Am ajuns să trăim într-o lume în care bunul simț a fost declarat mort. Iar noi, lipsiți de această prezență aducătoare de armonie și respect, trebuie să învățăm cum să supraviețuim și să trăim decent într-o lume lipsită de rușine.
Dacă se întâmplă să-ți pierzi credința și începi să te comporți ca unul lipsit de Dumnezeu, îți negi botezul, negi creștinul din tine, credința părinților tăi și a bisericii.
Dacă ajungi să îți calci credința în picioare, negi mai multe valori și realități, ba chiar oamenii și persoanele divine. Însă nu tot așa este cu pierderea bunului simț, care aduce cu sine pierderea oricărei urme de omenie și de rușine. Lipsiți de bunul simț, nu ne mai interesează nimeni și nimic. Când pierdem bunul simț, devenim aroganți și autosuficienți, egoiști și oportuniști până la ultimul grad de nesimțire și indiferență, ajungând să distrugem ceea ce e cel mai stabil și vizibil în noi și în cel de lângă noi: omul, umanitatea și umanismul. Fără bun simț, te dezici ca specie umană. Te comporți ca animalele care nu au simțul rușinii. Te faci subspecie!
Bunul simț este cel care ne ajută să ne respectăm, să căutăm mereu ceea ce este bun, frumos, adevărat, atât pentru binele nostru, cât și pentru aproapele.
Bunul simț te smulge din indiferență: accepți criticile și te corectezi. Bunul simț te împinge să-l ridici pe cel căzut: nu calci peste cadavre, nu jignești, nu scuipi. Bunul simț te ajută să fii spontan și recunoscător. Bunul simț strălucește în seninătatea cu care spui: mulțumesc și sărut mâna. El este avântul spre pace și puterea de a spune: Te iert. Unde locuiește bunul simț, acolo este armonie.
Astăzi este un mare har să-ți fie rușine, să te rușinezi de tot ceea ce nu corespunde demnității de a fi om și creștin! Cine se rușinează și regretă momentele în care a acționat fără bun simț sau împotriva bunului simț, acela este pe drumul spre omul cu caracter, spre a fi om cu bun simț, spre a fi om!
sursa foto: internet
stefan robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu