Dorim s-avem schimbări în noi
Să te slujim, o scump părinte,
Cu o iubire mai fierbinte
Chiar în necazuri şi-n nevoi.
Dorim să ne-nnoim trăirea,
Să fim mai buni, mai iubitori,
Să ducem peste tot vestirea
Că numai tu dai izbăvirea
Pierduţilor şi fiilor risipitori.
Dorim mai mult onor să-ţi dăm,
Să medităm la cele sfinte
Şi dor în inimi să purtăm
Doar de la tine să-nvăţăm,
Din ale tale dragi cuvinte.
Nu vrem să risipim nimic
Din ce ne dai cu bunătate,
De-.i darul mare sau de-i mic
Să-l folosim, şi pic cu pic
Să-i ştim a lui însemnătate.
Vrem cu mai multă consacrare
Să ne-angajăm în lucrul sfînt,
Să nu fim prinşi de nepăsare,
Să ştim unde găsim scăpare
Cînd sufletul e trist şi frînt.
Şi-n anu-n care am intrat
Vor năvăli furtuni cumplite,
Dar braţul tău cel încercat
Va fi cu noi neîncetat
Să dea puteri întinerite.
De-aceea noi păşim voioşi
Pe drumul ce-i trasat de tine,
Nu ne ataşăm de alţi cristoşi
Şi nici de cei necredincioşi,
Ci doar de stările divine.
Privind-napoi la anul dus
Realizăm c-au fost ocazii
Cînd n-am vorbit despre Isus
Sărmanilor ce s-au supus
Unor demonice invazii...
Şi ştim c-au fost împrejurări
Cînd n-am trăit la înălţime.
Am fost răpuşi de întristări,
Am şovăit în încercări,
Uitînd de harul ce ne ţine...
Dar vrem ca-n anul ce- a venit
Să ne-mplinim menirea bine,
S-aducem rodul cuvenit,
Să-l ajutăm pe cel rănit,
Să-i dăm şi hrana ce-l susţine...
Vrem numai duhul mângâierii
Să lucreze-n noi neîncetat,
Şi atunci în ceasul -ntunecării
Ne vom gîndi la plaiul ţării
Unde-i lumină sfîntă-necurmat.
Încedinţăm a noastră soartă
În mîna ta, părinte drag,
Că ştim că numai ea ne poartă
Spre -acea împărătească poartă,
Spre-acel sublim, ceresc meleag.
În anul ce ne stă-nainte
Ne angajăm în mod plenar
Să te slujim, o scump Părinte,
Cu o iubire mai fierbinte,
Căci tu eşti dătător de har.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu