EȘTI PREȚIOS,

 

Orice persoană este chemat să se ridice din plictiseală. Singura șansă de a scăpa din mrejele plictiselii este aceea de a da aripi visurilor pe care Dumnezeu le-a pus în inima noastră. Dar pentru a reuși în această misiune este nevoie de o bună cunoaștere a propriei persoane și de o sănătoasă stimă de sine, deoarece nu pot să iubesc pe cineva dacă nu știu cine sunt și nu pot să ofer ceva dacă nu sunt conștient de ceea ce am.

Stima de sine este rezultatul a ceea ce gândește și simte o persoană despre sine, al raportului dintre imaginea ideală și imaginea reală. În mod normal, există trei situații legate de stima de sine. Stima realistă este imaginea  obiectivă despre propria persoană. Presupune conștiința propriilor bogății interioare, a demnității personale, dar și recunoașterea senină a limitelor. Totodată, presupune și conștiința posibilităților care pot fi valorificate.  Lipsa de stimă(non-stima) este prezentă atunci când nu există o apreciere pozitivă a propriei persoane și predomină o imagine negativă ce accentuează limitele și nerealizările.  Stima ne-realistă încearcă să compenseze lipsa valorilor printr-o imagine exagerată și falsificată de sine. Într-o astfel de situație se declanșează acele mecanisme prin care persoana se apără de tot ceea ce ar putea atinge imaginea falsă despre sine: gafe, greșeli, acuze, umiliri etc. 

Există elemente esențiale care alimentează stima de sine realistă și care favorizează creșterea persoanei și capacitatea ei de a iubi. Cunoașterea obiectivă de sine face ca persoana să fie capabilă să se perceapă așa cum este și să pună în valoare toate calitățile. 

Capacitatea de a aprecia propria viață presupune a mă valoriza așa cum sunt și a valoriza toate darurile primite, în primul rând darul vieții. Atunci când o persoană se consideră o greșeală, o eroare, totul devine întunecat. Apoi este nevoie să se tindă spre bine. Viața omului este dinamică și de aceea stima de sine se construiște atunci când persoana aspiră, se îndreaptă spre acele valori care aduc împlinire propriei vieți. 

În sfârșit, pentru a avea o stimă de sine realistă este nevoie și de integrarea aspectelor negative prezente în propria viață.Limitele fac parte din viață și dacă nu sunt acceptate și integrate, vor fi o permanentă sursă de nemulțumire personală.  Este nevoie să fie integrate limitele fizice(felul de a arăta, bolile etc.), limitele psihologice(lipsurile, slăbiciunile, traumele etc.) limitele morale(greșeli, vinovății, păcate etc.) limitele spirituale( lipsa credinței, îndepărtarea de Dumnezeu, idolatriile etc. ). Tot ceea ce am spus până acum pare desprins dintr-un tratat de psihologie și puțin legat de viață de  credință.  Dimpotrivă, lipsa unei stime de sine obiective este tot timpul o piedică în construirea unei relații autentice atât cu Dumnezeu, cât și cu aproapele.  Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să ne iubim cu adevărat pentru a putea iubi pe alții.

Dar, poate, cele mai frumoase cuvinte care să ne întărească în adevărata stimă de sine sunt acelea cu care Cristos ne asigură că nimeni nu este uitat: ” Bucurați-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri”(Lc 10, 20).