FII SINCER,

Spunerea adevărului reprezintă întotdeauna o provocare.  Avem tendința de a le spune oamenilor ceea ce vor ei să audă.  În momentul în care căutăm să fim acceptați sau aprobați, adevărul este compromis.  Atunci când suntem sinceri cu noi înșine, ne dăm seama că de cele mai multe ori nu știm care este adevărul nostru.  A spune *nu știu*  este primul pas spre a fi sincer. Este mai bine decât *a inventa* o poveste sau a le spune celorlalți ceea ce vor ei să audă, astfel încât să nu ne mai pună întrebări.  Prin aceasta începem un proces de descoperire de sine. Începem să ne întrebăm: Ce este adevărat pentru mine? Această întrebare creează o comuniune cu sinele. Și numai acolo putem întâlni  adevărul. Pentru a auzi adevărul, trebuie să-l asculți. Trebuie să faci liniște. Trebuie să te plasezi sub vacarmul gândurilor și sentimentelor contradictorii. Astfel rămâi cu această întrebare și te cufunzi în inimă. Îți dai voie să te relaxezi și să respiri. Lași ca respirația să liniștească mintea, astfel încât să existe mai mult spațiu între gânduri. În acest spațiu apar înțelegerea și călăuzirea. Dacă stărui destul de mult asupra unui lucru, adevărul apare negreșit. Întrebarea este: Ești dispus să aștepți? Ești dispus să ai răbdare?

După ce ai petrecut suficient timp în tăcere și comuniune cu sinele, adevărul își face apariția. De obicei, nu te lovește peste cap, ci îți șoptește ușor. Deseori călăuzirea și claritatea sunt transmise pe o voce calmă și liniștită.

Adevărul este organic, apare sau se desfășoară. Rareori erupe sau dă buzna. Ai grijă de vocile autoritare care comandă, pretind sau te tulbură. Acestea vin, de obicei, dintr-un spațiu al rănilor și planurilor ascunse. În spatele lor se pregătește o furtună. Așteaptă până se liniștesc apele, iar apoi, vezi ce îți spune vocea.

Atunci când vocea ușoară, liniștită a adevărului îți șoptește, las-o să pătrundă în adâncul tău și rămâi răbdător alături de ea.Rămâi alături de adevăr și interiorizează-l, înainte de a-l rosti sau de a-l pune în acțiune.. Nu ar trebui să existe impulsivitate sau grabă, când vine vorba de adevăr. Cu toate acestea, nu ar trebui să existe nici amânări, ezitări sau întârzieri inutile. Există un moment potrivit de a spune adevărul și unul nepotrivit. Există o manieră corectă de a spune adevărul și una greșită

-Nu încerca să le spui altora adevărul când nu te ascultă, când sunteți supărați, ocupați sau preocupați cu alte treburi. Creați un spațiu relaxat și sacru, în care să poți vorbi din inimă și să fii ascultat din inimă. Vorbește blând, astfel încât să-ți împărtășești adevărul fără să aștepți ca celălalt să-l accepte. Nu fi dur cu cealaltă persoană, dar nici nu-ți cere iertare pentru adevărul tău.

Cere să fii acceptat, nu aprobat. Iubirea nu se bazează pe aprobare, se bazează pe acceptare și respect reciproc.

Rostirea și ascultarea adevărului reprezintă un act complet. Nimic altceva nu trebuie să iasă în urma lui. Stai câteva momente cu ceea ce a fost împărtășit. Nu cere un răspuns și nu te oferi să dai tu unul. Lasă ca totul să se adâncească în interior.

Cel mai bine este ca adevărul să fie rostit într-un spațiu și un timp sacru. Crearea unui moment și a unui spațiu potrivit pentru a le împărtăși celorlalți din inimă crește în mod considerabil probabilitatea de a fi ascultat cu compasiune și respect.

Atunci când vorbești cu iubire în inimă și în voce, cealaltă persoană va primi ceea ce-i comunici nu ca pe un atac, ci ca pe o invitație către o mai mare intimitate.

În orice relație, sinceritatea trebuie să vină din ambele direcții. A fi sincer cu cei din jur dă tonul și îi invită și pe ei să se comporte la fel. Poți menține o comunicare sinceră și prin ascultarea celorlalți, fără judecată sau comentarii. Ascultă, astfel încât ceilalți să se simtă auziți și acceptați. Nu judeca, nu critica, nu evalua și nu da replici nesolicitate. Nu începe să spui povești de ale tale, de care îți aduce aminte ceea ce-ți împărtășește celălalt. Nu te afli lângă el ca să comentezi, ci ca să înțelegi și să accepți ceea ce ți se spune, așa cum îți este comunicat. Majoritatea dintre noi ascultăm într-un mod critic. Reacționăm, evaluăm și ne oferim părerea, chiar dacă nu ne este cerută. Este, oare, de mirare că oamenii se simt neauziți, dacă nu chiar judecați și atacați.

Reține că: ceea ce gândești tu despre cineva te privește doar pe tine.

Nu te grăbi să-ți exprimi judecățile. Fii conștient de ele și asumă-ți responsabilitatea. Judecățile tale îți arată acele aspecte din tine pe care nu ai reușit să le iubești și să le accepți. Nu-ți proiecta judecățile, rănile sau convingerile asupra celorlalți. Lasă-i să aibă propria experiență.  Privește ceea ce declanșează ceilalți în tine ca pe un dar, care-ți permite să pătrunzi mai adânc în procesul de vindecare.

A învăța să-i asculți pe ceilalți este o adevărată artă. Nu se întâmplă repede și cu ușurință. În momentul în care auzi adevărul altora, ești un martor.. Ești martorul procesului lor. Abținându-te de la judecată, rămâi netulburat și liber să gândești și să simți cum vrei. Nu te implica în drama lor. O poți vedea, dar nu ți-o asumi, pentru că este drama lor, nu a ta.

Acceptând adevărul celeilalte persoane, așa cum îl prezintă ea, martorul confirmă faptul că ești în regulă așa cum ești. Martorul nu are dorința de a te schimba sau de a te îmbunătăți. Ești deja în regulă. Martorul practică egalitatea și respectul reciproc. El vede demnitatea din experiența fiecărui om. Nu judecă, nu critică și nu învinuiește, ci vede doar adevărul celorlalți și îl onorează. El știe că numai persoana nesigură pe ea cere ca ceilalți să aibă aceleași convingeri. Căutarea aprobării face ca viața să fie rigidă și fără haz. Distruge diversitatea și spontaneitatea- elemente ce fac ca viața să fie interesantă și plăcută. Adevărul este că oamenii sunt diferiți. Nu sunt de acord unii cu alții, iar acesta nu este neapărat un lucru rău. Dezaprobarea naște un proces creativ, care îi ajută pe oameni să descopere cele mai bune răspunsuri la problemele vieții. În momentul în care nu mai căutăm aprobare, adevărul nu mai poate fi amenințat de diferențe.Diferențele sunt acceptate drept prețul pe care îl plătim pentru autenticitate și libertate. Ne dăm unii altora permisiunea de a fi sinceri. Creăm un spațiu de siguranță, unde fiecare poate vorbi și poate fi auzit.

În momentul când spui adevărul, aduci lumină în întunericul condiționărilor.Clarifici lucrurile ascunse. Îi spui celeilalte persoane ce gândești și ce simți. O lași să intre în mintea și inima ta. A spune adevărul este un act de curaj. Creează o mai mare intimitate între oameni. Faptul că sentimentele și oamenii se schimbă este o realitate a vieții. Ne luăm cu inima deschisă angajamente pe care nu le putem păstra.  Când ești nefericit, nefericirea ta trebuie înfruntată. Trebuie să spui adevărul, mai întâi ție însuți, iar apoi celor cu care îți împarți viața. Poate fi un preț de plătit pentru spunerea adevărului, dar costul trăirii unei vieți în necinste și negare este mai mare. Atunci când spui adevărul, îți revendici libertatea de a fi autentic și integru, și le oferi și celorlalți aceiași libertate. Desigur că unii oameni preferă siguranța emoțională sau fizică în locul libertății și nu vor fi entuziasmați de propunere. Dar aceasta este alegerea lor. Nu poți fi pentru totdeauna prizonierul alegerii făcute de altul. Trebuie să faci propria alegere și să le permiți altora să facă la fel. Angajamentele sunt importante și ar trebui onorate. Dar nu poți obliga pe cineva să te iubească sau să stea cu tine, cum nici pe tine nu te poți forța să stai cu o persoană pe care n-o mai iubești.

Iubirea și libertatea merg mână în mână. Atunci când iubești cu adevărat, iubești liber și fără condiții.

Îmi exprim adevărul și ascult adevărul altora?   Ea ne cere să aducem lumină în locurile umbrite din inimile, mințile și din relațiile noastre. Ne cere să furnizăm toate informațiile, astfel încât să avem libertatea de a decide ce e bine pentru noi. În momentul în care ne dăm seama că nu spunem adevărul, întrebarea ne ajută să găsim curajul de a vorbi.

Cuvintele nerostite pot distruge o relație. Oamenii vin cu măștile lor, prefăcându-se că sunt fericiți, atunci când nu sunt.

Atunci când adevărul nu este onorat ca parte a unui proces organic, erupe brusc, pe neașteptate. Oamenii se simt răniți, abandonați sau trădați. Vechile răni și tiparele de comportament negative sunt reactivate. Acesta este prețul negării.

Practica spirituală de aici este de a conștientiza adevărul din inimile noastre și de a avea curajul să-l spunem celor pe care i-ar putea afecta.

Când spunem adevărul, pot fi făcute corecturi în modul în care ne trăim viața. Forma relațiilor noastre se poate modifica, astfel încât să ne reflecte mai bine conținutul conștienței și să-i permită iubirii să curgă în mod liber și necondiționat. Putem să-i îngăduim schimbării să aibă loc, atunci când i-a sosit timpul, în loc să o respingem sau să o evităm. Astfel schimbarea se poate produce într-un mod mai armonios.. Viețile noastre nu trebuie să fie zdrobite, ca schimbările necesare să se producă.

Atunci când te afli pe calea spirituală, negarea nu mai este o opțiune. Trebuie să-ți iei angajamentul de a trăi întru adevăr, de a spune adevărul și de a accepta și respecta adevărul celorlalți.

Deci, fii direct, fii clar, fii sincer, fii transparent.

Adevărul ne ușurează, ne înlătură mizeria din cale, ne eliberează drumul. Ne face liberi să ducem o viață autentică.

sursa foto: internet

stefan robu

ANII TREC CA NORII,

Anii trec ca norii,perii-ncărunțesc,
Vremurile-s altfel,totul e-n schimbare,
Zilnic se preface tot ce-i pământesc-
Numai Adevărul este-același soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar,
Apa-și face vaduri, altele întruna,
Peste toate-n lume plânge-un  ”în zadar”-
Numai în iubire cântă-un  ”totdeauna”.

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger
Ce te-ncântă astăzi, mâine ți-e povară,
Toate-apasă duhul,toate-l strâng ca-n fier-
Numai conștiința sfântă e ușoară.

Toți sunt ca și tine: slabi și schimbători,
Cei aproape astăzi ți-s departe mâine
Oamenii, ca anii-s aburi trecători-
Numai domnul singur neschimbat rămâne.

...Nu-ți lega de nimeni inima acum,
Ca să nu ți-o smulgă ruperea ce vine;
Leagă-ți-o de domnul- lumea-i vis și fum,
Singur el rămâne veșnic lângă tine.


sursa foto-internet
stefan robu

FII TU ÎNSUȚI,

Fiecare dintre noi are caracteristici unice, avem puncte forte și slăbiciuni, calități și defecte. A ne înțelege și a ne accepta pe noi înșine este de primă importanță pe calea spirituală. Nu suntem aici pentru a fi ca altcineva. Suntem aici pentru a fi noi înșine.
Marele obstacol în procesul nostru de autoînțelegere este tendința de a ne identifica și de a accepta concepțiile celorlalți oameni despre noi. Aceștia nu știu cine suntem, și totuși proiectează asupra noastră propriile dorințe. Vrem să le facem pe plac, vrem să-i mulțumim, astfel încât să ne iubească și să ne accepte. Și, ca rezultat, de multe ori ne trădăm pe noi înșine. Învățăm să fim așa cum vor alții să fim, și nu așa cum suntem cu adevărat.
Dacă avem noroc, identificăm din timp acest proces de trădare de sine. Înțelegem că trebuie să ne individualizăm și să ne revendicăm viețile. Nu putem trăi așa cum vor alții. Suntem aici pentru a fi noi înșine, nu cine sunt ei. Trebuie să înveți să spui” nu” oricăror încercări de a te manipula. Trebuie să înveți ca, mai presus de orice, să-ți prețuiești libertatea. Indiferent cât de mult te încearcă viața, nu-ți ceda puterea, revendic-o. Stabilește-ți obiective de scurtă durată și atinge-le. Există o demnitate în a munci atunci când această muncă te onorează, când îți permite să mergi înainte și să-ți atingi obiectivele.Dacă ți se pare că este altfel, te minți singur. Vei trăi într-o lume a fanteziei. Ieși, din starea de negare, viața ta îți aparține, tu ești responsabil pentru ea. Nimeni altcineva.


Dacă le cedezi altora puterea, o vei da pe nimic. Asta înseamnă să mori de viu. Nu fă asta. Nu-ți irosi viața. Spune ” nu” lucrurilor care te dezonorează, dar folosește acel ” nu” pentru a descoperi un ”da”. Atunci când spui ”nu” trădării de sine, îți poți spune ție însuți ”da”, ca ființă autentică. Un ”nu” fără”da” este lipsit de importanță. Nu are putere sau scop. Spune ”nu” lucrurilor care nu sunt în armonie cu cine ești tu, iar apoi spune-le ”da” celor ce sunt. Înțelege că acestea două merg mână în mână. A fi autentic înseamnă a fi cinstit cu tine însuți. Este un component esențial pentru a deveni o ființă matură, conștientă, responsabilă, și împlinită la nivel spiritual.
Nu poți fi tu însuți, dacă încerci să obții aprobarea celorlalți sau dacă le permiți să-ți influențeze deciziile.
De fiecare dată când îi oferi altuia libertate, devii tu însuți mai liber și capeți putere de a merge mai departe în viață.
Deci dacă îți pui întrebarea:  Este aceasta în armonie cu cine sunt eu?, fă-o, te rog, cu conștiența că orice încercare de a-i influența sau de a-i controla pe ceilalți nu este în armonie cu sinele tău  adevărat, cu sinele lor adevărat și cu legile spirituale ale universului.
Viața  poate fi o experiență în care ne revendicăm puterea personală sau una în care încercăm să manipulăm. Manipularea nu face bine nimănui.În momentul în care fiecare dintre noi este liber să fie el însuși, egalitatea și respectul reciproc devin elemente de bază ale vieții noastre de ființe umane. Nimeni nu încearcă să-l controleze pe celălalt, nimeni nu este victimă.
Fiecare persoană primește puterea de a-și face propriile alegeri și de a-și asuma răspunderea pentru consecințele acelor alegeri.
Acolo unde nu este trădare de sine, nu poate exista abuz, nu poate exista lipsă de egalitate.
Aceasta este lumea pe care o creăm împreună. Dar, ca întotdeauna, creația începe cu tine și cu mine. Începe cu alegerile pe care le facem în acest moment.


sursa foto:internet
ștefan robu

Urmează-ți inima,

Este asta ceea ce vreau să fac cu adevărat? Întotdeauna știi când inima participă la o dorință de a ta. Atunci când participă și inima, ai multă energie și entuziasm. Abia aștepți să înceapă ziua și să vezi ce oportunități îți aduce. Atitudinea ta generală este una pozitivă și plină de speranță. În schimb când inima nu participă, îți lipsește energia și motivația. Descoperi că ești lent, plictisit și chiar fără chef de viață.  Obstacolele te apasă greu. Dispoziția ta generală este, în cel mai bun caz una neutră și în cel mai rău caz, negativă.Dacă te uiți la cele două situații, nu poți să nu te întrebi: de ce nu își urmează toată lumea inima? Majoritatea dintre noi detestă  să-și asume riscuri, pentru că nu vor să-și pericliteze starea de siguranță pe care o au, iar cealaltă majoritate nu sunt încurajați și sprijiniți să-și îndeplinească menirea sau propriile nevoi. Creativitatea este privită drept ceva interesant, dar fără posibilitatea de a asigura cele necesare trailui. 

Fiecare persoană este unică în creativitatea sa.. Fiecare are potențialul de a se individualiza și de a-și îndeplini potențialul creativ. Asta înseamnă, firește, că viața lui nu va semăna cu a altcuiva.

Puțini oameni se nasc cu dorința creatoare de a-și exprima talentul unic, indiferent de consecințe. Majoritate oamenilor învață să capituleze. Uneori trebuie să ajungem la fundul sacului, ca să ne dăm seama că am luat-o pe un drum greșit. În cele din urmă, trădarea de sine duce la trezire. Deci, nu trebuie să ne plângem trecutul. Putem să învățăm din lecțiile pe care ni le dă. Fii recunoscător trecutului, că ți-a arătat ce nu dă rezultate.  Acum, te poți trăda pe tine însuți, doar dacă o faci fiind conștient. Vei ști că îți cedezi puterea și o vei face în cunoștință de cauză.

Dar acum că ai fost avertizat, mă îndoiesc, totuși, că vei fi atât de nesăbuit încât să cedezi în mod conștient.

A venit vremea să te respecți pe tine și să-ți îndeplinești menirea de pe acest pământ.

Dă-ți putere, folosește-ți discernământul și luptă pentru ceea ce-ți dorești. Nu te mulțumi cu puțin.

Acum e timpul să fii tu însuți, și nu acea persoană pe care și-o doresc ceilalți.  Fă-ți relații noi care îți sprijină libertatea creatoare, individualitatea și realizarea de sine.

Găsește-ți o nouă familie spirituală, care te va ajuta să renaști.

A venit timpul să înțelegem că dorința este fundamentul vieții, fără dorință, nu există energie, motivație, experiență. Dorința pune lumea în mișcare, face ca inima să bată, te ajută să-ți îndeplinești menirea.

Sarcina ta, ca om, nu este de a respinge ceea ce ești sau de a-ți nega energia, ci de a fi tu însuți și de a-ți dirija energia într-un mod care să ducă la împlinire.

O viață trăită pe deplin, nu este seacă și plictisitoare este minunată și interesantă.

Ce fel de viață îți dorești? Vrei să fii unit cu energia dorinței și să participi la procesul de creație? Sau vrei să-ți respingi toate dorințele și să-ți faci doar datoria? Vrei împlinire, sau sacrificiu? De tine depinde, este alegerea ta. Oamenii se deconectează complet de dorințele lor. Nu știu ce vor. Dacă îi întrebi: ”este asta cu adevărat ceea ce îți dorești cu adevarat”?, habar nu au ce să-ți răspundă.

Știu ce vor ceilalți de la ei, dar nu și ei înșiși. 

Nu te mira dacă ești unul dintre ei. Întreabă-te: Ce-mi place cel mai mult? Ce îmi aduce bucurie și plăcere? Urmează-ți inima,sau urmează-ți fericirea este cel mai bine.

Atunci când începi să te respecți pe tine însuți și energia universului te va susține, vei trăi cu bucurie și în abundență. Nu te poate susține cu adevărat, atâta vreme cât trăiești în sacrificiu și negare. Oamenii trebuie să trăiască întru bucurie și împlinire. Sacrificăm destul de multă energie prin faptul că ne opunem vieții. Nu te mai opune, iar energia va fi eliberată pentru a te duce mai departe. Nu-ți mai refuza iubirea și acceptarea. Fii generos cu tine însuți și găsește plăcere în faptul că îți oferi ceea ce-ți trebuie. Fă-o, și bucură-te. Treptat, vei începe să vezi rezultatele. 

Te vei simți mai bine cu tine însuți și cu ceilalți, vei fi fericit și împlinit. Vei înțelege că a avea grijă de tine te înalță și le aduce celorlalți bucurie și energie.

Cu cât te onorezi mai mult, cu atât  bucuriile vieții tale va curge cu mai multă forță. Te vei îndrepta cu mai multă pasiune spre împlinire. Vei rămâne concentrat asupra obiectivelor tale și le vei putea împlini.  Vei avea abundență în toate domeniile vieții.

sursa foto: internet

ștefan robu

Prioritățile și *visele*: o singură listă,

Ne-am început vara cu o listă întreagă de lucruri pe care am fi voit să le realizăm: să ne relaxăm, să ne facem prieteni noi(nu doar pe Facebook, ci în realitate!) și să consolidăm vechile prietenii prin revederi și excursii. 
Ne-am propus să citim cărți bune, să călătorim și să facem fapte bune, să vedem filme bune, să călătorim și sa facem fapte bune.
Multe planuri, poate chiar prea multe pentru un timp așa de scurt.
Însă oare timpul este scurt sau nu am reușit noi să ne organizăm bine, să ne alegem cu grijă prioritățile?

Nu cumva, deși visăm mult, ne organizăm puțin și mergem prea mult pe improvizații?
Viața nu poate fi trăită pășind dintr-o improvizație în alta.
Inima nu iubește improvizațiile și nu poate ajunge la fericire parcurgând drumuri improvizate. Și chiar dacă aparent improvizațiile ne pot ajuta sau salva uneori, de cele mai multe ori ele ne distrug visele și fericirea.

Așadar, unde e și cum arată lista noastră de priorități pentru ziua de azi, această lună, acest an?
Ce am realizat în această vacanță? Care sunt speranțele noastre? Suntem convinși că putem trăi mai bine luna aceasta față de luna trecută? Care ne sunt prioritățile și care este visul nostru cel mare? Ce facem pentru a ni-l împlini?

Prioritatea timpului liber trebuie să fie cum să ne apropiem unii de alții, cum să creștem împreună. cum să punem împreună bunurile, bucuriile viața, tot ceea ce avem și suntem.

Prioritatea trebuie să fie cunoașterea celuilalt, dar și cunoașterea de sine, și alui D-zeu. Cât timp am acordat celuilalt? Dar lui D-zeu?  Dar cunoașterii de sine?  Calea spre împlinire, spre o viață fericită trece prin aceste cunoașteri.  Trebuie să (re)cunoștem cum suntem, unde suntem și ce anume putem îmbunătăți în viața noastră.

Prioritățile vacanței trebuie să cuprindă prioritățile vieții, speranțele pe care le avem pentru viitorul nostru.
Nu există un timp potrivit pentru a ne opri din visare.  Nu există un timp în care să încetăm să luptăm pentru visele noastre.  Nu doar vacanța trece, ci și viața!   De aceea, să ai o listă cu priorități înseamnă să ai vise și să trăiești bucuria împlinirii lor.
De fapt, înseamnă să trăiești fericit!

sursa foto:internet
ștefan robu 

A accepta criticile,

   Noi oamenii avem multe frici.  Ne este frică de atacuri teroriste, de cutremure, de inundații, de accidente, de boală, de suferință, de moarte , de singurătate, de lipsa banilor, de nesiguranța viitorului etc.
Cu toate acestea, cred că ne este teamă mai ales de gura lumii, de ceea ce alții ar putea să spună și să creadă despre noi.  Pentru a nu fi criticați, deseori ajungem să nu mai fim noi înșine, căutând să impresionăm și să răspundem așteptărilor celorlalți.
Când aflăm însă că am fost vorbiți de rău,atunci ne descurajăm, ne supărăm, nu vrem să ne mai implicăm, ne spunem că nu mai merită să facem binele etc.
Dar, oare, nu cumva greșim?  Cred că, mai întâi de toate, trebuie să învățăm să nu luăm criticile în nume de rău, ci să le acceptăm, fără să ne supărăm.
În fond, nu sântem dictatori, ca să impun celorlalți ce anume să gândească despre noi, pentru că fiecare are dreptul la o opinie personală.
Zîmbind însă și păstrându-ne calmul, ne-am putea întreba: ”de ce ne dărâmă faptul că cineva ne vorbește de rău”?  În fond, căutăm să fim plăcuți, având curajul de a fi noi înșine în tot ceea ce facem, expunându-ne astfel judecății altora, sau ceilalți dau sens vieții noastre, și atunci ajungem să căutăm simpatia și admirația lor?
În al doilea rând, decât să ne supărăm că am fost criticați, mai degrabă să analizăm criticile aduse și să reflectăm asupra lor.
Sigur, este adevărat că unii caută mereu vinovați pentru eșecurile lor, dar aceasta nu înseamnă că noi suntem mereu imaculați și că nu greșim cu nimic.  Dimpotrivă, în unele situații, au dreptul să ne critice pentru ceea ce nu facem bine, iar noi nu putem să nu recunoștem că am greșit.
Când însă suntem criticați pe nedrept, chiar dacă ne doare, să nu ne descurajăm.
Fiecare poate  spune  ce vrea despre noi. Nu trebuie să ne supărăm.
Important este să nu facem lucrurile pentru a fi văzuți și admirați de oameni, ci pentru domnul, căruia să-i fim plăcuți în toate.
Stefan  robu
sursa foto:internet

LIBERTATE ȘI ACCEPTARE,

Omul își cucerește libertatea interioară în măsura în care credința, speranța și iubirea devin tot mai puternice în el.
Noțiunea de libertate poate părea un loc de întâlnire privilegiat. Cu toate acestea, se știe în ce măsură noțiunea de libertate poate fi purtătoare de ambiguități, poate conduce la rătăciri.
Faptul că această aspirație spre libertate atât de puternică la omul contemporan, chiar dacă reprezintă în mare măsură o iluzie și se realizează uneori pe căi greșite, are în ea ceva foarte corect și nobil.
Omul nu a fost creat să fie sclav, ci să fie stăpân pe creație, nu este creat să ducă o viață întunecată,care să se dezvolte într-un spațiu strîmt, ci a fost creat să aibă orizontul deschis.
Ființa umană manifestă o asemenea sete de libertate pentru că aspirația sa fundamentală este cea către fericire; omul presimte că nu există fericire fără iubire și nici iubire fără libertate, ceea ce este perfect adevărat.
Omul a fost creat din iubire pentru iubire, așadar, nu-și poate găsi fericirea decât iubind și fiind iubit.  Problema lui vine din faptul că uneori iubește cum nu trebuie, adică se iubește pe sine mânat de egoism și la urmă se simpte în mod inevitabil frustat, căci numai adevarata dragoste te îmbogățește.
Nu există iubire fără libertate, căci o iubire care folosește constrângerea, una din interes sau cea care urmărește simpla satisfacere a unei nevoi, nu merită numele de iubire. Iubirea nu se fură și nici nu se cumpără, nu există iubire adevărată și deci fericită decât între persoane care dispun liber de ele însele pentru a se dărui una celeilalte.
Iată extraordinara calitate a libertății: ea dă valoare iubirii, iar iubirea este condiția fericirii. Intuirea, fie ea și confuză a acestui adevăr, este cea care îl face pe om să acorde o asemenea importanță libertății