Este una dintre constantele care insotesc omul de la inceput la sfirsit. Orice efort de a o elimina nu reuseste nimic in intentia sa;orice atitudine de revolta nu serveşte decît sa faca mai intolerabila durerea.Ceea ce conteaza nu este intensitatea suferintei, dar calitatea iubirii cu care este primita si suportată. Este necesar deci, mai mult decit a suferi mult, a suferi bine, adică cu acea dispozitie care face merituos şi sublim orice sacrificiu al nostru. Credinta in iubirea lui d-zeu: iată izvorul oricărei resemnări, a oricărei echilibru şi progres spiritual, a oricărei păci,in toate momentele si in special în acele în care ne cuprind suferinţele şi încercările.
Crede-o: cu toate că tu eşti un mic grăunte de nisip împrăştiat in marele univers, eşti obiectul iubirii sale particulare. El te cunoaşte pe nume, te priveşte ca şi cum ai fi singur.
În lume, locul pe care ţi la fixat în univers este al tău şi numai al tău, cum unic este locul pe care tu îl ocupi în gîndul său şi în inima sa. Ce viziune splendidă vin să ne deschidă aceste cuvinte, de fapt care îşi trag originea lor din paginile sublime ale revelatiei! D-zeu te iubeşte, te iubeşte personal. Cunoaste numele tău, persoana ta, trecutul tău,prezentul si viitorul. Cunoaşte temperamentul tău, calitatile tale, defectele tale, meritele şi păcatele.. Te cunoaste în orice aspect interior al tău cel mai secret. Îti este prezent şi te iubeşte cu mai multă ardoare decît ai iubi tu greşelile tale.
Este d-zeu care îti spune: dacă tu exişti, este pentru că eu: te-am prevăzut, te-am vrut, te-am creat şi te-am iubit din vesnicie. Te-am gîndit din veşnicie şi te-am creat în timp cu un singur scop: să te fac fericit, pentru totdeauna cu mine! Te-am voit aşa cum esti, te iubesc aşa cum esti şi pentru ceea ce esti. Eşti pentru ochii mei o capodopera şi te privesc cu iubire geloasă cu care orice părinte priveşte fiul său. Î ncearcă să te vezi în orice suferind pe care Isus îl întîlnea şi căruia îi facea darul unei mîngîieri particulare. Acesta este raportul lui cu fiecare dintre noi: un raport strict personal; un raport pe măsura, care ţine cont de condiţii, de calităţi de scop, de gloria pregătită pentru fiecare, ca supremă ţintă a vieţii. Şi aceasta supremă ţintă are un nume sugestiv: Paradis!
Pentru tine de fapt, chiar pentru tine in particular, este pregatită o vesnică bucurie. Acolo sus este un loc rezervat care te asteaptă: este locul tău!
Gloria şi fericirea care îti sînt destinate vor fi exlusiv ale tale şi se vor distinge intre o multime nenumarată de aleşi. Nimeni nu va ocupa portiunea de paradis destinată pentru tine.
Dar acel loc va rămîne întotdeauna deşert, daca te vei opune la proiectul pe care l-am gindit pentru tine!
Obişnuieşte-te să simti prezenta mea în viata ta , oriunde ai fi,şi nu te mira dacă uneori nu ai imediata senzaţie a acestei vecinătăti a mele. Să ştii ca uneori mă ascund: mă fac aşteptat si căutat. Permit întunericul şi furtuna, pentru că vreau să încerc credinţa ta.
Aminteşte-ţi că:privirea mea este veşnic fixă asupra ta şi nu te abandonez nici un singur moment, chiar şi atunci cind tu mă trădezi sau mă ofensezi: este privirea unicei persoane care te iubeşte infinit şi te urmăreste, iţi deschide drumul, te protejează, te mîngîie,iţi surîde, te consolează...
Ascultă-mă, pentru că îti vorbesc continuu, prin infinite voci şi în modurile cele mai negîndite.
Te chem pentru o operă de colaborare pentru care contez pe tine. Cine îţi întinde mîna este Isus care a suferit mai întîi şi mai mult decit tine. Orice mică sau mare cruce a ta este o parte din crucea sa, fixată în mod proporţional cu posibilităţile şi necesităţile pe care numai el le cunoaste.
La orice cruce a ta corespunde un ajutor al său.
La orice durere a ta ,pe cît omeneşte vorbind ar fi intolerabilă, corespunde un har particular al său.
Şi dacă orice mică cruce a ta este un fragment din crucea sa, tu trebuie să accepţi şi să trăieşti cu el, cu intensitatea de iubire, cu perfectă adeziune la misterioasele sale planuri, cu fermă convingere de a avea de la el puterea care îţi este indispensabilă.
Un fragment de cruce, izolată, este un chin si o condamnare; dar unit cu crucea pe care a fost intins şi pătimit fiul lui d-zeu devine un eficace instrument de mîntuire, de viaţă şi de victorie.
Pentru a avea pace şi întărire, pentru a da maximă valorizare a suferinţei, este nevoie de rugaciune! Rugaciunea, oxigenul sufletului, alimentul vieţii spirituale,, îţi este mai mult decit oricind indispensabilă.Atitudinea ta şi rugăciunea ta se vor transforma asa intr-o fructuoasă colaborare la actiunea sa asupra ta. Şi cu ajutorul său, vei vedea izvorînd, în spiritul tău, acel minunat echilibru care se va contrapune, pentru valoarea suferintei, vătămarii tale fizice. Ajunge a te gîndi, a te uni cu mintea şi cu inima la cel care nu numai că este aproape, dar ste înăuntrul nostru!
Este nevoie de a oferi , este nevoie de a te oferi. Rugăciunile cele mai sublime sînt cele care nu au voce, pentru că sînt numai suspine de iubire! Rugăciunea trebuie să devină o întîlnire vie, cordială, interesantă, personalizată.
Caută de a deschide dialogul tău cu cerul;te vei convinge că nimic nu destinde si nu este mai constructiv decît colocviul făcut cu persoana inimii tale care este întotdeauna dispus a te asculta şi a se ocupa de tine, şi...la paritate cu el!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu