A accepta criticile,

   Noi oamenii avem multe frici.  Ne este frică de atacuri teroriste, de cutremure, de inundații, de accidente, de boală, de suferință, de moarte , de singurătate, de lipsa banilor, de nesiguranța viitorului etc.
Cu toate acestea, cred că ne este teamă mai ales de gura lumii, de ceea ce alții ar putea să spună și să creadă despre noi.  Pentru a nu fi criticați, deseori ajungem să nu mai fim noi înșine, căutând să impresionăm și să răspundem așteptărilor celorlalți.
Când aflăm însă că am fost vorbiți de rău,atunci ne descurajăm, ne supărăm, nu vrem să ne mai implicăm, ne spunem că nu mai merită să facem binele etc.
Dar, oare, nu cumva greșim?  Cred că, mai întâi de toate, trebuie să învățăm să nu luăm criticile în nume de rău, ci să le acceptăm, fără să ne supărăm.
În fond, nu sântem dictatori, ca să impun celorlalți ce anume să gândească despre noi, pentru că fiecare are dreptul la o opinie personală.
Zîmbind însă și păstrându-ne calmul, ne-am putea întreba: ”de ce ne dărâmă faptul că cineva ne vorbește de rău”?  În fond, căutăm să fim plăcuți, având curajul de a fi noi înșine în tot ceea ce facem, expunându-ne astfel judecății altora, sau ceilalți dau sens vieții noastre, și atunci ajungem să căutăm simpatia și admirația lor?
În al doilea rând, decât să ne supărăm că am fost criticați, mai degrabă să analizăm criticile aduse și să reflectăm asupra lor.
Sigur, este adevărat că unii caută mereu vinovați pentru eșecurile lor, dar aceasta nu înseamnă că noi suntem mereu imaculați și că nu greșim cu nimic.  Dimpotrivă, în unele situații, au dreptul să ne critice pentru ceea ce nu facem bine, iar noi nu putem să nu recunoștem că am greșit.
Când însă suntem criticați pe nedrept, chiar dacă ne doare, să nu ne descurajăm.
Fiecare poate  spune  ce vrea despre noi. Nu trebuie să ne supărăm.
Important este să nu facem lucrurile pentru a fi văzuți și admirați de oameni, ci pentru domnul, căruia să-i fim plăcuți în toate.
Stefan  robu
sursa foto:internet