CU   MULT   DRAG!