GRIJA PENTRU LINISTE,

Daca, odata,ai timp cinci minute, stii ce trebuie sa faci? Sa cugeti! Sa faci liniste in jurul tau. Opreste totul radio tv casetofon da la o parte reviste si ziare si deconecteaza-te!
Elibereaza-te din ghearele societatii de consum: o caracatita uriasa care,cu trompa reclamelor ei, iti smulge ultimul rest de libertate si spirt.
Fa liniste, linisteste-te; umple interiorul cu tacere, simpte pulsul propriei inimi. Ai permis de conducere. Iubesti moda.Te pricepi la tehnica. Te preocupa atitea lucruri. Dar intr-o zi te impotmolesti. Toate le-ai invatat, numai sa traiesti nu. Sa avansezi, sa faci cariera, sa cistigi bani, sa te amuzi, sa profiti. Ai fost invatat toate acestea, si mai ales sa ai cit mai mult.
De parca fericirea ar depinde de avere!Oamenii sint ca animalele de prada intr-o jungla care nu se sfirseste nicaieri, la vinatoare de posesii si placeri, dupa ''piine si jocuri''. Se cred liberi, dar sint prinsi in lantul lacomiei lor.Scrisori, telefoane, discutii ma transpun in jungla in care oamenii se injosesc reciproc, se chinuesc, se duc la disperare. Aici triumfa instinctele inumane ale omului:lacomia, egoismul, abuzul de putere, instinctele sexuale, ipocrizia,violenta... Inapoi, oameni! Inapoi la viata simpla, la lucrurile simple ale vietii!  Inapoi la bunatate, prietenie, multumire!
Ce te face bogat si fericit este daca te poti bucura de o floare, de un zimbet, de joaca unui copil, esti mai bogat si mai fericit decit un milionar, care are tot ce poate visa si ramine totusi nemultumit, care nu se mai bucura de nimic pentru ca este dus,asemenea unui cal de parada, in funia propriei bogatii.
Nu  averea te face bogat, ci bucuria.Nu cintari iubirea cu cintarul de aur! Nu calcula dinainte cit sa dai, cit de departe sa mergi cu iubire ta. Lasa iubirea sa fie degajata. Iubirea care se cintareste si se masoara nu este iubire, ci calcul. Cu el nu aduci bucurie. Cu o asemenea bucurie nu vei fi fericit. Chiar daca nu domneste razboiul, domneste indiferenta si plictiseala. Zilele trec monoton si sint pustii ca o nesfirsita calatorie cu trenul. Niciodata nu se face cald in interiorul tau. Niciodata nu ai chef sa cinti si sa zburzi. Iubirea spontana este ceva fantastic.Iubirea spontana este un dar care te duce in paradisul bucuriei.Ciudata, de neinteles este viata omeneasca. Exista zile in care straluceste soarele si nu stii de ce. Esti multumit. Vezi partile bune,frumoase ale vietii. Rizi si esti recunoscator. Dar, dintr-o data, totul este iarasi la fel.De parca un soare extrem de stralucitor atrage norii--asa te napadeste inexplicabil tristetea. In lucruri fara importanta, cauti motive ca sa te vaiti, sa critici, sa invidiezi, sa acuzi. Gindesti: de ce trebuie sa fie asa? Pentru ca omul este o bucata de natura, cu zile de primavara si de toamna, cu caldura verii si cu frigul iernii. Pentru ca omul urmeaza ritmul marii: flux sireflux.Pentru ca existenta noastra este continua repetare a ''vietii'' si a ''mortii''.
Daca intelegi aceasta, poti sa mergi mai departe cu curaj, plin de incredere, pentru ca stii: dupa fiecare noapte urmeaza o noua dimineata. Daca spui ''da'',daca accepti aceasta, vei ajunge, prin aceste urcusuri si coborisuri, la o tot mai adinca traire a bucuriei, a vietii.Am intilnit multi oameni, fiecare altfel, fiecare deosebit.
Nici unul nu avea lozul cel mare, fericirea fara cusur, perfecta. Toti aveau cite ceva: un ghinion, o povara, o rana.. Credinciosii o numesc'' cruce''. Ceilalti spun:nu am noroc.Unii, in ciuda suferintei, au ramas oameni fericiti, veseli.

NU UITA BUCURIA,

Poti sa iti speli masina ore in sir. Pentru a-ti cumpara imbracaminte ai timp destul.
De ce iti iei asa de putin timp pentru ''a-ti ingriji ''inima?
Daca traiesti numai si numai la suprafata,daca te intereseaza doar exteriorul tau,cum te-ai aranjat, cum arati, prestigiul tau, atunci fericirea ta atirna de un pendul capricios: astazi fericit, miine nefericit, astazi bine dispus, miine disperat.
Intra in tine fa ceva pentru interiorul tau,pentru''aranjamentul interior'' al inimii tale. Aici sint acasa starile de spirit, fortele motrice care te zapacesc sau te fac din cale afara de fericit.Nimic nu este fara rost.  Ochii tai sint pentru lumina, pentru verdele primaverii, pentru albul zapezii, pentru cenusiul norilor si pentru albastrul cerului, pentru stelele noptii si pentru incredibila minune ca in jurul tau exista atitia oameni minunati.
Gura ta este pentru cuvint, pentru o vorba buna pe care o asteapta cineva, Buzele tale sint pentru sarut, iar miinile tale ca sa fii blind si delicat, ca sa dai unui sarac piine si mingiere.
P icioarele tale, ca sa mergi pe drumul catre aproapele tau. Inima ta este pentru iubire, pentru caldura pentru cei care traiesc in singuratate si raceala.
Peste tot esti cu trupul. Nimic nu este fara sens. Totul isi are semnificatia sa profunda.  Atunci de ce nu esti fericit? Sint ochii tai inchisi?  Este gura ta amara? Sint miinile tale'' gheare'' fara inima? Sau sa uscat inima ta?
Nu stii ca esti facut pentru fericire pentru bucurie? Cu un ochi care ride, daca vreodata viata ti se pare grea, incearca putin sa faci ca un clovn care in inima sa plinge, si totusi, rizind,cinta la vioara pentru un copil, ca astfel sa se vindece de lacrimile inimii sale.  Fericirea omului-i-am analizat cauzele cele mai profunde si iata ce am descoperit:  cauza fericirii nu este nici banul, nici averea, nici luxul, nici statul degeaba, nici afacerile, nici realizarile, nici placerile.
La oameni fericiti am aflat intotdeauna ca motiv un sentiment adinc de ocrotire, de bucurie spontana in lucruri marunte si o mare simplitate.  M-am mirat intotdeauna: oamenilor fericiti le lipseste lacomia nebuna. Pe oamenii fericiti nu i-am vazut niciodata nelinistiti, agitati, haituiti, inclinati spre autoritarism. De obicei au o doza foarte mare de umor.  Unde sint florile? Spune, unde sint florile? Florile bucuriei de a trai, florile lucrurilor frumoase si bune.  Ele sau sufocat si au murit in avalansa stirilor despre ura si violenta,in istorii despre  scandaluri si crime.  Nimeni nu a auzit de ele. S-au sufocat si au murit pe buzele prezicatorilor de nenorociri, in portofelele oasmenilor care fac specula cu senzatii.
Spune: unde sint florile?
Florile micilor atentii, faptul ca unii se gindesc la altii si isi fac daruri-sotul sotiei, sotia sotului, unul altuia si toti impreuna?  Au pierit din cauza egoismului nostru, s-au degenerat din cauza iritarii noastre copilaresti.  Au fost calcate in picioare in razboiul rece purtat intre cei patru pereti ai nostri.
Spune, unde sint florile? Florile sigurantei noastre, care ne fac veseli si pe care ni le putem darui.
Aici este inima ta si aici este un om care are nevoie de tine. Pregateste florile!  De ce atit de multi oameni nu au nimic de la viata?  Pentru ca nu au prieteni, pentru ca nu cunosc pe nimeni care sa tina la ei. Pentru ca nu exista nici o floare care sa infloreasca pentru ei.  Iar florile fac minuni! Nu trebuie sa fie flori scumpe. Flori obisnuite, simple.  Un zimbet, o vorba buna,un mic gest.
Cea mai neinsemnata floare, data din inima, spune o poveste frumoasa, un basm de dimensiuni aparte, despre o bucatica de cer pe pamint, unde oamenii sint ingeri, unde isi gasesc alinare toate temerile, durerile si lacrimile. Unde oamenii infloresc unii pentru altii precum florile
Totul depinde de inima. Mai mult decit cu mintea, gindesti cu inima. Vezi oamenii si lucrurile cu in ima, toate le vezi cu inima. Relatia ta cu mediul: depinde de inima ta. Pentru ceea ce ii place inimii tale, vei cauta sa te impui cu mintea si cu toate puterile. 
Idei, conceptii despre viata, politica? inima ta alege pentru ce lupti. Inima lumineaza mintea sau o face intunecata. Unitatea corecta de masura a inimii se numeste''iubire''.
Daca inima este plina de neincredere si egoism, mintea nu va gasi niciodata drumul spre pace. De altfel acesta este singurul raspuns la toate intrebarile referitoare la rezultatele nesfirsitelor conferinte de pace, ale meselor rotunde si verzi.  Oamenii nu se iubesc  si de aceea nu cad de acord. Tot ce realizeaza este un echilibru labil al intereselor puterii, bazat pe neincredere reciproca. 
Aceasta nu trebuie numita pace, de vreme ce nu insemna mai mult decit o chinuita sedere impreuna a popoarelor pe un vulcan ce mocneste sau o enervanta locuire laolalta a mai multor persoane sub un acoperis.
Pacea, bucuria, fericirea in lume nu sint afaceri ale mintii, sint probleme de inima.
Prima indatorire a tuturior oamenilor este sa se ocupe de inima! pentru a iubi  si a face mai tolerabila convetuirea impreuna in aceasta mare gradina a raiului

ACCEPTA-TE PENTRU CEEA CE ESTI,

Totul trebuie sa plece de la tine!
Deci, esti o persoana decazuta din cauza pacatului originar si in acelasi timp sfinta prin darul Harului, care iti este oferit prin Cristos.
Bazindu-te pe puterile tale slabe, si mai mult inca pe puterea lui Isus Mintuitorul, poti sa ajungi sa construiesti, sa cresti, sa te maturizezi, realizind gradual acea ordine  care iti aduce pacea si succesul.
Punctul de plecare esti tu. Totul trebuie sa se nasca de la tine.  Orice incercare de a crea ordine nu poate pleca decit de la acea ordine pe care ai reusit sa o creezi in tine!
Si atunci, in acest moment, trebuie sa incetezi a trai la periferia de tine insuti.
Intra in intimitatea ta pentru a verifica starea ta de sanatate, care cu siguranta nu corespunde aspiratiilor tale.
ADMITE-O: NU STII SA TE ACCEPTI!
Nu stii sa te accepti!
Te regasesti plin de resentimente, de amaraciuni, de agresivitate, de antipatie, de frustrari, de complexe...si de mii de contradictii. Esti in lupta cu tine insuti, cu altii si, indirect, si cu Dumnezeu!Esti lipsit de aceea armonie interioara, care este necesara pentru a te simti realizat si in pace.
Nu te placi pe tine insuti.
Esti dezamagit de tine si ai vrea sa fii un altul, o alta persoana, un alt lucru...tocmai opusul a ceea ce esti!
In schimb accepta-te pentru ceea ce esti. Pentru a pune ordine, trebui inainte de toate sa te accepti pentru ceea ce esti. Trebuie sa incetezi de a fantaza, de a pierde timpul, de a umbla dupa iluzii si himere. Trebuie sa iei act de realitate, de realitatea ta.Trebuie sa te accepti pentru ceea ce esti, abandonind orice rezistenta inutila si absurda.
Tot la ceea ce rezisti se transforma in dusman:pentru ca continui sa vezi atitia dusmani impotriva cui sa lupti? Indeparteaza orice rezistenta si accepta-te cu calm si cu abandonare. Nu transforma orice lucru intr-un dusman de refuzat sau de combatut!
Binele si raul stau inauntrul tau. Dusmanii ii creezi tu, cu rezistentele tale si cu spaimele tale. Raul mortii nu este moartea in sine, dar frica de moarte. Raul insuccesului nu este insuccesul, dar frica de insucces, si asa mai departe... Pina la urma unicul tau dusman este frica cea care sta inauntrul tau, si tu o regenerezi in mod continuu,continuind a suporta consecintele. Uneori frica ia alte nume: ingrijorare, minie, tristete, dar in fond este vorba intotdeauna de reactii emotive.  Neplacerile le creezi tu: cu  spaimele tale si rezistentele tale devii prima si inevitabila victima!
PENTRU CE SA REZSISTI LA CEEA CE NU POTI SA SCHIMBI?
Viata ta, ca cea a tuturor, este caracterizata de situatii prevazute. Totul este deja programat sau aproape programat. Nu hotarasti tu viata:nici cind sa te nasti, nici cind sa mori. Nu ai ales tu: parintii tai,aspectul tau fizic, sexul,coeficientul tau intelectual, tendintele tale morale, temperamentul tau...
Tu nu ai ales familia ta, pe fratii tai,ora mortii tale, directia activitatilor tale.
Esti esential dependent, chiar daca nu vrei sa o admiti!  Zona libertatii, adica a dorintelor de care esti capabil sa le actualizezi, este o minima parte.  Ce este de facut?  Foarte simplu!  In ceea ce reusesti sa faci, angajeaza-te suta la suta;
In ceea ce nu reusesti sa actualizezi, abandoneaza orice rezistenta si incredinteaza-te tatalui.
A se incredinta tatalui este cel mai intelep si potrivit gest pe care tu poti sa il faci!  Mai ales in ce priveste trecutul si destinul potrivnic pe care a trebuit sa il suferi.  Tot ceea ce sa intimplat, nu il poti schimba nici cu un milimetru;este ca un caz inchis:inceteaza orice rezistenta, si daca ar fi necesar, cere iertare.
Esti cufundat in preocupari si insuccese?
Fa ceea ce poti si, apoi, cu dezlipire, priveste inainte si incredinteaza orice lucru Tatalui.  In spatele oricarei situatii este el care vrea sau permite orice lucru dupa un plan, chiar daca tie nu ti se pare ca este indreptat spre adevaratul tau bine. El ar putea sa-ti evite atitea suferinte si sa-ti indeparteze acele limite pe care tu le detesti; daca nu o face este pentru ca este bine ca sa fie asa,si ca pentru tine aceasta este situatia cea mai buna, in absolut!
TREBUIE SA CITESTI VIATA TA CU OCHII CREDINTEI.
Aparentele se vad: realitatea nu se vede. Aparentele se pierd: realitatea ramine. Vointa sa ramine!! Explicatiile psihologice, biologice, filosofice sunt adevaruri, dar numai superficiale!
Adevarul de baza este  d-zeu insusi, care conduce totul cu mina puternica, mai mult decit aqparentele. El este cel care organizeaza si coordoneaza, permite si dispune de tot ceea ce se intimpla in tine si in jurul tau!
RAMII IN PACE
Daca traiesti in aceasta prospectiva de credinta, nu vor fi in lume situatii neprevazute care sa poata sa te abata: vei fi  puternic  si practic de neinvins!  Din partea ta, fa totul pentru a rezolva totul: in rest lasa totul in miinile lui d-zeu, dar cu incredere, cu siguranta. Te plingi ca nu ai  o inteligenta sclipitoare?  Suferi pentru ca esti timid si pentru ca nu ai fascinatie personala? 
Dar  esti chiar convins ca, in situatii opuse, ai fi fost fericit?  In fata lumii necunoscute a eventualitatii, este convenabil sa te opresti,, sa inchizi gura si sa spui:"Eu nu inteleg nimic!Parintele meu, stiu numai ca tu ma iubesti si deci ramin in tacere..
CE STII TU DESPRE CEALALTA FATA A LUCRURILOR?
De cite ori rasare aurora in spatele muntilor invaluiti in intuneric! Jumatate din viata este insemnata de anxietate pentru a obtine succesul si cealalta jumatate de frica de al pierde: merita de a urmari cu atita indirjire si apoi a regreta in mod disperat pentru a nu fi reusit sa il dobindesti sau pentru faptul de a-l fi pierdut?
NU CONTINNUA SA REZISTI TIE INSUTI SI LUMII!
Pina cind rezisti, esti nefericit si nerealizat!
Abandoneaza-te senin vointei tatalui.
Invata sa repeti senin: Parinte stiu ca ma iubesti si pentru aceasta iti spun: sint de acord in toate!"
Si rezultatul va fi pacea. Si in pace si din pace va putea sa se nasca ordinea!

LEGEA SUFERINTEI,

Legea suferintei-universal in timp si spatiu-nu admite exceptii.
Este una dintre constantele care insotesc omul de la inceput la sfirsit. Orice efort de a o elimina nu reuseste nimic in intentia sa;orice atitudine de revolta nu serveşte decît sa faca mai intolerabila durerea.Ceea ce conteaza nu este intensitatea suferintei, dar calitatea iubirii cu care este primita si suportată. Este necesar deci, mai mult decit a suferi mult, a suferi bine, adică cu acea dispozitie care face merituos şi sublim orice sacrificiu al nostru. Credinta in iubirea lui d-zeu: iată izvorul oricărei resemnări, a oricărei echilibru şi progres spiritual, a oricărei păci,in toate momentele si in special în acele în care ne cuprind suferinţele şi încercările.
Crede-o: cu toate că tu eşti un mic grăunte de nisip împrăştiat in marele univers, eşti obiectul iubirii sale particulare. El te cunoaşte pe nume, te priveşte ca şi cum ai fi singur.  
În lume, locul pe care ţi la fixat în univers este al tău şi numai al tău, cum unic este locul pe care tu îl ocupi în gîndul său şi în inima sa.  Ce viziune splendidă vin să ne deschidă aceste cuvinte, de fapt care îşi trag originea lor din paginile sublime ale revelatiei! D-zeu te iubeşte, te iubeşte personal.  Cunoaste numele tău, persoana ta, trecutul tău,prezentul si viitorul. Cunoaşte temperamentul tău, calitatile tale, defectele tale, meritele şi păcatele.. Te cunoaste în orice aspect interior al tău cel mai secret. Îti este prezent şi te iubeşte cu mai multă ardoare decît ai iubi tu greşelile tale.
Este d-zeu care îti spune: dacă tu exişti, este pentru că eu: te-am prevăzut, te-am vrut, te-am creat şi te-am iubit din vesnicie. Te-am gîndit din veşnicie şi te-am creat în timp cu un singur scop: să te fac fericit, pentru totdeauna cu mine! Te-am voit aşa cum esti, te iubesc aşa cum esti şi pentru ceea ce esti. Eşti pentru ochii mei o capodopera şi te privesc cu iubire geloasă cu care orice părinte priveşte fiul său. Î ncearcă să  te   vezi în orice suferind pe care Isus îl întîlnea şi căruia îi facea darul unei mîngîieri particulare. Acesta este raportul lui cu fiecare dintre noi: un raport strict personal; un raport pe măsura, care ţine cont de condiţii, de calităţi de scop, de gloria pregătită pentru fiecare, ca supremă ţintă a vieţii. Şi aceasta supremă ţintă are un nume sugestiv: Paradis!
Pentru tine de fapt, chiar pentru tine in particular, este pregatită o vesnică bucurie. Acolo sus este un loc rezervat care te asteaptă: este locul tău!
Gloria şi fericirea care îti sînt destinate vor fi exlusiv ale tale şi se vor distinge intre o multime nenumarată de aleşi. Nimeni nu va ocupa portiunea de paradis destinată pentru tine.
Dar acel loc va rămîne întotdeauna deşert, daca te vei opune la proiectul  pe care l-am gindit pentru tine!
Obişnuieşte-te să simti prezenta mea în viata ta , oriunde ai fi,şi nu te mira dacă uneori nu ai imediata senzaţie a acestei vecinătăti  a mele. Să ştii ca uneori mă ascund: mă fac aşteptat si căutat. Permit întunericul şi furtuna, pentru că vreau să încerc credinţa ta.
Aminteşte-ţi că:privirea mea este veşnic fixă asupra ta şi nu te abandonez nici un singur moment, chiar şi atunci cind tu mă trădezi sau mă ofensezi: este privirea unicei persoane care te iubeşte infinit şi te urmăreste, iţi deschide drumul, te protejează, te mîngîie,iţi surîde, te consolează...
Ascultă-mă, pentru că îti vorbesc continuu, prin infinite voci şi în modurile cele mai negîndite.
Te chem pentru o operă de colaborare pentru care contez pe tine. Cine îţi întinde mîna este Isus care a suferit mai întîi şi mai mult decit tine.  Orice mică sau mare cruce a ta  este o parte din crucea sa, fixată în mod proporţional cu posibilităţile şi necesităţile pe care numai el le cunoaste.
La orice cruce a ta  corespunde un ajutor al său.
La orice durere a ta ,pe cît omeneşte vorbind ar fi intolerabilă, corespunde un har particular al său.
Şi dacă orice mică cruce a ta este un fragment din crucea sa, tu trebuie să accepţi şi să trăieşti cu el, cu intensitatea de iubire, cu perfectă adeziune la misterioasele sale planuri, cu fermă convingere de a avea de la el puterea care îţi este indispensabilă.   
Un fragment de cruce, izolată, este un chin si o condamnare; dar unit cu crucea pe care a fost intins şi pătimit fiul lui d-zeu devine un eficace instrument de mîntuire, de viaţă şi de victorie.
Pentru a avea pace şi întărire, pentru a da maximă valorizare a suferinţei, este nevoie de rugaciune!  Rugaciunea, oxigenul sufletului, alimentul vieţii spirituale,, îţi este mai mult decit oricind indispensabilă.Atitudinea ta şi rugăciunea ta se vor transforma asa intr-o fructuoasă colaborare la actiunea sa asupra ta. Şi cu ajutorul său, vei vedea izvorînd, în spiritul tău, acel minunat echilibru care se va contrapune, pentru valoarea suferintei, vătămarii tale fizice. Ajunge a te gîndi, a te uni cu mintea şi cu inima la cel care nu numai că este aproape, dar ste înăuntrul nostru!
Este nevoie de a oferi , este nevoie de a te oferi. Rugăciunile cele mai sublime sînt cele care nu au voce, pentru că sînt numai suspine de iubire! Rugăciunea trebuie să devină o întîlnire vie, cordială, interesantă, personalizată.
Caută de a deschide dialogul tău cu cerul;te vei convinge că nimic nu destinde si nu este mai constructiv decît colocviul făcut cu persoana inimii tale care este întotdeauna dispus a te asculta şi a se ocupa de tine, şi...la paritate cu el!

SPERANTA,

Speranta e tot ce a ramas
Dintr-o dragoste perduta
Atunci cind a uitat de tine
Persoana mult iubita.

Ramii cu sufletul pustiu
Si inima ti-e frinta
Continuind sa crezi mereu
Ca dragostea e sfinta.

Cind e furtuna in viata ta
Si nori negri vezi mereu
Sa-ti amintesti ca dupa ploaie
Mereu apare un curcubeu.

Cu dragoste...

LA CE FOLOSESTE DUREREA,

                                                                                      Durerea dispune la intelegerea altora. 

Daca pentru a intelege este nevoie de capacitatea de a se pune in problemele altuia, trebuie spus ca intelegerea nu este o virtute inascuta,pentru a se opune egoismului instinctiv al oricarei naturi umane. Intelegerea se naste dintr-o lenta si continua maturare,care se ajunge prin intermediul cunoasterii lucrurilor si mai ales prin durere.
Este durerea instrumentul capabil de a face din omul egoist,insensibil si meschin, o fiinta deschisa, intelegatoare si generoasa.Si numai prin durere tinerii si persoanele superficiale pot sa ia cunostinta de infinitele probleme care, dincolo de aparente,framinta pe altii.
ALTII: si cine sint?
Sint toti aceia care, cu titluri diferite, sint tovarasii nostri de calatorie in drumul vietii. si care adeseori  sint indisponibili si putin comunicativi.
Cita osteneala in a-i intelege!
Cita dificultate in a intelege motivatiile modului lor de a actiona cu toate ca incercam in vreun mod de a-i scuza si de a ne pune in pielea lor!
Si asa multiplicam murmurarile, judecatile, nerabdarile,aprecierile nu mereu generoase.
Tinerii nu stiu sa valorizeze sacrificiile facute de cei mai in virsta, cu toate ca se bucura de beneficiile care sint rodul muncii si angajarii lor!   Cauza este evidenta: nu au platit inca cu persoana proprie;nu au incercat  inca pe propria piele ceea ce inseamna a avea anumite responsabilitati directe si nu stiu inca ce inseamna de a trebui sa iei decizii care ar putea sa rupa echilibre delicate.
Numai suferind ajungem sa intelegem preocuparile si nelinistile semenilor nostri. Numai purificind spiritul, la scoala deceptiilor si a amaraciunilor vietii, reusim sa intelegem lent, cine este framintat, cazut, umilit.  Este nevoie de multa suferinta pentru a oferi ceva! Si ziua noastra cea mai buna este aceea in care am suferit mai mult, pentru ca, intr-un mod sau altul, am dat mai mult!

DUREREA, repara greselile si pacatele noastre.
Este celebra fraza iesita din gura lui Napoleon in momentul in care a intreprins umilitoarea calatorie spre exilul la S. Elena: ''Totul se plateste!'' 
Si este adevarat! Pentru ca orice pacat este o violare a ordinii imprimate de creator si deci o  datorie contractata cu dreptatea divina.  Si evident, este nevoie de a restabili ordinea infrinta!  Durerea este mijlocul ideal pentru a restabili aceasta ordine,pentru ca are in ea instrumentele care se opun celor trei principale pacate ale omului: orgoliul, necuratia si egoismul.
S. Augustin pe buna dreptate zice ca ''orice boala ofera un dublu avantaj: de a ne pune  in neputinta de a pacatui si de a ne face sa ispasim relele comise.''  Stim ca pacatul are o dimensiune sociala, pentru ca sintem membri ai unui trup in care binele si raul unui membru sint iradiate in intregul organism.  Orice pacat, chiar intim, devine deci pacat social si toata comunitatea este antrenata intr-un rau care devine comun, este chemata sa ispaseasca pentru toti.  Suferinta, oferita de un membru, devine patrimoniu de reparatie si de inaltare pentru intreg corpul si orice mic dar oferit de unul devine patrimoniul tuturor.
DUREREA ESTE  MESAGERUL SI ALIATUL LUI D-ZEU,
S. Anselm avertizeaza ca trebuie sa primim toate durerile din aceasta viata cu devotiunea cu care primim sacramentele. Ca orice sacrament, suferinta este un semn sensibil sub care se ascunde harul lui d-zeu.  Cind totul in jurul nostru este linistit,cind orice lucru merge dupa dorintele noastre, cind succesul vine sa ne imbete,, sfirsim in a ajunge patronii absoluti ai destinului nostru si ne simtim autosuficienti.
UITAM DE D-ZEU, INCEPUTUL SI SFIRSITUL NOSTRU,
Uitam adevaratul d-zeu si ne formam idoli, care se cheama frumusete, bogatie, putere, ambitie, placere  si ii adoram in locul sau.  Asa uitam de realitatea suprema, ne abandonam in iluzii si aparente ale lumii sensibile si terminam prin a munci cu truda pentru a cistiga o fericire paminteasca de scurta durata.  Este acest punct in care domnul intervine si permite ceea ce noi  numim nenorocire. 
Se imbraca cu ea si se prezinta la usa noastra.
Permite ca idolii nostri sa fie distrusi, sa gasim amaraciune si deziluzie acolo unde credem de a gusta dulceata placerii si a bucuriei.
Si asa ne convingem ca fericirea trebuie cautata nu in creaturi, dar deasupra si in afara lor.
Invatam, din amaraciunea lucrurilor, de a iubi valorile care ne asteapta si pentru care sintem creati.  Sintem impinsi in cautarea si intelegerea celui care este inca ''marele necunoscut'', care numai asa se infatiseaza lumii noastre interioare.
Pe aripa durerii a spus marele  BUONARROTI-sufletul se ridica din nou la d-zeu!
Intelegem atunci cum o inima fara durere este  ca o lume fara soare, care vede pe d-zeu numai la stinsa lumina a apusului.
Numai obscuritatea calvarului spiritual raspindeste peste sufletele noastre a scris Leon Bloy- suava lumina a chipului minunat al mintuitorului!
Prosperitatea si  bunastarea fac adeseori, sa ne para domnul departe. Durerea il apropie si-l face sa locuiasca in noi; si din aceasta cauza, sa zis: pe buna dreptate, ca atunci cind durerea se face simtita, sintem cu siguranta pe '' trenul expres al cerului''!
Si daca a fost generos  dindu-ti bogatii, onoruri, sanatate... a fost si mai minunat cind ti-a luat toate aceste bunuri!  Incercarea intareste, dezlipeste, ridica, maturizeaza. Ne da viziunea justa a valorii creaturilor si orienteaza vointa noastra de a se darui, fara rezerva creatorului.
NOVALIS a zis ca:''nefericirea este chemarea lui d-zeu'' si DANTE ca '' durerea buna... se reuneste cu d-zeu''.
''In  rest  ANATOLE  FRANCE scria intr-un articol al sau ca  intr-o lume in care s-a stins orice iluminare a credintei, raul si durerea pierd insemnatatea lor si nu mai apar decit in glume odioase si teatre sinistre''.  Nici o incercare, fara indoiala, nu ne lasa cum ne-a gasit; si este problema de viata si de moarte,pentru ca d-zeu nu se misca si nu bate in zadar la usa vietii noastre!
DUREREA ESTE IZVOR DE BUCURIE SI PACE,
Zice Gandhi,  ''suferinta nu este decit un aspect al bucuriei: una si cealalta ne urmeaza nelipsit'':
 bucuria este marele secret al crestinismului.
Bucuria in suferinta este motoul lui  Beethoven.
Poate parea absurd, dar se ajunge cu usurinta la aceasta, daca umanitatea noastra,purificata de durere, se face tot mai autentica si eficienta.
S. Gema Galgani zicea ca bucuria adevarata consta in a descoperi pe Cristos, in a-l face sa domneasca in propriul suflet, in a participa la durerile sale, in a se ascunde in el.
Crucea este neintelusul dar pe care d-zeu il face prietenilor sai.
Prietene suferind, incearca si tu sa parcurgi cu responsabilitate a ta cale a crucii.
Este un drum in urcus, al carei etape sint:
-acceptarea,
-resemnarea,
-oferta voluntara,
-adeziunea iubitoare.
Numai cind ai ajuns la adeziunea iubitoare vei putea sa gusti autentica bucurie!
CU  DRAGOSTE...                                        

IUBESTE-MA ASA CUM ESTI,

Spune Isus: Cunosc mizeria ta, lupta si suferintele sufletului tau,  deficientele si infirmitatile trupului tau;cunosc lasitatea ta, pacatele tale si totusi iti spun: daruieste-mi inima ta, iubeste-ma asa cum esti.                        Daca astepti sa fii inger pentru a te darui dragostei, nu ma vei iubi niciodata. Chiar daca esti in indeplinirea datoriei si practicarea virtutii, daca vei cadea des in acele greseli pe care ai vrea sa nu le faci niciodata, nu iti voi ingadui sa nu ma iubesti. IUBESTE-MA ASA CUM ESTI.                                                             In orice imprejurare sau situatie vei fi, favorabila sau nefavorabila, in incredere sau neincredere, IUBESTEMA ASA CUM ESTI...            Vreau dragostea sarmana  a  inimii tale;daca astepti sa fii desavirsit spre a ma iubi, atunci nu ma vei iubi niciodata.                                                                                                                                       Nu  voi putea, oare, face eu din orice graunte un serafim, in care sa radieze puritatea, nobletea si dragostea?  Nu sint Eu oare Atotputernicul?  Si daca imi place sa-i las in nulitate pe cei care sint minunati si prefer saracacioasa dragoste a inimii tale, nu sint oare Eu stapinul dragostei mele?        Fiul meu lasa-ma sa te iubesc, vreau inima ta.  Bineinteles vreau cu timpul sa te transform, dar pentru moment te iubesc asa cum esti... si doresc ca si tu sa faci acelasi lucru; Eu vreau sa vad  cum se ridica dragostea din cele mai ascunse unghere ale saraciei si mizeriei tale.                            Iubesc in tine si slabiciunea ta, iubesc dragostea saracilor si a celor in mizerie; doresc de la ei continuu cuvintele;''Isuse te iubesc''.                                                                                                       Vreau ca aceste cuvinte sa fie unicul cintec al inimii tale, nu am nevoie nici de stiinta ta, nici de talentul tau.  Un singur lucru ma intereseaza: sa te vad ca lucrezi cu dragoste.                                    Nu sint virtutile tale pe care le doresc; esti atit de slab incit eu voi alimenta propria ta dragoste; nu te preocupa de aceasta.   Ai fi putut sa te daruiesti lucrurilor mari; voi lua pentru mine putinul pe care il ai...  pentru ca te-am creat pentru dragoste.                                                                            Astazi stau la usa inimii tale ca un cersetor.   Eu Regele Regilor!  Bat si astept; grabeste-te sa-mi deschizi.                                                                                                                                                      Nu largi mizeria ta; daca tu ai cunoaste perfect saracia ta, ai muri de durere.  Ceea ce mi-ar indurera inima este sa te vad ca te indoiesti de mine si ca iti lipseste increderea in mine. Vreau ca tu sa te gindesti la mine in orice ora din zi si din noapte; vreau ca tu sa faci si faptele cele mai neinsemnate din dragoste.  Contez pe tine ca imi vei da veselie.  Nu te preocupa ca nu ai virtuti; am sa ti le dau pe ale mele.    Cind va trebui sa suferi iti voi da puterea mea.                                      Mi-ai dat dragostea, am sa-ti dau sa stii sa iubesti mai  mult decit tu poti visa...  Dar aminteste-ti... iubeste-ma asa cum esti.                                                                                                                           Ti-am dat-o pe mama mea: fa sa treaca, totul prin inima sa atit de curata.                                           Orice sa-r intimpla, nu astepta sa fii sfint pentru a fi sincer in dragoste,  asa nu ma vei iubi niciodata..

CU  DRAGOSTE  PENTRU  VOI  DRAGI  PRIETENI!