RAȚIUNEA ȘI ENERGIA SENTIMENTELOR,

Rațiunea îi este dată omului nu pentru frumusețe ci pentru a-i folosi. Omul nu are voie să se oprească pentru că stagnarea înseamnă încetarea evoluției. Toate frământările lumii sentimentale și fizice pot fi corectate prin rațiune. Sexul, instruirea, inteligența, gloria, banii etc. nu au nici o importanță, contează iubirea, credința și speranța, fiindcă sunt adevăr și realitate.. Toate acestea nu le poți extrage din lumea fizică. Iertarea descătușează. Nu vă lăsați duși în eroare de aspectul exterior. Ascultați de bătăile calde ale inimii dumneavoastră și percepeți-le ca pe cea mai mare valoare. Învățați să folosiți sentimentele. Învățați arta iertării și veți primi tot ce vă trebuie, inclusiv valori materiale.

În lumea spirituală, fapta atrage efectul corespunzător faptei. Tocmai de aceea omul trebuie să gâ ndească, și cu activitatea mentală să îndrepte energia sentimentelor pe făgașul necesar. Cine pune condiții, poate să rămână fără nimic. Cine face fapte bune fără să aștepte răsplată, va fi recompensat dublu. Tot ceea ce facem, în cele din urmă pentru noi facem, și suntem recompensați dublu. Să nu uităm că eul și corpul alcătuiesc un întreg al lumii spirituale și fizice, dar sunt, totuși, diferite. Dacă medităm profund asupra acestui lucru și-i mulțumim trupului, atun ci vom simși răsplata acestuia. Fiecare dintre noi, în limitele posibilului, poate să-și modifice corpul. Trebuie să o facem cu bunătate. Omul nu poate să-și determine singur existența. Acest lucru constituie un atribut divin. În rest, Dumnezeu oferă libertatea și posibilitatea alegerii.

Închipuiți-vă că aveți în față un drum lung și larg, care este soarta noastră. Într-o parte a drumului există negativitate: gropi, noroi, denivelări etc., iar în cealaltă parte există pozitivul: o pajiște înfloritoare, iar în mijloc se află echilibrul. Cum parcurgem drumul? Aceasta îl vom hotărî noi. Cine nu dorește să treacă prin greutăți fizice, să se înalțe mai repede în lumea spiritelor. Însă înainte de aceasta trebuie să trăiască corect pe pământ și să-și însușească înțelepciunea pământească. Este un lucru inevitabil. Cei mai mulți dintre noi sau obișnuit să spună: așa e caracterul meu, nu pot face altfel. Ce înseamnă caracter? Caracterul e constituit din totalitatea trăirilor din decursul vieții. Dacă ne justificăm rătăcirile prin caracter și nu ne corectăm greșelile, suferim noi înșine.

Tot ce schimbăm într-o viață pe drumul destinului, va constitui fondul principal al  vieții noastre ulterioare. Studiile, obiceiurile, deprinderile, talentul, dragostea pentru muncă, faptele, idealurile, sănătatea etc... din viața noastră, ni se pare că sunt deosebit de importante, dar în plan cosmic sunt neinsemnate. Totuși, aceste lucruri neinsemnate luate împreună constituie baza vieții noastre. În subconștientul nostru înțelegem corect ce este important, dar nu înțelegem unde sa pierdut răsplata și suntem dezamăgiți dacă după faptele noastre bune nu primim imediat recompensa. Cine neagă recompensarea, neagă realitatea. Putem să negăm și soarele și luna, cu toate astea ele există și își îndeplinesc menirea. Cine crede că poate face rău în taină, greșește. Eul său spiritual vede și știe tot și, conform legilor karmei, va trebui să ispășească acest rău la un moment dat.

Legea karmei este inevitabilă putând fi exprimată simplu și clar în câteva cuvinte: „ce semeni, aceea culegi”. Dacă îți ceri iertare sincer, te ajută.  Rezultatul depinde de onestitatea fiecăruia dintre noi. Legăturile energetice se eliberează dacă le conștientizăm. Uitați-vă la copii, vorbiți cu ei și or să vă uluiască cu cunoștințele lor. Sinceritatea și cinstea lor sunt divine. Iar ignoranța lor aparentă se explică în închipuirea adulților prin faptul că are valoare numai înțelepciunea dobândită prin experiența lumii fizice

sursa foto: internet

Ștefan Robu

INFERNETUL ȘI PRIZONIERII LUI,

 Aceste rânduri mi-au fost sugerate de titlul filmului italian ”Infernet”, care a avut premiera în anul 2016. Subiectul filmulului analizează efectele dependenței de internet din perspectiva unor personaje care trăiesc experiențe de viață în totală contradicție cu normele morale și sociale, fiind în fond victime ale capcanelor sau tentațiilor venite din lumea virtuală a Internetului.

Toate studiile și analizele din ultima perioadă privind traficul pe internet au arătat că în perioada pandemiei aceasta a crescut foate mult, fiind o alternativă salvatoare sau generatoare de speranțe pentru mulți dintre noi, dar mai ales pentru cei care își pot desfășura activitatea profesională de la distanță, pentru cei care au parcurs programul școlar la toate nivelurile, pentru accesarea de informații pe diverse teme etc. Nu este mai puțin adevărat că izolarea fizică impusă din rațiuni medicale a determinat și o creștere a infracționalității în spațiul virtual sub diverse forme(furtul datelor personale, cyberbullying-ul, înșelăciuni, șantajări etc.), dependența de jocuri, iluzia confortului psihologic sau concupiscența din rețelele sociale virtuale și multe altele. În fond, fiecare și-a dezvoltat un comportament adaptiv, fie pentru rezolvarea unor obligații/ interese profesionale sau a problemelor personale, fie pentru diverse plăceri prin care să compenseze frustrările și nemulțumirea generate de constrângerile pandemiei și limitarea drastică a libertăților individuale.

Internetul, ca fenomen relațional din lumea post modernă, a venit cu multe avantaje și facilități în viașa noastră cotidiană. Dar, ca orice descoperire generată de rațiunea umană, a oferit și numeroase alternative malefice prin care omul să-și satisfacă ego-ul, ambițiile, instinctele și iluzia de libertate absolută. Din această perspectivă, pentru unii, riscul de a transforma Internetul în „infernet” devine aproape o certitudine, mai ales când motivația e susținută de plăcerea simțurilor, puterea banului, controlul total al celor din jur(un gen de sclavagism virtual) sau violența și teroarea fizică și psihică. Pare de neimaginat, dar în lume există milioane de persoane, de toate vârstele, inclusiv copii, care au ales Infernetul ca alternativă sau care au fost atrase în acest spațiu malefic construit de oameni reali într-o lume virtuală. Este suficient să ne uităm chiar și în jurul nostru, în familia noastră, în comunitatea noastră pentru a găsi exemple de apropiați care se refugiază pentru perioade mai mari sau mai mici în Infernet, partea nocivă a Internetului.

Altfel spus, aventura noastră în spațiul virtual presupune discernământ, capacitate intelectuală și morală de a decela și alege între ceea ce este util și ceea ce este nociv. Or, în fața acestei dileme, o credință puternică și autentică, trăită în mod constant și responsabil, te poate ajuta să învingi tentațiile și mirajul înșelător al Internetului sau chiar să transformi social media într-o oportunitate de promovare a valorilor creștine, fără teama de a fi desuet, de a fi ridiculizat și blamat.

Mi-a plăcut o expresie spusă de scriitorul Ionuț Caragea, cum că „Internetul ar fi cea mai sofisticată fata morgana din deșărtăciunea vieții”. În fața unei astfel de provocări nu te lăsa sedus de linia orizontului, unde tentațiile se transformă ușor în căi ademenitoare spre...Infernet

sursa foto internet

POTENȚIALUL ENERGETIC UMAN,

 Energia este esența a tot ce există în Univers. Diversele tipuri de energie asigură varietatea lumii. Energia sănătății asigură sănătatea. Așa cum unitatea nu cunoaște starea de liniște, energia sănătății se află, de asemenea, într-o continuă mișcare. Energia se mișcă prin canale specifice .Canalele energetice sunt invizibile. În corpul uman există o mulțime de asemenea canale. Prin urmare: dacă omul este bolnav, înseamnă că el a acumulat în sine răul pe care la transmis apoi corpului său. Gândul rău care se ascunde în noi face întotdeauna rău, iar corpul nostru nu are nevoie de justificările noastre.  S-ar părea că omul se simte obligat să se frământe necontenit. Neliniștea este o stare negativă, din care rezultă că trebuie să ne eliberăm de neliniște și de răul pe care acest sentiment ni-l provoacă.

Sufletul se încarnează pe pământ pentru a-și ispăși păcatele. Răul pe care îl săvârșim în prezent, îl vom răscumpăra în viitor, încarnându-ne de fiecare dată într-un corp nou, care se va uza și apoi se va întoarce în țărână. Noi suntem uniți de evenimentele vieților anterioare prin legături energetice care pot fi eliberate cu ajutorul iertării. La creșterea fondului negativ al omenirii contribuie negativismul fiecăruia dintre noi. Este ușor să condamni, dar greu să înțelegi. Nu trebuie să condamnați, ci doar să iertați. Trebuie să iertăm evenimentele, trebuie să iertăm și emoțiile: durerile, frica, decepțiile, sentimentul vinovăției, sentimentul pericolului, presimțirea răului etc. Nici un om nu seamănă cu celălalt. Fiecare organ din corp ascunde un stres specific persoanei respective. Azi este puțin probabil ca cineva să poată afirma că nu este stresat.

Iertând ne deschidem spre bine, credem în existența binelui, iar corpul se va însănătoși. Viața omului înseamnă ordonarea haosului din viața lui. Fiecare o face cum știe, cum vrea și cum poate. Evoluția omului și a omenirii are loc sub formă de sinusoidă. Cu cât gândirea lui este mai rațională, cu atât amplitudinea cu care el se mișcă pe această sinusoidă de la un cap la altul este mai mică și cu atât suferințele pe care și le pricinuește sunt mai mici. Mișcarea noastră este condusă de spirit, adică de idee, adică de scop.

Primul și adevăratul loc de trai al omului este corpul. Noi ni l-am zidit în conformitate cu înțelepciunea de viață căpătată și pe care o putem face profitabilă pentru viață  pornind de la necesitățile și reprezentările proprii. Acest lucru poate fi făcut pe diferite căi în funcție de modul de gândire al fiecăruia.

sursa foto: internet

Ștefan Robu

ENERGIE ȘI MIȘCARE,

 Legea iubirii spune că: faptele mele se întorc la mine îndoit. Așa cum necunoașterea legii nu ne scutește de pedeapsă, la fel și eu primesc o pedeapsă dublă pentru negativismul meu. Omul însuși atrage boala. Aceasta este doar efectul. Cauza a fost gândul sau fapta negativă. Energia este esența a tot ce există în Univers.  Diversele tipuri de energie asigură varietatea lumii. Energia sănătății asigură sănătatea. Așa cum unitatea nu cunoaște starea de liniște, energia sănătății se află se află, de asemenea, într-o continuă mișcare. Energia se mișcă prin canale specifice. Canalele energetice sunt invizibile. În corpul uman există o mulțime de asemenea canale. Canalul energetic principal se găsește în coloana vertebrală. Tocmai de aceea, coloana este sprijinul corpului atât la propriu cât și la figurat. În corpul uman se găsesc de asemenea centri energetici, care reprezintă rezervele de energie, a căror încărcare normală este asigurată prin starea normală, adică sănătoasă, a coloanei vertebrale.

Retabilirea sănătății fizice trebuie să înceapă cu coloana vertebrală. Structura corpului uman este perfect rațională. Toate mijloacele auxiliare pentru restabilirea fizică ne sunt date din naștere. Organismul nostru atinge cea mai mare receptivitate energetică în timpul somnului, deoarece sufletul nostru este curat. De noi înșine depinde felul în care folosim această energie, dacă o înmulțim sau o distrugem. Gândiți-vă la viața voastră, câte evenimente vă încălzesc sufletul și câte din ele vă împovărează!  Iar acum, imaginați-vă că niște fire invizibile vă leagă de fiecare eveniment. Este vorba de legăturile energetice. Câte dintre aceste evenimente sunt pozitive și câte negative? Unele ne dau putere, altele ne lipsesc de ea. Acestea din urmă se numesc tensiune sau stres. Cu cât este mai negativ sentimentul, cu atât este mai mare picătura ce va umple paharul. Iar atunci când paharul sa umplut și conținutul acesteia începe să dea pe dinafară, se instaurează boala. Cu cât revărsarea este mai abundentă, cu atât mai gravă este boala. În acest caz, avem de -a face cu materializarea energiei negative. În astefel de situații se trag concluzii justițiare urmate de condamnarea de către cei din jur a vinovatului. Cu alte cuvinte, la negativitate se adaugă o sumedenie de alte negativități, ură, sete de răzbunare etc.  În astfel de situații negative, cu siguranță bolnavul nu se va putea însănătoși.

Noi înșine atragem răul. Prin urmare: dacă omul este bolnav, înseamnă că el a acumulat în sine răul pe care la transmis apoi corpului său. Gândul rău care se ascunde în noi face întotdeauna rău, iar corpul nostru nu are nevoie de justificările noastre.

Există o singură modalitate de a ne elibera de acest rău, care este cu ajutorul iertării. Când iertăm legăturile negative se destramă dacă o vom spune cu sufletul deschis. A elibera înseamnă a ierta, deci trebuie să eliberați legătura negativă de la ambele capete. Rău-------eu------corpul meu. Eu este sufletul meu și corpul meu care au conștiință de sine, dar formează un singur eu. Prima legătură este între mine și rău, a doua legătură este între mine și corpul meu. Ambele legături pot fi eliberate, dacă dorim acest lucru cu adevărat. Trebuie să fim conștienți de faptele noastre. Avem de-a face cu o relație de la cauză la efect.

Gândul este acțiune. Iertarea în gând are aceiași putere de acțiune ca cea exprimată prin cuvânt. Gândul îmi creează posibilitatea de ai ierta pe toți, indiferent de timp și distanță. Numai dacă iert din tot sufletul mă pot elibera în întregime din legătura mea cu răul. Știți care este cel mai mare păcat din lume? Faptul că omul nu știe să ierte! Iertare nu trebuie percepută simplist.

foto: internet

Ștefan Robu 

PĂMÂNTUL LE VORBEȘTE OAMENILOR...

Nu cu mult timp în urmă am avut ocazia să ascult vorbele înțelepte ale unui om simplu de la țară, fără prea multă școală, dar cu o intuiție și o înțelepciune dobândite de-a lungul unei vieți trăite în rânduială. Spunea cu toată convingerea că pământul le vorbește oamenilor în orice moment, în orice anotimp, în orice situație ne-am afla.

Această convingere era fondată pe ideea că și omul, la origini, a fost creat tot din pământ, iar la finalul vieții va ajunge din nou țărână. Așa se face că, ori de câte ori culegem roade ale pământului, el ne vorbește; ori de câte ori pământul este ars de secetă sau înecat de ape, el ne vorbește; ori de câte ori admirăm frumusețile naturii cu multitudinea de plante și păduri care cresc din pământ, el ne vorbește; ori de câte ori abuzăm de generozitatea pământului prin diversele forme de poluare, exploatare exagerată a resurselor sale, el ne vorbește. Altfel spus, dacă am avea răbdarea și înțelepciunea să privim în jurul nostru, vom descoperi că pământul ne spune de fiecare dată ceva, însă nu putem desluși mesajul său, pentru că ne-am pierdut simțul armoniei cu natura, cu darul pământului...

Totdeauna m-au impresionat și marcat gesturile pe care noi, oamenii, le facem în anumite împrejurări sau pur și simplu spontan; spre exemplu, țăranul care iese la arat și se apleacă să ia un pumn de țărână în palmă, să-l frământe, sa-i simtă textura, să-l miroasă, altfel spus, un dialog mut al omului cu pământul.  Sau momentul acela de bucurie când, după o călătorie pe apă sau în aer, atingem iar pământul și ne simțim mai în siguranță.  Sau când participăm la îngroparea unui semen de-ai noștri și la plecare luăm o mână de țărână pe care o aruncăm în groapă, ca semn de umilință și recunoaștere a nimicniciei noastre pe acest pământ; când ne adunăm împreună, de ziua recoltei, și-i mulțumim cerului și pământului pentru dărnicia lor. Dar și atunci când suntem departe de casă și simțim cum ne cheamă pământul unde ne-am născut și am crescut.

Cunoaștem toți expresia „Oare cum de ne mai rabdă pământul”.  În ultimii ani, rapoartele oficiale ne spun că aproximativ cinci luni dintr-un an omenirea trăiește pe creditul oferit de planeta Pământ; altfel spus, noi, cei de azi, consumăm  ceea ce ar fi fost dat să consume generațiile viitoare, copii și nepoții noștri.  Mulți iau acest mesaj ca pe o lozincă ecologistă sau o exagerare a experților  în științele pământului, dar și eu cred că, din nefericire, acesta este prețul pe care îl plătim ca să ne mai rabde o vreme. Să ne întrebăm  cum vor trăi cei care vin după noi. Din ce în ce mai des vedem catastrofe naturale, fenomene meteorologice ieșite din comun, terenuri pe care recoltele ard sub arșița soarelui, pământul înghițit de ape, așezări umane care dispar etc. Sunt tot atâtea moduri prin care pământul își exprimă durerea, suferința cumplită prin care trece, neputința în fața lăcomiei noastre.

Ce-am putea face? Cum am putea răspunde la această suferință? Să începem fiecare cu gesturi simple prin care să-i arătăm că ne pasă, că-i înțelegem durerea.  Personal, să-i arăt că sunt responsabil atunci când arunc gunoiul în locuri amenajate, atunci când nu risipesc mâncarea obținută din roadele pământului, atunci când caut să poluez cât mai puțin posibil etc. N-aș vrea să sune prea scolastic ceea ce spun aici, dar sunt gesturi care stau în puterea noastră.  Altfel, riscăm ca într-o bună zi pământul să nu ne mai poată răbda, să nu ne mai vorbească sau chiar să ne urască. Doamne ferește-ne de acea zi!

sursa foto internet

Ștefan Robu

DĂRUIREA DE SINE,

 Ridică-te!

Un tânăr creștin nu poate să se ridice, să ajungă la înălțimea chemării lui Dumnezeu,, dacă nu descoperă și nu trăiește valoarea dăruirii de sine în mod gratuit.

Lumea în care trăim și, din păcate, chiar și școala privilegiază competiția și comparația. Lucrul acesta face ca în mintea multor copii și tineri să se sendimenteze convingerea că sunt valoroși, că sunt cineva,  doar dacă sunt mai performanți decât alții. Într-o astfel de logică nu este loc pentru dăruire, gratuitate, generozitate etc.  Ce înseamnă a dărui? Poți oferi ceva în mod gratuit, fără a accepta o recompensă? Ce sens are să nu aștept ceva în schimb pentru acțiunile mele bune? E posibil să ofer ceva gratuit? Toate aceste întrebări se zvârcolesc in mintea tinerilor care încearcă să urmeze învățătura lui Cristos, dar sunt presați de o mentalitate atât de utilitaristă.

Pentru a înțelege valoarea imensă a dăruirii gratuite de sine, este bine să ne reamintim că viața este dar al lui Dumnezeu.  Tocmai pentru că este un dar imens al lui Dumnezeu, existența nu poate fi considerată o simplă posesie sau o proprietate privată.

sursa foto: internet

Ștefan Robu

EDUCAȚIA, șansa de a ieși onorabil din sensul giratoriu al vieții,

 Am fost abordat recent de un tânăr care, nedumerit de îndemnul  părinților de a face cât mai multă școală, nu înțelegea rostul și importanța absolvirii unei forme de învățămât, dincolo de școala generală.  Argumentul lui era foarte pragmatic, sec, dar în acelați timp limitat și obtuz: ” Dacă pot să-mi iau permis și să lucrez cu frații mei care câștigă bine, la ce mi-ar mai trebui să fac altă școală”?

În acel moment mi-a venit în minte o experiență trăită cu ani în urmă, când m-am întâlnit, după vreo 30 de ani, cu un fost coleg de școală generală, care cobora dintr-o limuzină de lux. Ne-am  recunoscut, ne-am îmbrățișat(erau alte vremuri!) și am început să depănăm amintiri. M-am bucurat când și-a amintit că îmi cerea caietul ca să-și copieze și el temele, fiind foarte fericit pentru orice notă de trecere primită în catalog. L-am întrebat ce face, cu ce se ocupă. Părea, ca mulți alții, destul de mulțumit. Muncea pe șantiere, câștiga bani frumoși, dar era destul de îmbătrânit, îngrijorat de sănătatea lui și oarecum derutat de situația bizară în care se afla(o casă mare și frumoasă în sat, aproape terminată, dar nelocuită, bani, mașină, familie și multe nostalgii, regrete care îl apăsau pe suflet). Încerca să mascheze totul, scoțând în evidență confortul material și aerul de superioritate pe care îl au mulți dintre confrații noștri care muncesc prin străinătate.  Cu această atitudine a început să mă descoase și pe mine ca să afle ce fac, cum o duc, unde lucrez, unde stau etc.  Nu l-am prea impresionat cu răspunsurile mele, astfel încât, la final, a concluzionat sec, într-o manieră filosofică: ”Vezi, diferența dintre noi doi este că, spre deosebire de tine, eu am știut când să mă opresc din învățat, tu nu te-ai oprit nici acum!”

Dincolo de acest episod, aparent anecdotic, se ascunde un mare adevăr: școala este o instituție în care, deși toți au acces, nu toți se simt confortabil. Nelson Mandela spunea că-„educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea”. Ea te ajută să descoperi în viață o multitudine de căi prin care să ajungi să-ți atingi un scop, să-ți împlinești un vis sau să-ți construiești o carieră, un statut social.

Marile crize sociale și economice din ultimele decenii și-au găsit rezolvarea investind în educație și cercetare. Sistemele sociale ajunse în situații limită, care au dezvoltat cu prioritate sectorul educației(ex.Japonia, Germania, Israel, Singapore etc.), au recuperat decalajele intr-un ritm  de neimaginat. Același lucru este valabil și la nivel individual. Pentru orice părinte responsabil care își iubește cu adevărat copii, educația, deși costisitoare, este cea mai bună investiție în viitorul lor.

Nu în ultimul rând, educația te învață să descoperi simțul măsurii, nu ca pe o modalitate de supraviețuire, ci ca un mod de a-ți accepta și înțelege condiția și vocația, de a te raporta confortabil la celălalt.  Paradoxal, cu cât înveți mai mult, cu atât descoperi că știi mai puțin. În același timp, cu cât înveți mai puțin, cu  atât mai mult cauți argumente ca să-ți justifici autosuficiența. În fond, conform afirmației lui Confucius, „natura ne aseamănă - educația ne deosebește”. Altfel spus, sintetizând răspunsul oferit tânărului amintit mai sus, educația este o obțiune prin care poți să te deosebești de ceilalți, să găsești ușor ieșirea potrivită atunci când viața te aduce, vrând - nevrând, într-un sens giratoriu unde te poți învârti la nesfârșit, având iluzia că ai prioritate(că doar ai permis, nu?!), dar fără satisfacția că vei ajunge la destinația dorită.

sura foto: internet

Ștefan Robu