Se auzea respirația pâinii care creștea;
O plămădise unicul lumilor creator
Cel întreit. Oastea cerească-l slăvea.
Frământătură a cerului cu laptele Mariei,
Carne de copil iudeu, trup care tremură
De frig și de foame, dacă poți scrie-i,
Cântărețule, povestea și te cutremură....
Să se vadă, sus,dârele de firmament,
Iar jos, pașii lăsați de păstorii săraci,
Îngerii care-l laudă, stârnind un curent
Uriaș de iubire... Dacă nu-l simți taci!
Să fluture hainele, frunzele în măslini,
Sub suflul grozav ce doboară un cort,
Să-l adorăm pe Născutul printre străini
Vălu-i subțire pare și giulgiu de mort.
Orbește-ne-o clipă cu darurile orientale,
Aur regal, smirnă funebră, sacră tămâie,
Du-i tu pe magi la iesle, cu pasul agale,
La copilul ce are de rodii călcâie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu