-fiintele lipsite de inteligenta realizeaza ordinea fara aport personal, si numai prin instinct;
-persoana, inteligenta si libera, realizeaza ordinea prin alegerea sa precisa si cu colaborarea sa pozitiva
-numai fiinta umana, deci, poate si trebuie sa faca ordine,si nimeni altul.
Persoana , cu toate ca este fragila, cu toate ca nu cunoaste decit in mica masura legile care reglementeaza ''universul'', este chemata la rolul de ''protagonist inteligent''in a mentine si a se dezvolta pe sine insusi si ambientul in care traieste. Nu se poate realiza ordinea, fara ca mai inainte sa fi elaborat un proiect bine definit si motivat.Cel care actioneaza este fiinta umana, dotata cu inteligenta si capacitati specifice. Oricum, totul pleaca de la inteligenta si nimic nu se face rational si constructiv fara de ea!
Patru principii ale filosofiei clasice ne ajuta sa intelegem si sa rezumam totul:
1. -nihil volitur quin praecognitum:nici un lucru nu se poate voi, daca mai inainte nu este cunoscut;
2.-omne agens propter finem agit: cel care actioneaza o face numai pentru ca are un scop de atins;
3.-operatio sequitur esse: natura actiunii depinde de calitatea celui care o indeplineste;
4.-nemo dat quod non haber:nimeni nu poate da altora ceea ce nu poseda pentru sine.
In cazul nostru: numai cine poseda inteligenta si personalitate poate sa conceapa si sa actualizeze o ordine adevarata si stabila: in sine insusi si in lumea care il inconjoara.
Este inteligenta cea care lumineaza si conduce orice lucru! Fiinta umana poate fi diferit judecata din diferite puncte de vedere de la care se pleaca.
Unii exalta inteligenta, capacitatile, descoperirile stiintifice si il considera o fiinta'' autosuficienta,''aproape un zeu.
Altii, observind limitele sale,se intreaba asupra sensului vietii si activitatii umane si il reduc la o fiinta'' fara scop si fara sens.''
Noi ne incredintam unicului izvor care are toate caracteristicile de absoluta certitudine:''revelatia divina.'' Si cine mai mult decit Creatorul este in masura de a dezvalui secretele creaturii sale.
El a consemnat totul in Biblie, care, nefiind o carte istorica sau stiintifica, dar religioasa, este pentru aceasta in masura sa ne reveleze profundele adevaruri cu privire la persoana, pe care istoria si stiinta singure nu ni le pot explica. Si iata ce putem zice de fiinta umana.
ESTE SUFLET SI TRUP---Spre deosebire de d/zeu si ingeri, spirite pure si deci foarte simple, persoana este o fiinta compusa. Este formata din doua elemente de aceiasi esenta si la fel de necesare: sufletul si trupul. Sufletul nu este deci prizonierul, cum gindea Platon, dar se regaseste in trup ca in locul sau natural. In fiinta umana doua sint principiile constitutive, dar este o realitate, persoana este una care gindeste, iubeste, actioneaza si decide in libertate.
Iata misterul fiintei umane:
-trupul,care este materie,este legat de legile biologice proprii altor fiinte vii care traiesc pe pamint:
-sufletul, care este spiritual, este purtat sa treaca peste lumea materiala, permitindu/i sa traiasca o viata superioara si sa treaca peste granitele naturale care leaga trupul sau, pina la a ajunge pe d/zeu: intr/un cuvint, este inteligent si liber. Este cu adevarat un mister fiinta umana, atit de mare si atit de mica, atit de contradictorie si atit de fascinanta! Dimensiunile sale fizice sint putin lucru, dar nu ele sint cele care constitue importanta sa si maretia sa. In corpul sau mic palpita un suflet spiritual si inteligent, care da viata invelisului material, il face sa inteleaga sensul lucrurilor si il face a transcede limitele corporale.Este sufletul cel care face omul inteligent si liber si deci il reda ca imagine a lui d/zeu, care este o fiinta in cel mai inalt grad inteligenta si libera.
Este rege si centru al universului, este preot al creatiei si tocmai pentru ca este creata inteligent, fiinta umana este din nastere preot al universului creat pe un plan intermediar intre lumea inferioara si el insusi, cu un scop precis de a recunoaste, a lauda si a iubi. Domnul a creat universul pentru fiinta umana, dar vrea sa pastreze pentru sine creatura sa cea mai perfecta, si deci nu numai a creat omul pentru a/l recunoaste pe d/zeu, sa/l iubeasca si sa/l laude in numele tuturor creaturilor, dar si pentru a deveni: confidentul sau, prietenul sau, fiul sau. Revelatia afirma ca domnul a inaltat omul la starea supranaturala, adica i/a dat un dar superior, cu care la facut partas de insasi viata sa si deci fiul sau.
LA INCEPUT TOTUL ERA ORDINE.
APOI DEZORDINEA, GRESEALA POSIBILA,
La inceput, totul era ordine,totul a fost conceput si realizat in ordinea cea mai perfecta;
-creaturile inferioare erau complet supuse omului;
- in om, simturile erau supuse ratiunii, si inteligenta, luminata de har, era liber supusa lui d/zeu;
-intre toate persoanele, barbati si femei,exista cea mai mare uniune si colaborare.
''TOTUL ESTE AL TAU, DAR TU ESTI AL MEU!''
Dumnezeu ii zice primului om: totul este al tau:aceasta lume am creat/o pentru tine, trebuie sa o cunosti, sa o domini, sa te bucuri, sa o dezvolti, pentru ca in ea esti domn si centrul.
Dar atentie! Totul este al tau, dar tu esti al meu!
-Totul trebuie sa/ti serveasca tie, dar tu trebuie sa/mi servesti mie! Ii mai zice inca: nici o creatura nu te va putea multumi, pentru ca numai eu sint unicul si de neinlocuitul tau bine.
Tu ai dominarea asupra lucrurilor esti unicul rege si domn; d/zeu are dominarea asupra omului, el este unicul si adevaratul domn. Aceasta ordine minunata si perfecta avea un singur punct limita libertatea umana, care, ca atare,lasa creaturii rationale posibilitatea de a se opune planului divin.
D/zeu zice inca:totul este al tau , dar tu esti al meu!
Te las insa liber de a ma recunoaste sau nu:
Poti sa ma accepti sau sa ma refuzi, poti sa/mi zici da sau nu: alege tu! Aceasta libertate este de maxima onoare, insa si riscul maxim. In mod evident, de alegerea ta este legata reusita ta sau ruina ta:depinde deci de tine , si nu de mine, viitorul tau. Pe de alta parte, daca nu te/as fi lasat liber, in fond ce libertate ai avea?
EROAREA COMISA,
Din pacate riscul sa transformat in revolta: si asta a fost pacatul originar! Raspunsul uman a fost -nu, nu a acceptat proiectul lui d/zeu.
Omul a vrut sa faca din el insusi centrul lumii si scopul universului(a vrut sa/l substitue pe d/zeu)!
Nu vom intelege niciodata de ce fiinta umana a frint planul lui d/zeu si sa degradat moral, ruininduse pe sine insusi si pe noi.....
PATRU CONSECINTE DISTRUGATORE:
-1Ruptura de d/zeu: nu a mai fost posibila intimitatea cu el si accesul la fericirea lui, pentru ca fiinta umana, voind sa devina ca d/zeu, devine rivalul sau.
-2Ruptura echilibrului personal: trupul, supus suferintei si mortii, s/a trezit supus limitelor si nenumaratelor rele:
sufletul nu a mai avut stapinire asupra instinctelor trupului,
inteligenta s/a inchis, si plecind de la ignoranta absoluta, sa gasit in fata problemelor complexe si deseori de nerezolvat,
vointa, rau luminata de inteligenta, trasa de instinctele inferioare, s/a simtit ratacita cautind fericirea acolo unde nu putea exista,
-3ruptura cu lumea exterioara: fiintele inferioare au incetat sa asculte de creatura rationala: in loc de a constitui un ajutor pentru a urca la d/zeu, devin adeseori un obstacol,
-4ruptura cu fratii, ruptura cu lumea exterioara l/a dus si la ruptura cu proprii semeni;asa incepura raporturi pregatite la falsitate, la egoism, la vanitate si la ura.
SI ASA SA NASCUT DEZORDINEA
Cu pacatul originar a intrat in lume dezordinea, in mii de expresii pe care le cunoastem din experienta personala. O dezordine raspindita in timp si in spatiu; o dezordine pe care toti o avertizam ca si coruptie, negativitate si diviziune. Un spirit de vanitate si rautate transforma activitatea omului in instrument de pacat.
Rasturnata ordinea de valori si amestecind binele cu raul, indivizii si grupurile privesc numai la lucrurile proprii si nu la cele ale altora si asa lumea inceteaza de a fi un cimp de actiune de o naturala fraternitate.Persoanele, dominate de pacat, nemaiindreptindu/se spre acelasi autor, tind sa traiasca izolate si se lipsesc de a munci in colaborare unele cu altele. Asa fiecare persoana se gaseste divizata in sine insasi, incapabila de a depasi singura asalturile raului pina in punctul de a se simti ca inlantuita.
CELE SAPTE RADACINI ALE DEZORDINII,
Sint sapte lanturi care tin legata fiinta umana, sint asa zisele vicii capitale: prezenta lor se poate considera ca si cauza a dezordinii actuale si, impreuna, consecinta a dezordinii mostenite.
ELE SINT:
1-MINDRIA, care este opinie exagerata despre sine, despre propriile capacitati si despre propriile merite,(care duce la dispretuirea, la indepartarea si izolarea de altii).
ZGIRCENIA, care este alipirea exagerata de bunurile materiale.(duce la urmari egoiste pe plan personal, familial si al societatii.
3DESFRIUL, care este folosirea dezordonata a sexului.(duce la degradarea persoanei, a familiei si societatii).
4MINIA, care este explozia neasteptata si violenta a sufletului(aduce altora ofense si daune neprevazute).
5LACOMIA,care este folosirea dezordonata a alimentelor(aduce daune nereparabile la sanatatea fizica si psihica).
6INVIDIA, care este atitudine de ciuda fata de persoanele considerate mai norocoase si mai fericite(duce la ruptura multor raporturi dintre persoane).
7LENEA, care este apatia fata de orice angajare(poarta la repaus si inactivitate in orice domeniu).
Aceste vicii sint prezente, in masura diferita,in toti oamenii, fara nici o exceptie.
Si sint chiar viciile care fac lenta si obositoare realizarea ORDINII SI A IUBIRII.
9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu