Drum crucial,

Pe scara sufletului meu
M-am intilnit cu bunul d-zeu
Eu coboram mihnit din
constiinta mea,
Iar el urca surizator
sprea ea!...

Si ne-am oprit
la jumatatea scarii
Incrucisindu-ne
in clipa-ntimpinarii
Sagetile perechilor de ochi
ca de obicei
Ah! ochii lui
cum seamana cu ochii mei!

Pe scara sufletului meu
M-am intilnit din nou
cu d-zeu
El cobora solemn din 
constiinta mea
Iar eu urcam surizator
spre ea!...
          Ion Minulescu

De-ai sti,

Cit de frumos atunci e cind
ai cui marturisi un gind,
n-ai sta stingher in asteptare
sa-ti vina-n suflet alinare.

De-ai sti destinul ce ti-i dat,
prin ce ispite-i presarat,
n-ai sta privind nepasator
cum ele isi fac rostul lor.

De-ai sti ce-i rau in viata ta,
de suflet grija ai avea,
n-ai crede-ajuns la disperare
ca moartea-i singura scapare.

De-ai sti crucea ce-i ridicata,
cu cite greutati pastrata,
n-ai sta privind indiferent
ca pe-orsicare monument.

De-ai sti ce dulcei impacarea
ca linistea ce-o are marea,
cind luna se oglindeste-n ea
privind ce-a zbuciumat furtuna.

De-ar fi credinta-n viata ta
in suflet pace vei avea,
tu singur nu te-ai mai simti
pe toate astea de le-ai stii.

PLANURILE UNUI COPIL,

Un copil de dus in brate, ca si puii cei golasi
Daca au ei cite-o mama, devin mari si dragalasi.

Eu sint singurel pe lume, un pui ce nu pot zbura,
De-ar fi mama linga mine, ea cu drag m-ar invata.

In intunecimea noptii, as tot merge fara teama,
Daca m-ar tine de mina o duioasa, dulce mama.

Cind a lunii pline raze, calea nu ne-ar lumina
Ori cind vintul cel sagalnic parul nu ne-ar rasfira,

Atunci pentru a o face sa nu plinga bun as fi
Cintec nou i-as tot cinta pentru a o inveseli.

As culege pentru dinsa flori frumoase, culori vii,
Chiar si iarna i-as picta-o in culori trandafirii.

Iar cind m-as face mai mare mi-as zidi chiar si o casa
Cum pe-aproape nu e alta de draguta si frumoasa.

Si asa in cursul serii, i-as sopti dragut, gentil:
Mama, spune-mi vreo poveste, de pe cind eram copil!

NOAPTE MINUNATA,

Stau inmarmurit
Findca niciodata
N-am mai pomenit
Noapte asa instelata.

Tremura de dor
Gindurile mele,
Tu stapinul lor
Nu te-nduri de ele.

Luna iese-acum,
Si-n frumoasa noapte
Ninge flori pe drum,
Toate-nmiresmate.

Floare de cires
Mai stralucitoare,
Tril mai fara gres
De privighetoare.

Adormite -n vis
Florile gradinii,
Gingasul narcis
Iasomia, crinii.

Care-n orice floare
E un curcubeu
Tu surizatoare
Roza-n plinsul meu.

Te-am regasit in noaptea albastra,

Te-am regasit in noaptea albastra
Pe un trunchi de lemn, in lunga asteptare stind.
Tu stiai de multa vreme ca voi veni
Cind voi veni la tine...
Priveam la fruntea-ti sprijinita cu amindoua
Miinile si priveam si la coroana alba,
Coroana ce in noaptea albastra
Dadea alura sfinta maretiei tale...
Si ochii tristi ti i-am privit, secati de lacrimi
Ce in noaptea -albastra ca doua faclii ardeau
Si, doamne, m-am cutremurat de- atita jale,
Si, doamne, m-am cutremurat de-atita pace...
Atinsu-te-am, cu mina si-n loc sa ma alungi
Privirea ta cea muta mi-a spus sa ma asez.
Pe mina atunci, lumina blinda a lunii
Facu sa straluceasca cercul sau poate am visat
Ca esti Stapinul lumii ce vesnic sta, asteapta
Tacut, pe- un trunchi de lemn, sa vina sa revina
Acea floare rara ce in povesti exista...
Sa vina, sa revina eterna si tainica iubire...
Doar ea duce vestea dincolo de zenit ca
Aici ca si acolo, iubirea, da, exista...
Te-am regasit in noaptea albastra,
Priveam la fruntea-ti cu coroana alba
Si, Doamne, m-am cutremurat de atita pace...
Te-am regasit si am vazut dincolo de zenit
Iubirea, te-am regasit iubire
In noaptea albastra...

                 TOATE  PLING,

Prima data plingi cind ochii
Au vazut lumina zilei,
Cind ti-apar in viata zorii
Dragostei si floarea milei.

Plingi cind trupul tau te doare
Si cind sufletu-i ranit,
Plingi cind cineva iti moare
Sau la greu te-a parasit.

Plige frunza rupta-n doua,
Plige norul fumuriu,
Plinge ceru-n stropi de roua,
Plinge tot ce este viu.

Dar exista o "basma"
Care sterge lacrimi, lacrimi...
E speranta, steaua ta
Si virtute-n mii de patimi.

Dar si atunci cind speri, tot plingi,
Ca si cum n-ar fi de-ajuns!
Pina cind, plingind ajungi
Intr-o stea, in ceruri sus.

                      PLOAIE  DE TOAMNA,

Ramuri despuiate se leagan-alene,
In suflu de vint sub cer fumuriu,
Vazduhul tacut in taina isi cerne
Ploaia de toamna, sub val cenusiu.

Ploaia zgomotoasa pe strazi pietruite,
Ineaca suspinul tacerii de toamna,
Vrind parca in taina un vals sa cinte,
Trezindu-ne dorul de frati si de mama.

Batute de timp, frunzele cad in tacere,
Spunindu-ne parca, cu zimbetul lor ruginiu,
Nici banul, puterea, nici fagul de miere
Nu schimba sfirsitul a tot ce e viu.