Belinda Carlisle - La Luna (HQ)

TRAIESTE IN BUCURIE SI IUBIRE,

Traieste in bucurie si in iubire. Bucuria nu este fericire, pentru ca fericirea e intotdeauna amestecata cu nefericirea.  Nu se gaseste niciodata in stare pura, intotdeauna e poluata, intotdeauna are in urma ei o umbra lunga de nefericire. Precum ziua e urmata de noapte tot asa fericirea este urmata de nefericire.
Atunci ce este bucuria? Bucuria este o stare de transcendenta, nu esti nici fericit, nici nefericit, ci absolut impacat, linistit, intr-un echilibru deplin.
Bucuria e vesnica, fericirea e momentana. Fericirea e cauzata de exterior, de aceea poate fi luata din exterior- depinzi de altii.  Si orice dependenta e urita e sclavie.
Bucuria apare in interior, nu are nici o legatura cu exteriorul. Ea nu e cauzata de altii, este curgerea spontana a propriei tale energii.
Daca energia ta stagneaza, nu exista bucurie. Daca energia ta se pune in miscare, curge devine un riu, exista o mare bucurie- fara nici un motiv, doar fiindca devii mai fluid, mai curgator, mai viu. In inima ta apare un mare extaz. E o surpriza cind apare, pentru ca nu poti sa-i gasesti nici o cauza. Este cea mai misterioasa experienta din viata: ceva necauzat, ceva dincolo de legea cauzei si a efectului. Nu este nevoie sa fie cauzata, pentru ca e natura ta intrinseca, te/ai nascut cu ea. E ceva inascut, esti tu, in totalitatea ta, curgind. Cind curgi, curgi spre ocean.  Aceasta e bucuria: dansul riului care se indreapta spre ocean pentru a/l intilni pe cel mult iubit. Cind viata ta este un iaz cu apa statatoare, esti pur si simplu pe moarte, nu te indrepti spre nimic- nu exista ocean, nu exista speranta.
Constiinta ta e un riu, e o continuitate, o continuitate vesnica, o curgere eterna. Ceva se intimpla permanent. Traieste in bucurie, traieste in natura ta intima, cu acceptarea absoluta a ceea ce esti. Nu incerca sa te manipulezi conform ideilor altora. Fii tu insuti, natura ta autentica, si bucuria va aparea sigur. Ai grija de tine. Nu explora lumea- exploreaza/ti natura.  Pentru ca explorind lumea s-ar putea sa ai multe posesiuni, dar nu vei fi un stapin. Explorindu/te pe tine poate nu vei avea multe posesiuni, dar vei fi un stapin. E mai bine sa fii stapinul tau  decit stapinul  lumii.
Traieste in bucurie, in iubire...cel care traieste in bucurie fireste ca traieste in iubire. Iubirea e parfumul florii bucuriei.  In interiorul tau e bucurie, atit de mult, incit nu mai incape, atit de multa, incit e insuportabila.  Bucuria multa, daca nu e impartita, devine suferinta, devine durere.
Bucuria trebuie impartita cu altii; impartind/o te despovarezi, impartind/o, noi surse se deschid in tine,  noi izvoare. Aceasta impartire a bucuriei inseamna iubire.  De aceea trebuie sa tii minte un lucru: fara bucurie nu poti sa iubesti.  Si multi oameni fac asta: vor sa iubeasca dar nu stiu ce este bucuria.  De aceea iubirea lor e lipsita de sens si le aduce disperare, nefericire chin, le face viata un iad. Daca nu ai bucurie, nu poti sa iubesti, nu ai nimic de oferit, esti tu insuti cersetor. Cind radiezi bucurie, cind secretele tale ascunse nu mai sint secrete, ci infloresc in vint, in ploaie, la soare, cind misterul tau devine un fenomen fatis care vibreaza in jurul tau, pulseza in jurul tau, atunci poti sa iubesti.
Cel care dobindeste bucuria devine o sursa de mari transformari pentru multi oameni.  Iubirea e posibila numai cind flacara ta este aprinsa.  Altfel esti un intunecat- si mai ai pretentia de a da lumina altora?  Iubirea e lumina, ura e intuneric.  In tine e bezna si incerci sa dai lumina altora?
Iubirea adevarata inseamna sa/i iubesti pe cei ce te urasc. In momentul de fata, nu e cu putinta sa/i iubesti nici pe cei care te iubesc, pentru ca nu stii ce e bucuria. Insa cind cunosti bucuria, se intimpla minuni. Atunci esti capabil sa/i iubesti pe cei care te urasc.  De fapt, nu mai e o chestiune de a iubi sau a nu iubi pe cineva, pentru ca devii iubire.
Cel care e plin de bucurie si iubire isi iubeste prietenii, dusmanii.
Vine un moment cind iubirea e exact ca respiratia- respiratia sufletului. Iubesti asa cum respiri. Trebuie sa iubesti. De fapt, esti iubire, indiferent unde esti- in flori, in bezna noptii, in miezul zilei, in nefericirea care te inconjoara sau in marile succese.  Ramii iubire; tot restul devine imaterial. Iubirea ta devine eterna, continua.  Fie ca accepti, fie ca nu accepti, nu poti sa urasti; trebuie sa fii adevarata ta natura. Viata ta dusa in pace, in bucurie, in sanatate poate sa fie o mare sursa de hrana pentru cei flaminzi de hrana spirituala. Bucura/te de lume, bucura-te de soare, bucura/te de luna, de stele, de flori, de pamint de tot  ceea ce iti poate aduce bucurie.
Traieste in bucurie si pace fara sa stapinesti.  Foloseste dar nu stapini, pentru ca acela care stapineste nu poate folosi.
De fapt, acela care stapineste  ajunge sa fie stapinit de lucrurile pe care le stapineste. Asta se intimpla cu oamenii care devin posesivi: ei nu se folosesc de lucruri, sunt folositi de lucruri. Nu sint stapini, sunt servitorii propriilor lucruri.  Acumuleaza intruna si mor fara sa se fi bucurat de tot ce au avut.
Omul inteligent se foloseste de viata, si o foloseste frumos, estetic cu sensibilitate. Atunci lumea are multe comori pentru el.
Daca vrei sa descoperi bucuria traieste fara sa te gindesti la ce o sa se intimple. Nu conteaza daca ai sa fii invingator sau invins. Moartea ia cu sine totul. Nu are importanta daca pierzi sau cistigi.
Viata este un joc. Singurul lucru care conteaza este cum ai jucat. Ti/a placut? Daca jocul in sine iti place, atunci fiecare clipa e o clipa de bucurie.

VIATA CA O AVENTURA,

Dupa ce ai folosit darul intelepciunii, pentru a vedea ce ti se opune(nimic) si ce atrage(totul), poti aplica bucuria miracolului.
''Toate lucrurile sunt pline de miracol, deoarece miracolul este natura lui d/zeu, esenta divinitatii si starea ta naturala de a fi.  Patrunde in minunea care esti tu si, din acest loc al miracolului, imagineaza/ti viitorul tau, viata ta si  realitatea ta colectiva, in urmatoarea versiune grandioasa, a celei mai marete viziuni pe care ai avut/o vreo data despre ''cine esti tu.  Astfel, tu raspindesti miracolul in intreaga ta lume si implinesti scopul pentru care ai venit pe lume''.
Bucuria miracolului iti stimuleaza imaginatia, permitindu/ti sa obtii tot ceea ce ai atras catre tine, prin intermediul  Energiei Atractiei si al legii contrariilor si sa/ti creezi propria experienta, in aceasta privinta, in toate modurile creatoare pe care doar o imaginatie  bogata le poate evoca.
Viata devine o aventura extraordinara, atunci cind folosim ''energia atractiei'', legea contrariilor, darul intelepciunii si bucuria miracolului, pentru a atrage, discerne si selecta ceea ce doresti sa traiesti chiar aici, chiar acum.
Viata ta pe pamint, asa cum este ea creata chiar acum, este rezultatul acestui proces.  Daca nu/ti place o anumita parte din ceea ce ai creat chiar acum, o poti re-crea intr/un mod nou... in urmatoarea versiune grandioasa, acelei mai marete viziuni pe care ai avut/o vreodata despre cine esti tu.
Cu cit este creatia mai mare, cu atit va fi necesara mai multa putere, pentru a o modifica.
Acolo unde exista o vointa, exista si o cale.  Daca in vietile colective ale omenirii sau in viata ta personala, au predominat conditiile negative, nu ar trebui sa te simti descurajat pe vesnicie.
Fericirea nu are nimicde a face cu succesul, nu are nimic de a face cu ambitia, cu banii, cu puterea, cu prestigiul, fericirea are legatura cu constienta ta, nu cu caracterul tau.
Daca esti in cautarea fericirii, un lucru este cert: n/ai s/o gasesti, fericirea e intotdeauna un produs secundar.
Ea nu e rezultatul cautarii directe. Cautarea fericirii este un lucru imposibil. Fericirea e ceva care e dincolo de eforturile tale, dincolo de tine. Se intimpla cind nici nu te gindesti. Fericirea e intotdeauna cu tine, este neasteptata si apare cind esti relaxat, cind fiinta ta este impacata cu existenta. Nu vine si pleaca. E mereu acolo, la fel ca respiratia, precum bataile inimii.
Fericirea e mereu acolo, insa daca o cauti vei gasi nefericirea. Fericirea e dreptul dobindit prin nastere al fiecarui om, nu cautarea ei.

INTELECT SI INTELIGENTA,

Frumusetea nu e materie si frumusetea nu tine de partile ce o alcatuiesc. Odata ce o floare e disecata, odata ce intregul florii dispare, frumusetea dispare si ea.  Frumusetea apartine intregului, e gratia ce vine din intreg. Ea e mai mult decit suma partilor. Atunci doar partile exista. In prezent, pina si oamenii de stiinta devin constienti ca atunci cind scoatem singele unui om din sistemul circulator si/l examinam, nu mai este acelasi singe. In sistemul circulator era viu, pulsa cu viata. Acum e doar ceva mort, nu mai poate fi la fel, pentru ca structura globala sa schimbat. Putem lua culoarea trandafirului, dar e oare aceiasi culoare?  Arata la fel, dar nu poate fi aceiasi. Unde e fragilitatea?  Unde e acea insufletire, acel fior de viata?  In floarea de trandafir, avea o structura total diferita si viata era prezenta.  Era plina de prezenta, divinul era acolo, batind in inima ei.
Scoasa afara, partea e acolo, dar nu putem spune ca e aceiasi parte.  Nu poate fi, pentru ca partea exista in intreg.
Intelectul diseca, analizeaza. E instrumentul stiintei.  Inteligenta e instrumentul religiei; ea uneste.
Prin urmare, am denumit cea mai cuprinzatoare stiinta a spiritualitatii ''yoga''.
Yoga reprezinta metodologia unirii.  Yoga inseamna sa unesti lucrurile.  D/zeu e cea mai mare totalitate, toate lucrurile laolalta.
D/zeu nu e o persoana, d/zeu e o prezenta, prezenta ce apare atunci cind intregul functioneaza in perfecta armonie- copacii si pasarile si pamintul si stelele si luna si soarele si riurile si oceanul- toate laolalta.  Acea comuniune e d/zeu.  Daca o disecati, nu/l veti gasi niciodata pe d/zeu.  Disecati un om; nu veti gasi prezenta care/l face sa fie viu. Disecati lumea; nu veti gasi prezenta care e d/zeu..
Inteligenta e metoda de a imbina lucrurile.  O persoana inteligenta e extrem de sintetica. Ea cauta mereu un intreg mai cuprinzator, pentru ca intelesul va gasit intotdeauna in intregul cel mai cuprinzator.  Ea cauta mereu ceva mai inalt, in care se dizolva ce e mai putin inalt si functioneaza ca parte, functioneaza ca o nota in armonia intregului, isi aduce propria contributie la orchestra intregului, fara sa fie separata de intreg.
Inteligenta se indreapta in sus, in timp ce intelectul se indreapta in jos.
Intelectul merge la cauza.
Intelectul merge la cauza; inteligenta merge la scop.  Inteligenta se indreapta spre viitor, intelectul se indreapta spre trecut.
Intelectul reduce totul la cel mai mic numitor comun.  Inteligenta merge tot mai sus si mai sus si mai sus si tot efortul are scopul de a atinge supremul, apogeul existentei- fiindca lucrurile pot fi explicate doar  prin ce e mai sus, nu prin ce e mai jos.  Nu o explici prin ce e inferior, explici in alta directie. Iar atunci cind ceea  ce e mai jos devine prea important, se pierde toata frumusetea, tot adevarul, tot binele.  Tot ce avea insemnatate e pierdut. Si apoi incepeti sa plingeti:'' Ce semnificatie are viata''?
In occident, stiinta a distrus toate valorile si a redus totul la materie. Acum toti sint ingrijorati cu privire la sensul vietii, pentru ca sensul exista intr/un tot mai inalt.
Vreau ca voi sa va pierdeti in intreg. Vreau sa fiti atit de absorbiti in intreg incit sa ramineti individualitati, dar sa deveniti parte integranta dintr/o unitate mai mare, superioara voua. Si intelesul nu va intirzia sa apara de indata ce veti face parte dintr/o unitate mai mare.
Cu cit intregul este mai mare, cu atit e rostul pe care il simtiti mai mare.
De aceea, eu spun ca d/zeu e cel mai mare intreg ce poate fi conceput, iar fara d/zeu nu puteti atinge sensul ccel mai inalt.  D/zeu nu e o persoana; d/zeu nu sta pe undeva.  D/zeu e intreaga prezenta a existentei, a fiintei, e chiar baza fiintarii.
E nevoie ca pacea sa danseze si tacerea sa cinte.  Si daca realizarea voastra interioara nu va deveni un suris, ceva tot va lipsi. Ceva va mai trebui  inca facut.
O seara frumoasa!

DESPRE DIVERSITATE,

DESPRE DIVERSITATE, ACCEPTAREA SI VALORIZAREA SEMENILOR,

Auzim mereu despre respectul fata de cei din jur, acceptarea celorlalti si deschidere fata de diversitatea umana care ne inconjoara si ne influenteaza viata de zi cu zi. Nu va zic nici o noutate atunci cind afirm ca sintem diferiti, problema este  daca putem accepta aceasta realitate si cu ce costuri sau cu ce compromisuri.
Privind in jurul nostru descoperim o realitate fascinanta in care nimeni nu ne seamana, toti sint diferiti dar simtim si impartasim multe in comun. Ne place sau nu, in fiecare zi psihologia diversitatii ne insoteste si trebuie sa avem reactii la variate situatii in care ne pune. Ce sa/r intimpla daca in dimineata unei zile ne/am trezi ca sintem toti la fel din toate punctele de vedere?  Cu siguranta ca pina la prinz ne/am plictisi si ne/am dori sa se termine cit mai repede monotonia si rutina obositoare.
Dar de ce sint oamenii diferiti? In primul rind fiecare om are gene diferite si caracteristici biofizice si psihologice diferite(inclusiv gemenii monozigoti care, desi au gene identice, se vor diferentia pe parcursul vietii din diferite motive si tot diferiti vor ajunge).
O alta explicatie se refera la faptul ca oamenii sint diferiti pentru ca au experienta de viata diferita- toti oamenii au organe de simt, prin care percep lumea exterioara; informatiile(diferite) pe care le avem ne fac si ele sa fim diferiti, adica sa vedem, sa percepem si sa intelegem lumea si tot ce se intimpla in jurul nostru, diferit!
Nu in ultimul rind oamenii sint diferiti pentru ca au o educatie diferita primita in familie, in diverse scoli si forme de invatamint, in anturajul fiecaruia, din experientele de viata traite si chiar din autoeducatie.  In ultima instanta, faptul ca sintem diferiti nu trebuie sa ne ingrijoreze, ba dinpotriva, diversitatea umana a fost si va ramine principalul factor de progres al omenirii.  Nu este mai putin adevarat ca, uneori, diversitatea si diferentele de ordin cultural, religios, geografic sau economic au determinat conflicte si tensiuni locale, regionale sau mondiale.
Dincolo de toate aceste realitati putem observa ca in fond abilitatile sociale conduc la o buna intelegere cu semenii din jur.  In acelasi timp, este important sa avem in vedere ca un om care multumeste pe toata lumea si incearca sa traiasca dupa asteptarile celorlalti risca sa isi piarda propria identitate.
De aceea, este important sa te intelegi bine cu cei din jur mentinind o imagine clara despre propria persoana si constietizind propriile nevoi si aspiratii.
Acceptarea celorlalti este o conditie elementara pentru a avea bune abilitati sociale.
Dar pentru ai accepta pe ceilalti trebuie sa evitam judecatile de valoare, sa/i respectam si sa nu privim diferentele dintre noi ca obstacole ce ne despart ci mai degraba ca punti ce ne unesc.
Imi vine in minte imaginea unui puzzle cu foarte multe piese, diferite ca forma si imagine, dar puse impreuna, fiecare la locul potrivit, permite identificarea unei imagini unitare, clare, coerente si bine definita.
La fel se intimpla si la nivel social, fiecare dintre noi poate fi considerat o piesa dintr/un puzzle foarte mare.  Daca fiecare ar ocupa locul potrivit in structura sociala in functie de competentele sale, de pregatirea si nivelul aspiratiilor sale, de rolul si statutul social dobindit si de acceptarea celor din jur imaginea societatii sau comunitatii de care apartinem ar fi mai coerenta, mai coeziva si mai armonioasa.
In acest sens, noi avem in popor citeva vorbe de duh care surprind foarte bine ideea valorizarii si acceptarii celorlalti: ''ce tie nu/ti place, altuia nu/i face'', ''nu uita de unde ai plecat si unde iti sint radacinile'' etc.
Acceptarea neconditionata(spre deosebire de toleranta care presupune mai degraba o suma de conventii si norme la care aderam in mod constient si deliberat), presupune acceptarea persoanei cu toate calitatile si defectele sale, acceptarea ei ca intreg, ca om(recunoscindu/i astfel valoare sa intrinseca prin faptul ca este o fiinta asemenea noua), fara ca aceasta sa insemne ca sintem intotdeauna de acord cu ceea ce face sau gindeste.
Adesea avem tendinta sa ii comparam pe cei din jurul nostru cu propria noastra persoana sau cu niste modele alese de noi, influentate de prejudecatile si stereotipurile noastre, de experientele si trairile noastre din trecut, iar tot ce nu corespunde sau este diferit de noi si de acest model, devine in mod automat gresit, nepotrivit, de evitat, neinsemnat.
Astfel nu putem accepta ca exista oameni de alta religie, oameni cu anumite dizabilitati, oameni parasiti, oameni care au alte preferinte muzicale, culinare, vestimentare, oameni care se pot bucura mai mult decit noi, oameni care cred in minuni, oameni care nu se lasa infrinti de desartaciunile lumii etc.
Momentul adevarului: Ce valoare dai celui de linga tine? Cum ai proceda atunci cind, desi ii accepti pe cei din jur neconditionat, unii te ironizeaza, te dispretuiesc sau te privesc cu superioritate, cu indiferenta?
Cit de mult discriminez in relatiile cu cei din jur?
Cum imi depasesc limitele si prejudecatile atunci cind cel din fata mea este in totala opozitie cu mine?
Epilog: Valoarea acordata celui de linga noi, indiferent cine este persoana, reflecta valorile noastre si maniera in care ne consideram si ne acceptam pe noi insine; dispretul fata de celalalt poarta in sine ceva din noi sau proiecteaza nemultumirea si neinplinirea noastra(atunci cind nu te simti bine in pielea ta cu greu poti intelege si accepta valoarea pe care o poti da celuilalt si/i cauti defectele, slabiciunile, greselile, neputintele, etc., toate aceste argumentindu/ti ca de fapt tu esti mai bun decit el). 
La urma urmei nu poti oferi si nici pretinde mai mult decit poti fi!

TABLETE SPIRITUALE

                                               Trup  Spiritualizat
Trupul glorificat al lui Isus inviat= trup adevarat, dar spiritualizat. Nu este vorba de vreo ecuatie. Este redat pe scurt un adevar bazat pe cuvintele Scripturii: *Se seamana un trup firesc si invie un trup spiritual*(1Cor 15,44).
E adevarat ca apostolul Paul se referea la invierea de apoi, dar aceasta va avea loc dupa modelul invierii lui Cristos.
Spiritualizarea trupului nu trebuie inteleasa ca rarefiere a trupului ca atare, ca si cum i sar diminua din  veridicitate.
Este vorba de o subordonare a acestuia ce atinge perfectiunea, subordonare fata de suflet, de  domeniul si de  proprietatile lui, pina la excluderea necesitatilor animale ca: hrana, somnul, lupta cu intemperiile si perpetuarea.
Referitor la aceasta din urma, Isus preciza la un moment dat: '' La inviere nici nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingerii''(Mt 22,30).
Ba, mai mult, trupul spiritualizat dobindeste o serie de dotari pozitive  speciale, care il asimileaza sufletului beatificat; printre acestea se numara: impasibilitatea, in sensul excluderii oricarei coruperi sau afectiuni, agilitatea, in sensul de a se misca cu usurinta, in conformitate cu dispozitiile spiritului, si  claritatea, ca reflectie a luminii sufletului.
Stiind acestea, orice orientare a trairii pamintesti spre ceea ce este  propriu sufletului este ca o pregatire pentru inviere si pentru spiritualizarea trupului.

MOTIVUL SI DINAMICA IUBIRII,

Avem impresia (gresita) ca uneori ar trebui sa stim cv-ul celui necajit, sa-i dam pomana.
Suntem tentati sa ne asiguram ca e politicos, corect, e sincer...ca *merita* sa-i oferim ceva.
In caz ca minte,... te simti justificat sa-l *sanctionezi*; si nu-i mai dai nimic!.
*Nu merita, e smecher, se poarta necuviincios, vulgar- declari deschis- sa mearga sa munceasca!*
O teorie din sociologie, a lui L.Berkowitz, numita norma responsabilitatii sociale, explica motivatia pomenii omului; sa implineasca o motivatie sociala; ''asa se face, e corect, nu poti sa nu/i ajuti pe amariti''.
Cu toate acestea, norma se aplica diferentiat; ti/e mila doar de aia peste care, fara vina lor, a dat napasta(un accident, o inundatie, cutremur, le/a luat foc casa...). In schimb, de cei care'' si/o fac cu mina lor'', ti/e mila mai putin.
Si ii evaluezi livresc; ''asa le trebuie'', ''e numai vina lor'', ''sa se invete minte''. Nu simti deloc ca e si treaba ta.
Exista si o alta teorie, din psihologie, care afirma ca nu conteaza sursa tragediei celuilalt.Adica te implici, ajuti, dai de pomana, numai in scopul unui beneficiu personal. In nici un caz din altruism. Ci doar din egoism. Te ''preocupa''celalalt, ca sa primesti o recompensa(care vine datorita lui).
Conform lui J. S. Adams, nu sintem niciodata gratuiti in ''caritatea'' noastra.  Ne motiveaza compensatiile psihice(interne sau externe), trairi emotionale, afective.  Aprecierea celuilalt, starea de bine, satisfactia, respectul, imaginea, amplificarea stimei,diminuarea stresului,...toate te indeamna(constient, inconstient) sa te implici.
De multe ori este o stare intima, ascunsa pe care nu o detectezi, insa o ai concret cind faci ceva ''din caritate''.
Iar sacrificiul tau e astfel rasplatit.Asa sa fie oare mecanismul faptei bune?
Sa functioneze astfel caritatea, voluntariatul? Dragostea?! Sa se reduca doar la explicatii psihice si sociale? Isus afirma altceva(si nu minte), ca motivatia iubirii e de sus. E supranaturala, de la d/zeu.
Mintuitorul chiar te indrageste, dar in acelasi timp se instaleaza in persoana celui necajit si sta cu el in suferinta sa.  Discret, acolo, te asteapta ca si tu sa/l indragesti. In fiecare suflet omenesc este d/zeu prezent, dar mai ales in cel nenorocit. O spune limpede de fiecare data. Si o confirma clar; in caz ca ai primit un ratacit in casa ta, sau ai hranit un om flamind, ai ingrijit un suflet trist,, bolnav, un detinut in inchisoare, ai imbracat un dezgolit,... atunci ai interactionat cu d/zeu! 
L-ai intilnit si l/ai slujit pe creatorul tau.  Desigur, treaba asta se implineste cu o cantitate de efort. Nu numai fizic, ci mai ales spiritual.
Parabola bunului ''samaritean'' indica evident si niste cheltuieli. Adica, nu poti sa treci pe linga celalalt, atent numai la tine. E necesar sa/l observi. Apoi, poate te cheama(prin cuvinte, gesturi...)sa te indrepti spre el. Te apeleaza uneori si nonverbal. Apoi, ai doua variante; fie ignori apelul, fie te pui pe treaba in favoarea lui. Slujirea insemna sa devii flexibil, sa te apleci  spre individul amarit.
Impune sa iti schimbi proiectul tau initial(care probabil era bun) pentru ceva mai bun.. Probabil ai participat deja pios la slujba sau la rugaciune,...dar nu e suficient!  Acestea insa te ajuta sa/ti dezvolti iubirea. E necesar apoi un gest de libertate. De genereozitate!  Iar progresiv devii si mai profund; il ingrijesti, il indragesti, ii cauti varianta cea mai buna... si il plasezi in centrul vietii tale. Pentru ca reusesti sa il observi pe d/zeu in chipul sau(in fata ta nu sta numai'' un simplu om'', ci insusi d/zeu). Iar caritatea se transforma intr/un act liturgic.
Sf. Ioan Gura de Aur spunea ca nu ai cum sa/l slujesti pe d/zeu impodobind cu fete albe, flori frumoase,...altarele de prin biserici, cind inaintea usii casei tale te asteapta un om infometat sau dezbracat, pe care il ignori.  Este acelasi d/zeu! De altfel este fals sa crezi ca numai in biserici se traieste inedit credinta.
Hans Urs von Balthasar ne indeamna sa apelam si in afara spatiului liturgic la o tehnologie a ingenuncherii.. Adica sa traiesti ingenunchiatul tau nu doar in fata crucii, altarului, a tabernacolului, ci si pe strada.  Sa reusesti sa te apleci, sa fii smerit, si in concret, in viata ta cotidiana. Fata de insul simplu care sta in fata ta.  Fara ''sa te asiguri'' ca detine calitati. Fara sa pui conditii indiscrete. Ci doar pentru ca este d/zeu. Altfel, am fi frivoli si inconstanti. Am fluctua.  Am sovai in caritatea noastra, conditionati de caracterul celuilalt. Si am rata unicul gest care ne implineste; daruirea.
Maica Tereza afirma concis ca; ''la sfirsitul vietii nu vom fi judecati dupa cite diplome am primit, citi bani am facut, sau cite lucruri marete am infaptuit.
Vom fi judecati dupa*Am fost flamind si mi/ati dat sa maninc, Am fost dezgolit si ma/ti imbracat. Am fost fara adapost si ma/ti primit in casa voastra*.