Cu mare dragoste, omul își alege singur acei părinți prin intermediul cărora primește acele încercări și dureri pentru care a apărut.
Datoria părinților, mai cu seamă a mamei, este să învețe copilul să se descurce în viață. Mama este prima profesoară, iar ea poate învăța copilul prin două modalități- prin intermediul binelui sau prin intermediul răului. Prin intermediul binelui- transmițând învățătura prin cuvinte; prin intermediul răului- prin suferințe, întru-cât mama nu l-a învățat corect. Înțelepciunea părinților este baza pe care urmează să crească planta, iar puritatea sentimentelor lor determină viabilitatea ei.
Toate problemele de viață, inclusiv bolile provin din lipsa de comunicare ce duce la neînțelegere și apoi se formează stresul.
Toate evenimentele sunt legate de om prin raze energetice și orice eveniment negativ este un stres. Tot ce se petrece în viața aceasta este necesar. Nu există bine fără rău. Cu cât există mai mult bine, cu atât mai mult rău trebuie să-l echilibreze. Faptul că omul uită aceste legi, mai bine zis, le înfrânge prin rațiune și comite greșeli, constituie o lecție pentru omenire.
Fără contrarii nu există mișcare. Stagnarea înseamnă moarte. Viața se mișcă sinusoidal, pozitivul alternând cu negativul.
Fiecare spirit vine pe pământ pentru a răscumpăra răul; cu cât mai corect face acest lucru, cu atât mai repede evoluează. Tot ce este bine constituie răul învățat în zilele anterioare și tot ceea ce în viața actuală a devenit de înțeles, devine bine. Dar tot ceea ce, după părerea omului, rămâne rău și ceea ce el chiar nu încearcă să înțeleagă în virtutea concepției dogmatice despre rău, el va veni să învețe pe propria sa piele în zilele viitoare.
Răul constitue invenția omului, el este înmulțirea negativului și a suferinței omului însuși de la acest negativ.
Viața este o luptă, iar lupta are părțile lui: pozitivă și negativă. Cu cât este mai puternică lupta pentru bine, cu atât mai mult bine a fost cucerit. Cu cât mai cruntă este lupta împotriva răului, cu atât mai mare devine răul, dacă omul îi cedează. Cine luptă împotriva răului cu rău, pierde. Forța și rezistența în această luptă o oferă iubirea. Tot ce există în acest Univers învață, independent, iubirea.
Tot ce există în împărăția lui Dumnezeu are rațiune. Cu cât ți se dă mai mult, cu atât ți se cere mai mult. Singura ființă de pe pământ rațională este omul; el este obligat să folosească cu înțelepciune comoara imensă care i sa dat, adică rațiunea.
Spiritul este primordial, materia este secundară. Altfel spus, lumea sentimentelor este veșnică, iar rațiunea este un fenomen temporar, ce este limitat prin existența acestui corp fizic dat în timp și în spațiu. Viața se dezvoltă de la inferior spre superior. Cine vrea să evolueze, trebuie să-și dezvolte spiritualitatea.
Cine are rațiune, are libertatea divină de a-și alege singur drumul său spre evoluție. Cu ajutorul rațiunii omul este capabil să pătrundă în spirit dacă are încredere în sentimentele sale și le consideră juste. Acea persoană care se ține ferm în lumea materială și învățăturile dogmatice, se ridică încet, cu greutate, și suferință. Pentru acela care aleargă după adevărul său personal, drumul este spinos și se încheie într-o fundătură.
Greutățile muncii de pe drum provoacă sentimente diferite - la omul obișnuit - nerăbdare și furie; la cel care se ridică spiritual - bucurie, întru-cât el știe că, cu cât sunt mai multe greutăți, cu atât mai puternic îi devine spiritul.
Acela care își însușește arta iertării, se poate elibera de răul care care s-a agățat de el, iar drumul evoluției i se deschide.
sursa foto: internet
stefan robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu