Nici eu în toate mințile nu sunt,
Să fug și să mă-ntorc aici îmi vine,
Să nu-mi mai aflu locul pe pământ
Atât de grabnic mi-ai intrat în sânge,
Atât de mult trăiești în sinea mea,
Încât și zgâriindu-mă aș plânge,
Temându-mă că-n stropi te pierd cumva.
Nu este primăvară nicăierea,
Cu muguri morți paltonul ți-l închei,
Cu fierea primăverii caut mierea,
Iar tu exiști, iubito-n locul ei.
Și brusc am înțeles că fără tine,
Eu însumi mor și nu pot învia,
Deși am fost născut cum știi prea bine,
Ca să te apăr și-mpotriva ta!
sursa foto: internet
by Adrian Păunescu





Fiind la jumătatea anului, este încurajator să vorbim despre visuri! Ne place să facem planuri pe viitor, multe dintre acestea le așezăm în cutiuța cu visuri, deoarece suntem conștienți că drumul de la dorință la realitate este destul de lung. Asta nu înseamnă să renunțăm să visăm! Trebuie să perseverăm pe drumul visurilor. Însă ne pune în gardă în privința ispitei agitației, a neliniștii cauzate de faptul că nu vedem imediat rezultatele.