Aveai nevoie să ajungi la inima ta, să-ți simți sentimentele și să-ți accepți întreaga existență.
Aveai nevoie să-ți creezi un spațiu să construiești templul interior, unde să poți sta în liniște. Aveai nevoie să te împrietenești cu copilul tău lăuntric și să înveți să îl iubești și să-l accepți. Aveai nevoie să înveți să-ți privești judecățile cu compasiune și să vezi- fără a te pedepsi- toate căile prin care ți-ai cedat puterea și te-ai trădat pe tine însuți. Această pregătire era necesară. Acum aflîndu-te în inima ta înveți să lași în urmă drama lumii și să asculți vocea, încă slabă, din interior.
Pe măsură ce înveți să te încrezi în ceea ce auzi și să acționezi în consecință, ajungi, treptat, dincolo de structura egoului și de fricile care îi dau forță.
Toată această muncă de vindecare duce la un mod de viață diferit, care se manifestă din interior către exterior. Are propria sa rezonanță și armonie. Liniștea din conștiența ta devine liniștea din relațiile tale. Iubirea față de tine devine, fără efort, iubire față de ceilalți. Iubirea și acceptarea creează o nouă conștiență, care este creat prin unirea capului cu inima, a rațiunii cu intelectul, a masculinului cu femininul, a luminii cu întunericul, a smereniei cu transcendența. Aceasta sintetizează contrariile și își extrage putere din ambele părți.
O viață integrată este liniștită și senină. Toate judecățile sunt scoase la lumină și așezate pe o masă unde sunt învăluite de iubire și compasiune. Într-o viață integrată, ești atât martorul, cât și participantul.Privești înăuntru și te observi afară. Știi că tot ceea ce vezi este doar o sumă de informații despre tine. Câteodată, pare să fie despre tine, dar asta e doar o aparență. Tot ce gândești, simți, spui sau faci, îți aparține.
Pacea lăuntrică devine pentru tine o realitate, pe măsură ce înveți să privești și să-ți accepți întreaga experiență. Poți să vezi că nici o parte din tine nu este rea sau malefică, este vorba doar de părți care nu au fost , încă, iubite. Iar acum ai abilitățile necesare pentru a aduce iubire tuturor părților din tine. Nu vei mai întâlni nici un dușman în lume, fiindcă nu mai ai nici un dușman în interior. Toți oamenii pe care îi întâlnești sunt egali, care au și ei aceleași bucurii, simt aceleași dureri și aceiași fericire ca și tine. Știind acest lucru, nu mai ești amenințat de diferențe. Înveți să-i iubești și să-i accepți pe oameni așa cum sunt. Ești mai răbdător cu ceilalți și cu tine. Nu mai vorbești și nu mai acționezi intr-o manieră impulsivă sau irascibilă. Înveți să te adaptezi la ceea ce este necesar în fiecare situație. Viața ta începe să se simplifice. Treptat, înțelegi că, atunci când ai încredere, fluxul abundenței intră în viața ta și te ajută să te îndrepți către pasul următor, chiar dacă nu știi care este acesta. Așadar, înveți să fii prezent, cu o inimă și o minte deschisă. Pe măsură ce renunți la nevoia de a desluși totul, în viața ta începe să-și facă loc o stare de grație.
Treaba ta nu este să-ți impui voința asupra vieții, ci să cooperezi cu viața, pentru că atât nevoile tale, cât și ale celorlalți, să fie împlinite. Nu există un maestru mai bun decât viața însăși. Iar tu ești studentul minunat, numai prin faptul că îți păstrezi o inimă și o minte deschisă. Și să te rogi așa:
Doamne, fă-mă un instrument al voinței tale. Fie ca voința mea și voința ta să fie una și aceeași. Dă-mi încredere că vei fi alături de mine, îndrumându-mi cuvintele și acțiunile, ajutându-mă să merg pe calea cea dreaptă.
Nu există perfecțiune în lume, dar există perfecțiune în iubire, iar căile iubirii sunt nemaipomenit de frumoase. În iubire, toate lucrurile sunt întregi și desăvârșite cu sinele tău.
Adevăratul sine acționează în noi cu bucurie, entuziasm și expuberanță. Dorința sa este să dăruiască fără a se gândi la răsplată și să se exprime pe sine liber și deplin. Cuvintele sinelui adevărat sunt sincere și adevărate, iar acțiunile sale sunt în acord cu cine ești tu, la cel mai profund nivel.
Sinele adevărat face fapte mari, fără efort, el acționează astfel, deoarece este îndrumat din interior de către suflet(spirit).
Desigur că toate acestea nu se pot întâmpla atât timp cât tu trăiești o viață egoistă, într-o stare de negativitate. Dacă, însă, îți lași mica ta voință să fie condusă de marea voință universală, dacă nu îți mai dorești doar ceea ce îți folosește într-un mod egoist și începi să dorești ceea ce le este tuturor de folos, în mod egal, are loc o mare schimbare energetică.
Acum, universul stă alături de tine și te susține, te sprijină și te împinge să mergi mai departe.
Începi să iei parte la abundența universului, devii un instrument al păcii și al iubirii, în care:
- oferi disponibilitate, iar aceasta se adâncește și devine încredere,
- oferi speranță, iar aceasta se adâncește și devine credință,
- oferi acceptare, iar aceasta se adâncește și devine renunțare,
- oferi recunoștință pentru darurile pe care le-ai primit, iar ție îți sunt oferite daruri și mai mari.
Resursele de care ai nevoie apar exact atunci când ai nevoie de ele. Trăiești într-o stare de bucurie care devine contagioasă și benefică pentru toți cei care o întâlnesc, pentru că înfăptuiești numai ceea ce este în armonie și cu nevoia inimii tale. Trăind cu bucurie în prezent, înlături limitările minții, care te înlănțuie și îți re-creează suferința.
Acum că trăiești din inimă, și în iubire, înseamnă să aduci iubire în viața ta și a celorlalți. Când dăruiești iubire, iubirea se întoarce la tine, pentru că iubirea se creează pe sine.
Aceasta este legea resurselor și abundenței:
- mai întâi, îți oferi ție însuți iubire.
- după aceea, îți extinzi iubirea și asupra celorlalți.
- apoi, primești la rândul tău iubire.
Acest ciclu se repetă la nesfârșit. Odată ce iubirea răspunde chemării la iubire, ceea ce rămâne este doar iubirea. Plânsul, copilului rănit din tine, este liniștit și împăcat, iar pacea va domni din nou în inima și mintea ta.
sursa foto: internet
ștefan robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu