SEMNELE TIMPULUI - JALOANE PE CALEA SPERANȚEI,

 

Auzim adesea expresia ”semnele timpului”, care, de cele mai multe ori, ne trimite cu gândul la mesajele  pe care divinitatea le transmite către noi. De asemenea, acest subiect a inspirat și a dat naștere la o diversitate de scrieri și meditații filozofice, teologice, ezoterice, metafizice, spiritiste, fataliste etc.  În fond,  cred că semnele timpului sunt manifestări sau evenimente vizibile, cu impact mare sau mai mic la  nivelul maselor, care ne invită la a medita cu mai multă profunzime și determinare calea sau menirea noastră efemeră.

Fie că ele se manifestă la o scară mai mare sau la o scară mai mică, semnele timpului sunt traduse și înțelese în raport cu credințele noastre, cu valorile asumate în decursul evoluției și dezvoltării individuale sau chiar în raport cu fricile și angoasele noastre, determinate adesea de experiențele trăite sau de traumele care ne-au marcat viața.   Astfel spus, maniera în care omul se raportează la descifrarea semnelor timpului este influențată de subiectivism și de anumite particularități individuale( vârstă, spațuil socio cultural, nivel de educație, religiozitate, sugestibilitate etc.) În același timp, inervine și disponibilitatea de a căuta și descifra semnele timpului(caracteristică strâns legată de credința ca stare și nu ca ritual/ proces),  alături de acceptarea semnelor timpului(caracreristică strâns legată de cogniție, de nivelul nostru de înțelegere, de libertatea cugetului și de expectanțele noastre existențiale).

Cine poate descifra cu ușurință semnele timpului? Cel care se simte liber și care se lasă provocat de acestea. Deși toți aparținem aceluiași timp, nu toți descoperim, vedem, înțelegem, acceptăm semnele timpului, nici chiar atunci când acestea sunt palpabile. De ce?  Îndoiala, frica, autosuficiența, mândria, orgoliul etc.  nu ne permit să înțelegem  sensul și semnificația semnelor timpului. În plus, acceptăm cu greu acele semne, evenimente, fenomene, lucruri care nu au o explicație rațională logică și care depășesc nivelul nostru de înțelegere sau care intră în conflict cu valorile și modelele noastre cognitive, bazate pe algoritmi, stereotipii, clișee învățate spontan, tabuuri, axiome, dogme etc.

Pentru omul de rând, semnele timpului au fost adesea jaloane care l-au ajutat să-și regăsească drumul în viață, să-și alimenteze speranța și credința în depășirea dificultăților, să-și întărească voința și motivația pentru noi proiecte sau activități de anvergură care să-i transforme viața înspre bine. Alteori, semnele timpului ne-au arătat că nu suntem singuri, iar cineva chiar are grijă de noi. Un exemplu grăitor este momentul petrecut în anul 1983, în plin război rece, când ofițerul rus Stanislav Petrov de la un centru nuclear de avertizare timpurie din fosta URSS  a acționat într-un mod pe care nu și la putut explica. Sistemele de monitorizare au interceptat, în mod eronat, un atac american. În acel moment, ofițerul Petrov a avut intuiția de a considera că este o alarmă falsă și a evitat să raporteze superiorilor incidentul. Toate datele sugerau că Statele Unite au lansat un atac cu rachete. Dacă trimeteam superiorilor informațiile, nimeni nu le-ar fi pus la îndoială. Tot ce trebuia să fac era să pun mâna pe telefon. Dar nu m-am putut mișca. Așa  a fost evitat un conflict nuclear de proporții. După un an, în aprilie 1984, explozia de la Cernobâl, un alt semn al timpului, ne-a arătat forța și efectele distructive ale energiei nucleare.. Azi, semnele timpului ne arată că omenirea se află la o mare răscruce...

Îți mulțumesc, Doamne, pentru fiecare dimineață în care tu îmi oferi un semn al timpului meu, șansa de a vedea lumina zilei și puterea de a spera în tine!

sursa foto: internet

Ștefan Robu