VIATA PRIN TRAIRILE EI,

Modul in care te poti face fericit pe tine insuti sau pasii pe care trebuie sa/i faci, pentru a aduce pace in mintea ta, iubire in inima ta si bucurie in sufletul tau- si despre cum sa le pastrezi acolo sint: ''procesul creatiei personale,si principiile esentiale ale vietii.Cu multi ani in urma intr/o localitate pe un afis era scrisa urmatoarea intrebare: dumnezeu a murit?
Ideea din spatele intrebarii era ca omenirea evoluase atit de mult si de rapid, incit il putem considera pe d/zeu ca fiind lipsit de importanta.Aceasta conceptie a fost intarita in ultimii ani, prin aparitia invataturilor denumite
Legea Atractiei: presupusa capacitate a indivizilor de a/si crea propria  realitate,folosind nimic altceva decit ''gindirea pozitiva''si ''concentrarea atentiei.
Stiu, de buna seama, ca dumnezeu nu a murit. Sondajele au aratat ca marea majoritate a oamenilor fiecarei natiuni si ai fiecarei culturi crede intr/o putere mai mare decit ei insisi.
Si daca noi, oamenii,putem realiza si dobindi orice dorim in viata, folosind propria putere, ce rost mai are o putere mai mare decit noi? Ce rol ar avea ea? Care ar fi scopul ei? Concluzia surprinzatoare la care ajung multi oameni- mai ales  datorita modului in care se preda astazi, in anumite cercuri, ''Calea Rapida Spre  Fericire''-este ca nu mai avem nevoie de d/zeu.
A nu avea nevoie de d/zeu nu este acelasi lucru cu nu a/ti fi de folos. Am spus ca a nu avea nevoie de d/zeu nu este acelasi lucru cu a nu/ti fi de folos.
De fapt, acest lucru se intimpla tocmai pentru ca avem o nevoie atit de mare de d/zeu, incit dumnezeu ne este de mare folos.Cum putem avea nevoie de ceva pe care il avem dintotdeauna, care nu ne poate lipsi, indiferent de imprejurari, la care putem apela intotdeauna si pe care nu putem sa nu/l folosim,indiferent de cit de mult am nega faptul  ca o facem?
Nu poti sa nu/l ai pe d/zeu in viata ta, ca parte din viata ta- iar acesta este un alt lucru pe care multi oameni nu/l pot crede. Ei nu pot crede in cea mai importanta promisiune a lui d/zeu:'' Voi fi intotdeauna alaturi de tine, pina la sfirsitul timpurilor.''
Nu poti sa nu/l folosesti pe d/zeu, chiar daca negi acest adevar, iar acesta este un alt lucru pe care oamenii nu il pot crede. Ei nu pot accepta cel mai minunat adevar, propovaduit de toate religiile, de fiecare in felul sau: Cere si ti se va da.
Deoarece oamenii nu pot accepta acest adevar, ci inteleg cu totul gresit formula prin care pot crea ceea ce vor sa traiasca in vietile lor.Eu numesc aceasta formula,Procesul Creatiei Personale- ceea ce unii oameni numesc''Legea Atractiei''- iar ea nu/l poate face pe d/zeu perimat, ci exact contrariul. Ea face experienta omniprezentei lui d/zeu in vietile noastre mai vie, mai relevanta si mai reala ca niciodata. 
Toate marile adevaruri debuteaza ca blasfemii. George Bernard Shaw spunea extrem de bine acest lucru-si avea dreptate.
Constatarea lui explica de ce atit de multe mari adevaruri trebuie aduse in discutie cu delicatete, cu voce blinda si diminuind insasi importanta adevarului.. Cu toate acestea,  vine o vreme cind ele nu mai pot fi minimalizate. Ele tisnesc la suprafata vietii si explodeaza in toata splendoarea lor. Acestea sint vremuri de mare importanta pentru omenire, pentru ca ea trece printr/o mare explozie a unui mare adevar, incit specia noastra evolueaza.
Admite ideea ca poti fi  mai fericit decit d/zeu. Ce idee! Ce concept! Aceasta idee este revolutionara! De aceea i/au opus rezistenta, atit de multi oameni. Timp de mai multi ani, ei i sau impotrivit, contestind/o-''gresita''. Da oamenii si, in mod ironic, religiile-au considerat ca este gresit sa fii macar putin fericit, mult mai putin decit d/zeu. Ei bine , poate ca ei nu credeau ca este gresit sa fii fericit, ci ca era o greseala sa faci majoritatea lucrurilor care te fac fericit.
Multi oameni cred ca viata a fost menita sa fie plina de suferinta si ca suferinta ar trebui sa fie o ofranda adusa domnului, sa fie indurata in tacere iar acest lucru te ajuta sa cistigi puncte in ceruri. Cultura noastra a adoptat atit de integral aceasta idee, incit unii oameni nu vor sa fie tot timpul fericiti. Cind vorbesti cu ei de cum ai putea fi mai fericit decit d/zeu, ei devin agitati si se simt stinjeniti.Cind le spui oamenilor  ca viata nu a fost niciodata menita sa fie nefericita, ca nimeni nu trebuie sa fie niciodata nefericit, ei se uita la tine crucis. Da, aceasta idee ca poti fi mai fericit decit dumnezeu este o blasfemie, desi e adevarata. Nu e prea frumoasa, ca sa fie adevarata, ci este prea frumoasa, ca sa nu fie adevarata. Vestea buna este ca nu trebuie sa treci prin iad , pentru a ajunge in rai.
Fericirea este starea ta naturala de a fi, iar tu poti ocupa in permanenta acel spatiu. Nu trebuie sa fii vreodata nefericit.
Asta nu inseamna ca nu te vei mai intrista, dar tristetea si nefericirea nu sint unul si acelasi lucru.
Sint eu fericit, tot timpul? Nu. As minti daca as spune ca sint. Sint eu fericit mult mai mult decit oricind inainte? Da. Poti sa fii si tu la fel.
Nimic din toate astea nu implica materialism sau a ne pune pe noi pe primul loc. De fapt, formula nu actioneaza in acest fel.
Formula iti permite cu adevarat sa creezi orice si tot ceea ce iti doresti-si stiu ca suna cam materialist, dar odata ce cunosti intreaga formula, odata ce auzi intregul  nerostit, lucrurile iti vor deveni foarte clare. Scopul vietii este sa fii fericit si te intreb crezi acest lucru?
Daca nu crezi, atunci viata nu va avea de ales decit sa se deruleze conform non- credintei tale. Nu fi surprins daca esti nefericit mai mult timp decit ai vrea.
Dar, daca tu crezi ca viata a fost menita sa fii fericit, atunci asa va fi.
Daca tu crezi ca viata poate fi fericita in cea mai mare parte a timpului, o poti face sa fie asa prin mecanismul materializarii. Acest mecanism este puterea din spatele creatiei personale. El are legatura cu modul in care se intimpla lucrurile. El are de/a face cu modul in care adevarul devine realitate.
Una este sa spui ca putem fi cu totii fericiti, ca putem trai cu totii expierenta a ceea ce alegem in viata si ca avem cu totii puterea de a ne crea propria noastra realitate- si alta este sa spui de ce.
Energia gindurile si emotiile pe care le emiti in lume- atit bune, cit si rele- reprezinta exact ceea ce se intoarce intotdeauna la tine... asadar, ai viata pe care tu ai creat/o. Procesul creatiei personale consta, de fapt, in trei fenomene, care actioneaza ca unul.  Primul fenomen este legat de  d/zeu, cel de/al doilea are de a face cu tine, iar cel de/al treilea- cu tine si cu d/zeu, in acelasi timp.
Un alt mod de a descrie acest proces ar fi urmatorul: prima parte a formulei misterioase a vietii este: eu sint a doua parte este: tu esti,  iar a treia parte este: cum anume in viziunea mea.
Faptul ca aceste trei aspecte nu sint intelese in profunzime, de catre majoritatea oamenilor, este motivul din care principiul ''atractiei'' a fost numit ''secret''. Sint multi  care cauta, pur si simplu, sa traiasca viata in centrul caruia se afla d/zeu si sa aiba o relatie personala cu divinitatea(fie in interiorul, fie in afara unei religii traditionale). 
Nu toti acesti oameni se pot simti confortabil cu pretentia ca ei insisi sint singurii raspunzatori de crearea propriei lor realitati, iar o alta parte din oameni cred ca ceea ce nu poate fi explicat prin dovezi, ratiune si logica nu duce decit la autoamagire.
Adevarul este ca nimic din creatia personala nu estwe rau sau irational. O mare parte din acest proces nu a fost explicata in suficienta masura. 
Pina  acum.

ADORMITA,

Adormita pe plocate,
Te/ai trezit pe jumatate
Si ti/e frica si sfiiala
Ca te prinde ziua goala

Nu poti iute sa/ti ascunzi
Sinii albi, de/abia rotunzi,
Nici paianjenul din plasa
Cu trei colturi, ca matasa.

Haide, nu/ti fie rusine
Ca se iuta mult la tine.
Varul soare, din livede,
A orbit si nu te vede.
T. Arghezi

NUNTA

Cind ne/am luat, copila mea
Era singura cu ea.
Dar aflasem prin vecine
Neamuri ca/ar avea putine,
Si ca totii ei putini
Pribegeau printre streini.

Tatalui ii zice soare
Ratacind peste hotare.
Luna, dupa cum o cheama,
Ii era miresii mama.
Mester el si ea maiastra
Scoborau pe cale/albastra
Sa o vada pe fereastra,
Ziua /ntreaga, noaptea toata
Tot cu gindul dupa fata,
S/o vada macar o data.

Fratii ei, cei doi luceferi
Atintiti, vioi si teferi,
I se lasa/n fir cind coase
La naframa de matase.

Varul ei, ivit in zare/i
Vizitiu la carul mare
Si/umbla/n cer dupa margele.
Sumedenii, mii de stele,
Cu a noptii paparuda
Trec prin lac si nu se uda.
Nasii nuferi fac minuni,
Rotogoale de pauni.

Strabunice despletite,
Niste salcii si rachite.
O ceruse de sotie,
De la trestii o solie,
Ca de mare/mparatie,
Feti inalti, cu suliti lungi,
Cu sageata sa/i ajungi.

Zestrea/i fuse/o legatura
Cu merinde pentru gura
Si/alte lucruri in bazma,
Secera si o cazma,
O bondita si/o naframa
Si un talger de arama
Cu care/o/nzestrase luna,
Sa o aiba/ntotdeauna.
Si/i vad, parca fu acus,
Giuvaier un carabus,
Prins in par,
Intradevar.

Insa/n sin tinea inchis
Un hrisov, scris si subscris
Pe o pieple de vultur,
Cu peceti jur imprejur.

De ce, fata, nu/mi spusesi,
Ca esti spita de razes? 

CAPCANA PROVOCARII PERSONALE,

O femeie atractiva si inteligenta a intrat intr/un joc pervers, din cauza egoului sau. Ploua cu petitori si ar fi putut alege pe oricine, cu toate acestea, a avut nesansa de a gasi un barbat cu sindromul ''nici cu tine, nici fara tine'', care a rezistat si nu a cazut rapus la picioarele ei: o zi o voia si a doua zi nu stia ce sa faca.  Femeia, obisnuia sa cistige intotdeauna, si/a simtit lezat respectul de sine si a facut ceea ce nimeni nu ar trebui sa faca intr/o situatie similara: a transformat cucerirea intr/o provocare personala. Provocarile in dragoste nu sint recomandabile; e ca si cum te/ai juca cu o grenada de mina cu siguranta scoasa.
Cind oamenii vorbesc ca relatia lor a devenit provocare sau sfidare,stiu ca relatia nu este buna, cind esti prins intre ura si bucuria sporadica a unei iubiri total indecise. Este sindromul vinatorului vinat: de atita insistenta si dupa atitea incercari de a rezolva niste probleme care nu aveau solutie, a sfirsit prin a se indragosti pina peste urechi. O parte din ani a ramas complet blocata, cu nici un scop in viata in afara de a/si convinge partenerul s/o iubeasca tot timpul.
Aristofan, marele actor grec de comedie, afirma:'' Daca nu te iubeste cum vrei sa fii iubit,ce mai conteaza ca te iubeste''?
Altfel spus: daca nu stie ca te iubeste,la ce/ti foloseste o astfel de iubire?

CE VREI?

                                                                                                                                                                                                                                                             Ti/am povestit si ti/am adus aminte
De prin razboaile de mai inainte,
Zile traite, zile uitate
Sau atipite/n tine si/noptate.

Cind ti/ai trait/o, clipa blestemata
Crestea cit veacul, dintr/o data,
Si pina/n clipa cealalta
Tu ai trait cu moartea laolalta.
Intr/o secunda oarba, dintre sorti,
Traiai in doua vieti si/ndoua morti.

Cite secunde astfel repetate
Nu te/au ucis mereu pe jumatate!
De cite ori tu nu te/ai intrebat
Daca/i murit sau daca/i inviat!

Semenul meu, tirit printre morminte,
Stii, desi viu, ca tii de oseminte,
Ce cugeti, ce nadejdi mai ai, ce teama?
Baga mai bine, omule, de seama.

In fata gindului ce te colinda
Ti/am pus citeva tandari de oglinda
Sa te intreb, ca sufletul iti tace,
Ursuz si gol, ce vrei: razboi sau pace?
Tudor Arghezi

FOBIA FATA DE IUBIRE

Urmatoarea fraza a lui Stendhal m/a impresionat intotdeauna prin frumusetea si realismului sau; Dragostea este o floare frumoasa, dar trebuie sa ai curajul s/o culegi de pe marginea unei prapastii. Iubirea celor curajosi. Iubirea te face sa transpiri si sa lupti, se fabrica si se construieste in fiecare zi.Prin urmare, daca te numeri printre persoanele pretentioase si extrem de romantici, vei avea o rezistenta minima la ravagiile iubirii.. Intre calvarul celor care cred ca iubirea este facuta pentru a suferi si ingeniozitatea credulilor sentimentali se afla dragostea realista.
Dragostea dintre parteneri nu este roz, desi asa ar vrea unii sa o picteze:exista suisuri si coborisuri pe care indragostitii trebuie sa invete sa le depaseasca.
Atunci cind comportamentele si atitudinile negative trec dincolo de linia rosie, trebuie sa pleci;  daca acestea ramin in cadrul unei limite acceptabile si sunt sustinute de o dragoste solida, mergi mai departe. Iubirea creste si se dezvolta.
Exista oameni care se calesc prin expierenta iubirii si invata sa reglementeze unele aspecte ale iubirii fara a fi traumatizati, si exista altii carora durerea din trecut le produce o stare de aversiune care ii imobilizeaza si ii impiedica sa aiba relatii satisfacatoare, de teama sa nu sufere. Ideia din spatele acestei evitari generilazate este: daca am esuat odata, o  voi face din nou sau am suferit de prea multe ori din dragoste, asa ca nu mai vreau sa existe posibilitatea de a ma indragosti. Oboseala, sensibilitatea excesiva si mecanismele de aparare,toate acestea actioneaza in acelasi timp.
Uneori, acesti oameni tind sa/si asume o falsa autonomie. Aparent, se afla dincolo de bine si de rau si se bucura de o independenta minunata: cind, de fapt, singuratatea pe care o simt este o carapace protectoare.
Amorofobia; fobia fata de dragoste. Exista persoane care mor de dorinta de a iubi si a fi iubite, dar care totodata intra in panica numai la gindul de a incepe iarasi o relatie sentimentala, pentru ca se tem sa nu greseasca. Relatiile proaste si/sau despartirile dureroase: este foarte important sa stii sa alegi, dar si sa fii in stare sa inchei in mod corespunzator o relatie.

TINCA,

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                




















                                                                                                                                                                                                                                                             Cosul ei cu soare,
Proptit in sold, pe cingatoare,
Ducea znopi de ochi galbeni,cu gene de lapte,
Si garoafe de noapte.
In sinul ei ca mura
Isi pironeau cautatura
Domnii zvelti din jurul mesii,
-''Cine mai ia florile miresii?''

Fa Tinco, fa! papucii de matase,
Margelele, cerceii nu ti ia dat Nastase-
Si/n fiecare desti cite- un inel
Nu ti la strins cu miinile lui, el.

Cine ti/a framintat carnea de abanos
Si ti/a baut oftatul mincinos?
Cui i/ai dat, fa, sa ti/o cunoasca
Faptura ta imparateasca?

Cine ti/a dezlegat parul cu miros de tutun?
Cine ti/a scos camasa, ciorapul?
Cine ti/a ingropat capul
Nebun,
In bratele lui noduroase, paroase,
Si te/a/nfrigurat fierbinte pina/n oase?

Tu n/ai voit sa spui
Nimanui
Unde inoptai,
Curva dulce, cu margaritarel de mai!

Vezi Nastase osinditul
Nu te/a patruns decit o data:
Si atuncea toata,
Cu tot cutitul.
TUTOR  ARGHEZI

INGERII,

CINE SUNT INGERII?
Numele ingerilor(evr. mal ak, gr. anghelos) nu este un nume care sa arate natura, ci functia. Acest nume inseamna mesager. Ingerii sunt spirite destinate sa slujeasca, spirite trimise in misiune pentru binele acelora care trebuie sa mosteneasca mintuirea. Scapind perceperii si puterii noastre de intelegere obisnuita, ei constituie o lume misterioasa.Existenta lor nu constituie niciodata o problema in biblie.
Ingerii sunt spirite pure, adica fiinte inzestrate cu inteligenta si vointa, dar nu au corp material si pot oricind sa apara in mod vizibil.
Sunt deosebit de frumosi. Intrec in desavirsire toate fapturile vazute.  Sfintul evanghelist Ioan, cazut in extaz, dupa cum descrie el  insusi in cartea Apocalipsului, a vazut in fata sa un inger plin de maiestate si frumusete, pe care la crezut d/zeu, si a fost gata sa/l adore. Insa ingerul ia spus:vezi sa nu faci asta!  Sunt si eu un slujitor impreuna cu tine si cu fratii tai care au marturia lui Isus.
Lui d/zeu sa i te inchini!  Asadar,daca asfel este frumusetea unui inger, cine poate sa exprime frumusetea miliardelor de fapturi nobile care umplu universul?  Dumnezeu printr/un  singur  act de vointa, a creat, mai inainte de oameni, o imensa varietate de ingeri, de aceiasi natura spirituala, dar care difera prin inteligenta, frumusete si putere. Ei sunt impartiti in noua coruri si isi au numele dupa misiunea pe care o indeplinesc  in fata lui d/zeu. Din revelatie divina cunoastem si care sunt numele celor noua coruri:
1)- Serafimii (cei incandescenti) Is 6,2),
2-Heruvimii(intelepciune imbelsugata, revarsata-ez 10,1),
3-Tronurile(care poarta pe aripile lor tronul de marire al celui preainalt-col1,16),
4-Domniile(col1,16),
5-Virtutile(1pt 3,22),
6-Puterile(col1,16);(ef3,10),
Domniile,virtutile si puterile au in grija spatiul cosmic:stelele, planetele, galaxiile.
7-Principatele(col1,16),
8-Arhanghelii91tes 4,16),
9-Ingerii.
Principatele, arhanghelii si ingerii au grija de planeta noastra si de locuitorii ei.
Ei au fost creati pentru a indeplini cu fidelitate ordinele lui d/zeu. Atunci cind au fost creati, ingerii nu au inteles misterul intruparii fiului lui d/zeu, al patimirii si mortii lui pentru mintuirea oamenilor.
Au fost pusi sa decida, printr/un act liber al vointei lor, daca sa accepte sau nu misterul. O parte din ei, in frunte cu Lucifer, cel mai frumos dintre ingeri, in orgoliul lor, au refuzat, voind sa fie, ca d/zeu atotstiutori, calitate pe care o are numai cel preainalt, si sau schimbat in diavoli.
Cealalta parte, cea a ingerilor ramasi fideli lui d/zeu, sunt condusi de voievodul lor, arhanghelul Mihail, care inseamna'' Cine este ca D/zeu?''
Acelasi lucru sa intimplat si cu primii oameni, care au fost ispititi tot de Lucifer. Si ei voiau sa fie ca d/zeu, iar aceasta greseala a lor va amprenta omenirea pina la sfirsitul lumii, insa nu in mod definitiv. D/zeu a incredintat ingerilor buni ocrotirea bisericii, a popoarelor, oraselor si a fiecarui suflet. 
De aceea, omenirea trebuie sa cinsteasca pe ingeri ca pe fratii lor mai mari si insotitorii lor in cer, sa le imite ascultarea, curatia si iubirea de d/zeu, dar mai ales trebuie sa respecte prezenta lor

PENTRU O LUME MAI BUNA,

Traim intr/o lume inconjurata de lucruri bune si de lucruri mai putin bune. Evit sa spun ca lucrurile mai putin bune sunt lucruri neaparat rele.  Mentionez acest aspect deoarece din aceste lucruri mai putin bune- chiar daca suferim din cauza lor-intotdeauna avem ceva de invatat.
Viata ne ofera ocazia de a cunoaste multe persoane, diferite locuri si multe altele, dar nu in ultimul rind, viata ne ofera sansa de a ne gestiona propriul nostru suflet.
In sufletul nostru se ascund doua animale: un animal bun, blind, iubitor, si un animal fioros, care doreste intotdeauna sa faca doar rau. Noi singuri alegem ce animal dorim sa/l hranim.
Confucius zicea: ''Nu te plinge de zapada de pe acoperisul vecinului, cind pragul de la usa propriei tale case este murdar''.  De ce trebuie sa vedem numai raul,partea negativa dintr/o persoana?
Indiferent ce face, vom gasi partile negative, acele lucruri, care, pentru persoana in cauza sunt lipsite de incredere si demoralizatoare.
Nimeni nu sa nascut perfect, nimeni dintre noi nu avem dreptul de a judeca o persoana. Stim prea bine ca numai si numai dumnezeu are acest drept.
Nu trebuie sa uitam ca numele unei persoane este pentru cel in cauza, cel mai dulce si mai important sunet.  Trebuie sa ascultam oamenii, sa/i incurajam sa vorbeasca despre ei insisi. Chiar daca ni se pare ca persoana greseste, sa dam dovada de respect fata de opiniile sale.
Niciodata sa nu spunem:''te inseli!''
Trebuie sa nu criticam, sa nu condamnam si sa nu ne plingem niciodata. In loc de a/i condamna pe oameni, sa incercam sa/i intelegem.  Sa incercam sa ne dam seama de ce fac ceea ce fac.
Aceasta atitudine este mult mai interesanta decit critica, ea stirneste compasiune, toleranta si bunatate. Sa incercam sa facem in asa fel incit greseala sa para usor de corectat. Daca indepartam oamenii din cauza micilor lor greseli, vom ramine singuri pentru totdeauna...
Sa judecam mai putin si sa iubim mai mult!
Modalitatile de a scoate ceea ce este mai bun dintr/o persoana sunt aprecierea si incurajarea. Sa lasam de/o parte toate rautatile, invidia, egoismul, nervii,injuraturile...  Ele nu isi au loc in viata noastra.
Fiecare persoana e frumoasa in felul ei, are lucruri pozitive si e capabila sa faca bine, numai sa doreasca sa faca acel bine...  Un zimbet daruit din inima unei persoane, cu siguranta va produce un alt zimbet pe chipul persoanei care l/a primit.
Aceasta persoana va zimbi din inima unei alte persoane,asa vom vedea un pic mai multi oameni fericiti. Totul din cauza unui mic zimbet, dar cu o conditie: sa fie daruit din inima.
Cineva spunea cindva: a le sti pe toate, inseamna a le ierta pe toate. Dumnezeu insusi nu intentioneaza sa judece un om inainte de sfirsitul zilelor acestuia.
De ce tu si cu mine, sa procedam ALTFEL?? 

LOURDES,

La Lourdes e ruga, speranta,
Adieri de farmec divin.
Merg oameni cu cereri si vise,
Cind se/ntorc sunt convinsi ca/s iubiti.

Balsam pentru inimi e Lourdes/ul,
E sarut de/ndurari si mister.
Merg copii gingurind spre o mama
Ce nu stie refuzul ce e.

Fugiti oameni buni la Maria,
Din ea izvoraste doar har.
Din lumea de umbre si ceata
Doar cu ea veti iesi la liman

NARCIS,

Cind Liriope, o nimfa de o foarte mare frumusete, a ramas insarcinata cu cel ce avea sa devina Narcis, sa dus sa il consulte pe prorocul Tresias, chiar acela care i/a facut lui Oedip sinistra prezicere a uciderii tatalui sau si a incestului cu mama lui.
Cind la intrebat daca Narcis va trai mult, Tiresias ia raspuns: ''da daca nu se cunoaste pe sine...''
Narcis a crescut si a sjuns un om foarte frumos. Multe nimfe s/au indragostit de el, dar el le respingea pe toate cu dispret, indeosebi pe nimfa Echo, care il urmarea pasionata cu dragostea ei, dar nu isi poate declara sentimentele, deoarece un blestem anterior o condamna sa nu poata vorbi niciodata prima; ea nu poate decit sa repete ce aude.   Si Narcis nu ii va spune niciodata ca o iubeste...
De atita suferinta, Echo se lasa sa moara si se transforma in stinca. Celelalte nimfe, furioase, cer zeitei razbunarii, Nemesis, sa il pedepseasca pe Narcis, ceea ce aceasta accepta.
Ea il blestema atunci in felul urmator; ''fie ca sa iubeasca si el, dar sa nu aiba niciodata obiectul dragostei lui''! La putin timp dupa aceeia,Narcis descopera pentru prima oara imaginea sa oglindita in apa unui izvor limpede si se indragosteste pentru prima data, si el, nebuneste.
Insa de imaginea lui. Fascinat de oglindirea sa, el sfirseste prin a muri de inanitie si se transforma in floarea care ii poarta de atunci incoace numele.
Orgoliul lui Narcis, care il imboldea sa se elibereze de legile iubirii, a fost cauza mortii sale.
Iar reincarnarea lui intr.o floare modesta, simpla parte a naturii, care isi are locul la nivelul pamintului, este mesajul zeilor.
Ce sens are sa iubesti, daca nu esti in stare sa ii iubesti pe ceilalti.

MILOSTIVIRE,

Esti gol, de flacari spada deasupra/ti se roteste,

Cintar nesovaelnic masoara/a tale fapte,

Ti/e duhu/n saracire, suvoi divin sa poarte,

El, domnul e iubire, dreptatea o sfinteste!

Tu, gol si/n neputinta, ai rasarit in lume,

In grij/aleasa Tatal te/a imbracat in haruri,

Mereu in cautare, tu, cersetor de daruri,

Ai ingropat talantul si nu i/ai dat un nume!

Si/ai lasat candela, fara ulei farima,

In maracini ogorul, pustiu,necuratat,

Pe uliti in cintare, mindrii, te/ai rasfatat,

Tu ce aduci de fata cintarul drept ramina?

Si/ai lasat oceanul de patimi sa invie,

Si/n cintec de sirena auzul priponit,

Placere, doar placere in fire/agonisit,

Tu ce aduci de fata cintarul drept sa fie?

Te/a/nvaluit lucirea, ai ascultat suspine?

Sau nepasarea surda soptea/n a ta fiinta?

Ai stat in aplecare spre bine, neputinta?

Tu ce aduci de fata cintarul sa incline?

Sunt gol, gol sunt, nimic nu am, Parinte,

Ca sa inclin cintarul, vad ciur in ani si ani...

Copilul orb in strigat spre/aducere aminte,

Te rog, o, iarta/l, Tata, cindva mi/a dat doi bani

Cu inima curata, fara fatarnicie,

Si lacrima/i vazut/am sub pleoapa cum invie!

Sa inclinat cintarul, cercind milostivirea,

In zimbet, mila, Tatal si/a aratat iubirea!