Actorii erau copii, dar între ei era unul cu probleme; nu știe nimeni de ce, dar era mult mai lent decât ceilalți la învățătură. Voia și el să aibă un rol, iar profesoarei i s-a făcut milă văzându-l atât de dornic și i-a dat un rol mic: trebuia să fie hangiul care-i refuza pe maica Domnului și pe Iosif să intre în hanul lui pentru că nu mai era loc.
În ziua punerii în scenă, teatrul era neîncăpător, erau oameni chiar și în picioare. Și când au ajuns la partea în care Iosif și fecioara Maria se aflau în fața hanului, când venise rândul copilului cu probleme, s-a întâmplat ceva neașteptat. Iosif a bătut la poartă, a ieșit hangiul care trebuia să-i gonească, dar când a văzut perechea tânără și, mai ales, pe femeia însărcinată cu cel ce avea să fie salvarea noastră, copilului i s-au umplut ochii de lacrimi și le-a zis: Poftiți, intrați, doamna poate dormi în patul meu, iar eu voi dormi pe jos.
S-a așternut o liniște profundă în sală și multora li s-au umplut ochii de lacrimi. Spectacolul a fost un succes, în ciuda faptului că nu a fost fidel realității din acea noapte de Crăciun, dar simțeam că ceva se schimbase în viețile noastre. Acel copil ne dăduse o lecție de dragoste; în inocența lui ne-a învățat că trebuie să-i iubim și să-i ajutăm pe ceilalți indiferent cine sunt ei, pentru că toți suntem copii lui Dumnezeu și suntem pe această lume ca să facem bine fără a cere nimic în schimb.
sursa foto: internet
ștefan robu
este o poveste și luați-o ca o poveste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu