GÂNDURI ȘI EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII,

Corpul nu este decât slujitorul minții. El ascultă de acesta din urmă, indiferent dacă gândurile ei sunt alese deliberat sau exprimate automat. Când gândurile minții sunt dezgustătoare, corpul se afundă rapid în degradare și boală. În schimb, când  gândurile minții sunt frumoase și nobile, el își pune haina tinereții și a frumuseții.
Gândurile puternice, pure și fericite generează un corp viguros și plin de grație. Corpul este un instrument delicat și plastic, care reacționează cu putere în fața gândurilor ce îl impregnează. De aceea, obișnuințele mentale produc inevitabil efecte pozitive sau negative asupra sa.
Sângele celor care nutresc gânduri impure devine la rândul lui otrăvit.
În schimb, o inimă curată generează o viață și un corp similare.  Invers, o minte murdară murdărește în egală măsură viața și corpul, pe care le corupe. Gândirea este un izvor al acțiunii, vieții și manifestării. Dacă ea este pură, totul devine pur în viața omului

Simpla schimbare a dietei alimentare nu este suficientă pentru a ne vindeca. Ea trebuie însoțită și de purificarea gândurilor. Atunci când gândurile devin pure, omul nu mai suportă hrana impură. Cine își fortifică  și își întărește gândurile nu trebuie să se teamă de microbi și viruși. Dacă îți dorești să îți regenerezi corpul, veghează asupra minții tale. Dacă dorești să ai un corp frumos, începe prin a-ți înfrumuseța mintea.
Gândurile de răutate, invidie, dezamăgire și deznădejde dezbracă trupul de sănătate și grație. O față care reflectă amărăciunea  nu este o întâmplare, ci oglinda unor gânduri pline de amărăciune. Ridurile care o desfigurează sunt consecința pasiunilor, desfrâului și orgoliului.

Așa cum nu poți avea o casă curată și bine aerisită dacă nu deschizi geamurile și dacă nu lași lumina soarelui să pătrundă înăuntru, nu poți avea nici o înfățișare senină, fericită și luminoasă atât timp cât nu cultivi gânduri de seninătate, bunăvoință și bucurie. Pe fețele oamenilor în vârstă există riduri de simpatie, alte produse de gânduri puternice și pure, iar altele generate de pasiuni. Cine le poate distinge? În cazul celor care au trăit frumos, bătrânețea pare calmă, împăcată și blândă, la fel ca razele soarelui la apus.

Nici un medic nu poate vindeca bolile corpului la fel de eficient ca gândurile de bucurie. Nici o mângâiere nu alungă umbrele durerii și tristeții la fel de eficient ca propria bunăvoință. Cine cultivă în permanență gânduri de rea voință, cinism, suspiciune și invidie se condamnă singur la închisoare și devine propriul temnicer. În schimb, cine nutrește gânduri de bunăvoință față de toți semenii săi, păstrându-și veselia în fața tuturor și învățând cu răbdare să distingă binele în ceilalți oameni, trăiește practic în rai. Cine cultivă zilnic gânduri de pace față de toate creaturile trăiește el însuși într-o pace de nezdruncinat.

sursa foto: internet
stefan robu

HAOSUL DIN VIAȚA NOASTRĂ,

Viața omului înseamnă ordonarea haosului vizibil. Fiecare o face cum știe, cum vrea și cum poate. Evoluția omului și a omenirii are loc sub formă sinusoidă. Cu cât gândirea lui este mai rațională, cu atât amplitudinea cu care el se mișcă pe această sinusoidă de la un cap la altul este mai mică și cu atât suferințele pe care și le pricinuiește sunt mai mici.Mișcarea noastră este condusă de către spirit, adică de idee, adică de scop. Știm din ordonarea vieții noastre materiale că pentru a ne atinge scopul trebuie să avem un plan bun, pentru ca ideea să se poată materializa. Pentru a ne realiza un scop mic, cotidian, facem un drum scurt, sau îl realizăm ușor. Pentru un scop mare, important pentru viitor, drumul este lung, sau realizarea este grea.
Mai știm și că ceva mare începe de la ceva mic. Cine se învață din copilărie să facă cu mâna lui câte ceva din mărunțișurile de zi cu zi, acela, crescând, va fi capabil să realizeze lucruri mari.Învățați să înțelegeți ce este mare și ce este mic, ce este important și ce nu este important. Altfel, aceste stresuri pot deveni piedici în calea noastră.
Ceva mic începe de la zero. Ceva mare este relativ pentru că nu are limite.


Viața fizică a fiecărui copil începe de la zero. Lecțiile care i se dau după principiul complexității îl duc departe și în sus. Dar, dacă din lanțul de complexitate crescătoare lipsesc unele verigi, deoarece părinții sau chiar el însuși a considerat că din tot ce întâlnește în cale ceva nu-i va fi de folos de fiecare dată, în decursul vieții, mergând pe sinusoida lui, când va da de situație similară, va fi legat de mâini și picioare. De fiecare dată tot mai profund și mai profund, până când veriga lipsă se va completa.
Fiecare clipă are ceva mare și ceva mic. Cui nu-i este frică, înțelege acest lucru; cel care este speriat nu înțelege. Oamenii nu-și recunosc fricile, sentimentul de vinovăție și răutatea fiindcă nu-și dau seama nici când au apărut și nici când sau transformat în senzații. Cine nu-și urmărește senzațiile și gândurile, se va afla într-o bună zi ca în fața ghilotinei și va simți că a fost pedepsit pe nedrept.

sursa foto: internet
stefan robu  

GÂNDURI ȘI REALIZĂRI

Toate realizările și toate eșecurile noastre sunt consecința directă a gândurilor noastre. Într-un univers perfect ordonat, în care pierderea echilibrului lăuntric echivalează cu distrugerea totală, responsabilitatea individuală trebuie să fie absolută. Slăbiciunile și puterea noastră, puritatea și impuritatea care ne caracterizează - sunt ale noastre, nu ale altcuiva. Cu alte cuvinte, noi suntem responsabili pentru ele, nu ceilalți oameni, și noi suntem singurii care le putem modifica. Condiția noastră ne aparține. Suferințele și fericirea noastră derivă întotdeauna din interiorul nostru. Noi suntem ceea ce gândim, și atât timp cât continuăm să gândim aceleași gânduri, nu ne putem schimba. Cine deține cunoașterea percepe acțiunea legii atât în slăbiciunea celor oprimați  cât și în puterea folosită greșit a opresorului. Dacă este înzestrat inclusiv cu o iubire perfectă, el nu condamnă niciuna din părți, căci înțelege că ambele sunt condamnate la suferință.
Noi nu ne putem înălța, nu putem cuceri și realiza decât prin elevarea gândurilor noastre. Atât timp cât refuzăm( conștient sau nu) să facem acest lucru, noi rămânem slabi și ne simțim mizerabili. Înaintea de a putea realiza ceva, noi trebuie să ne înălțăm toate gândurile mai presus de indulgența animalică specifică sclavilor. Chiar dacă nu reușim să renunțăm pe loc la întregul nostru egoism și la toate gândurile noastre negative, noi trebuie să sacrificăm cel puțin o parte din acestea. Atât timp cât ne complacem în astfel de gânduri, noi nu putem raționa clar și nu ne putem concepe planuri metodice. Atât timp cât nu reușim să ne controlăm propriile gânduri, noi nu suntem în poziția de a ne controla afacerile și de a adopta responsabilități serioase. Nu suntem pregătiți să acționăm independent și să ne susținem punctul de vedere, ci suntem limitați de propriile noastre gânduri.

Universul nu îi favorizează pe cei lacomi, necinstiți și vicioși, chiar dacă la prima vedere pare că face același lucru. El îi ajută întotdeauna pe cei onești, generoși și virtuoși.
Realizările intelectuale sunt consecința gândurilor consacrate căutării cunoașterii, frumuseții și adevărului în viață și în natură. Astfel de realizări pot fi asociate uneori cu vanitatea și cu ambiția, dar nu sunt niciodată consecința acestor caracteristici, ci rezultatul natural al unui efort plin de ardoare și de lungă durată, și a unor gânduri pure și altruiste.
Realizările spirituale sunt consecința aspirațiilor sacre. Cei care trăiesc constant la unison cu gândurile lor elevate și nobile, și care se focalizează exclusiv asupra aspectelor pure și altruiste ale vieții, capătă un caracter înțelept și plin de noblețe și se ridică în poziții de influență și binecuvântare, lucru la fel de sigur ca și faptul că soarele ajunge mai devreme sau mai târziu la zenit, iar luna devine plină.

Realizările de orice fel reprezintă încununarea  eforturilor personale și diadema gândirii. Noi nu ne putem eleva decât cu ajutorul autocontrolului, al deciziei ferme, al purității, al corectitudinii și al gândurilor focalizate.
Oamenii se pot înălța până la un mare succes și chiar la mari altitudini în lumea spirituală, pentru a coborî apoi din nou în slăbiciune și răutate, prin permiterea gândurilor arogante, egoiste și corupte să pună stăpânire pe mintea lor.
Victoriile obținute prin cultivarea unor gânduri corecte nu pot fi menținute decât prin luciditate și veghe. Mulți oameni uită să mai fie atenți la gândurile lor atunci când obțin succesul, după care decad rapid.
Toate realizările, fie ele intelectuale, spirituale sau din lumea afacerilor, sunt rezultatul unor gânduri focalizate. Ele sunt guvernate de aceiași lege și de aceiași metodă. Singura diferență dintre ele se referă la obiectul realizării.
Cine are realizări minore nu trebuie sa facă mari sacrificii. Cine dorește să obțină însă realizări mărețe trebuie să facă sacrificii  pe măsură. Sacrificiile făcute sunt întotdeauna direct proporționale cu realizările obținute.

sursa foto: internet
stefan robu

ADEVĂR, IUBIRE ȘI PACE,

O,tu, cel care le vorbești  oamenilor despre adevăr!
Ai trecut oare tu prin deșertul îndoielii?
Te-ai purificat și tu în focul tristeții?
A alungat adevărul dușmanii din inima ta, adică opiniile tale personale?
Este sufletul tău atât de pur încât nici un gând fals nu poate sălășlui în el?

O, tu, cel care le vorbești oamenilor despre iubire!
Ai trecut și tu prin valea disperării?
Ai plâns și tu cu lacrimi de durere în noaptea întunecoasă?
Este cuprinsă de compasiune în inima ta
Atunci când contemplă greșelile altora, ura și stresul lor constant?

O, tu, cel care le vorbești oamenilor despre pace!
Ai traversat tu oceanul nesfârșit al efortului?
Ai găsit tu țărmul tăcerii și te-ai eliberat astfel de agitația și de osteneala vieții?
A dispărut orice conflict din inima ta umană,
În care nu mai există decât adevărul, iubirea și pacea?

sursa  foto: internet
stefan robu

EFECTUL GÂNDURILOR ASUPRA SĂNĂTĂȚII ȘI CORPULUI FIZIC,

Corpul nu este decât slujitorul minții. El ascultă de acesta din urmă, indiferent dacă gândurile ei sunt alese deliberat sau exprimate automat. Când gândurile minții sunt dezgustătoare, corpul se afundă rapid în degradare și boală. În schimb, când gândurile minții sunt frumoase și nobile, el își pune haina tinereții și a frumuseții.
La fel ca și circumstanțele exterioare, sănătatea și boala depind întru totul de gândurile omului. Gândurile bolnave se manifestă printr-un corp bolnav. Se știe că teama poate ucide omul la fel de eficient ca un glonț. Într-adevăr gândurile ucid mii de oameni cu aceiași certitudine, deși uneori mai puțin rapid. Oamenii care se tem de boală sunt cei mai predispuși către aceasta. Fricile demoralizează în scurt timp întregul corp și îl fac vulnerabil în fața bolii. Gândurile impure, chiar dacă nu sunt de natură fizică, sfârșesc inevitabil prin a zdruncina sistemul nervos.

Gândurile puternice, pure și fericite generează un corp viguros și plin de grație. Corpul este un instrument delicat și plastic, care reacționează cu putere în fața gândurilor ce îl impregnează. De aceea, obișnuințele mentale produc inevitabil efecte pozitive sau negative asupra sa. Sângele celor ce nutresc gânduri impure devine la rândul lui otrăvit. În schimb, o inimă curată generează o viață și un corp similare. Invers, o minte murdară murdărește în egală măsură viața și corpul, pe care le corupe.
Gândirea este un izvor al acțiunii, vieții și manifestării. Dacă ea este pură, totul devine pur în viața omului.

Simpla schimbare a dietei alimentare nu este suficientă pentru a ne vindeca. Ea trebuie însoțită de purificarea gândurilor. Atunci când gândurile devin pure, omul nu mai suportă hrana impură. Cine își fortifică  și își întărește gândurile nu trebuie să se teamă de microbi și viruși.
Dacă  dorești să îți regenerezi corpul, veghează asupra minții tale. Dacă dorești să ai un corp frumos, începe prin a-ți înfrumuseța mintea. Gândurile de răutate, invidie, dezamăgire și deznădejde despoaie trupul de sănătate și grație. O față care reflectă amărăciunea  nu este o întâmplare, ci oglinda unor gânduri pline de amărăciune. Ridurile care o desfigurează sunt consecința pasiunilor, desfrâului și orgoliului. Pe fețele oamenilor în vârstă există riduri produse de simpatie, altele produse de gânduri puternice și pure, iar altele generate de pasiuni. Cine le poate distinge?  În cazul celor care au trăit frumos, bătrânețea pare calmă, împăcată și blândă, la fel ca razele soarelui la apus. Nici un medic nu poate vindeca bolile corpului la fel de eficient ca gândurile de bucurie. Nici o mângâiere nu alungă umbrele durerii și tristeții la fel de eficient ca propria bunăvoință. Cine cultivă în permanență gânduri de rea voință, cinism, suspiciune și invidie se condamnă singur la închisoare și devine propriul lui temnicer. În schimb, cine nutrește gânduri de bunăvoință față de toți semenii săi, păstrându-și veselia în fața tuturor și învățând cu răbdare să distingă binele în ceilalți oameni(cu alte cuvinte, cine cultivă gânduri de altruism), trăiește practic în rai.
Cine cultivă zilnic gânduri de pace față de toate creaturile trăiește el însuși într-o pace de nezdruncinat.

sursa foto: internet
stefan robu

GÂNDURILE ȘI MENIREA ÎN VIAȚĂ,

Atât timp cât gândurile nu sunt voluntare și asociate cu scopuri precise, omul nu poate obține nici o realizare inteligentă. Marea majoritate a oamenilor își lasă gândurile să rătăcească libere pe oceanul vieții. Lipsa de focalizare este un viciu, iar cei care se doresc să evite catastrofele și autodistrugerea trebuie să se ferească de ea.
Oamenii care nu au un scop central în viață cad cu ușurință pradă grijilor mărunte, temerilor, tulburării și văicărelii. Toate acestea sunt semne de slăbiciune și conduc la fel de inevitabil(deși pe o rută diferită)  ca și păcatele planificate atent la eșec, nefericire și pierdere, căci slăbiciunea nu poate supraviețui într-un univers care evoluează către putere.
De aceea, noi trebuie să ne stabilim, iar apoi să facem tot ce ne stă în puteri pentru a-l îndeplini. Acest scop trebuie să devină țintă centrală a tuturor gândurilor noastre. El poate lua forma unui ideal spiritual sau lumesc, în funcție de natura noastră în momentul respectiv. Indiferent în ce constă însă, noi trebuie să rămânem în permanență focalizați asupra lui.Trebuie să ne facem din el datoria noastră supremă și trebuie să ne devotăm în întregime realizării sale, fără să permitem gândurilor noastre să rătăcească aiurea în lumea fanteziilor efemere, a dorurilor și a imaginației sterile.Acesta este drumul către autocontrol și concentrare. Chiar dacă dăm greș de o sută de ori măsura adevăratului nostru succes este dată de tăria caracterului câștigat de-a lungul călătoriei, care va reprezenta o bază nouă pentru puterea și triumful nostru viitor.
Oamenii care nu se simt pregătiți pentru împlinirea unui țel măreț trebuie să-și focalizeze gândurile asupra împlinirii impecabile a sarcinilor  lor de zi cu zi, indiferent cât de neînsemnate li se par acestea. Numai în acest fel se pot focaliza gândurile lor, generând o acumulare de voință și de energie cu ajutorul cărora vor putea realiza apoi orice își propun.
Dacă își cunoaște slăbiciunea și crede în acest adevăr, că tăria nu se poate dezvolta decât prin efort și prin practică, chiar și cel mai slab dintre suflete poate începe imediat să se dezvolte pas cu pas, prin eforturi succesive, acumulând putere picătură cu picătură, până când va căpăta o putere divină.

Așa cum oamenii slabi din punct de vedere fizic pot deveni puternici printr-un antrenament treptat și răbdător, cei cu gânduri de slăbiciune pot deveni puternici din punct de vedere mental prin cultivarea unor gânduri adecvate.
Renunțarea la nefocalizare și la slăbiciune și concentrarea gândirii la unison cu un țel bine determinat echivalează cu pătrunderea în lumea celor puternici, care consideră că eșecul nu este altceva decât una din căile care conduc  către realizare, care silesc condițiile exterioare să le slujească și care emit gânduri de putere, se luptă cu curaj cu adversitățile și au realizări mărețe.

Dacă ne-am conceput scopul pe care dorim să-l atingem, noi trebuie să ne construim mental o cale directă care conduce la împlinirea lui, fără să privim nici la dreapta,nici la stânga. Trebuie să renunțăm la orice îndoieli și la orice temeri, căci acestea sunt elemente care ne blochează puterea de concentrare și ne întrerup efortul, făcându-l să devină inutil, distorsionat sau ineficient. Gândurile de îndoială și de teamă, nu conduc niciodată la realizare, ci doar la eșec. Cele de putere, focalizate și pline de energie, dispar atunci când în minte se insinuează gândurile de îndoială și de teamă.
Voința de a acționa derivă din cunoașterea faptului că putem face acest lucru. Îndoiala și teama sunt marii dușmani ai cunoașterii, iar oamenii care le încurajează, în loc să le respingă fără milă, se împedică la fiecare pas.

Cine și-a cucerit îndoiala și temerile a învins practic eșecul. Gândurile noastre sunt vii și înzestrate cu putere, și ne pot conduce la înfruntarea plină de curaj a dificultăților și la depășirea acestora.
Dacă sunt cultivate și îngrijite cu atenție, gândurile noastre înfloresc și dau roade care nu cad prematur la pământ.
Gândurile focalizate asupra țelurilor pe care le-am propus devin veritabile forțe creatoare. Dacă înțelegem și acceptăm acest lucru, noi putem deveni o ființă mai puternică și mai elevată decât oamenii care cad pradă gândurilor și senzațiilor lor schimbătoare.

Dacă aplicăm acest principiu în viața noastră, noi putem deveni stăpânii conștienți și inteligenți ai puterilor noastre mentale.

sursa foto:internet
stefan robu

OMUL ȘI LECȚIILE VIEȚII,

În principiu, viața este simplă. Toată varietatea, pe care noi o numim viață, se bazează exclusiv pe acea particulă uluitor de mică, și de aceea invizibilă, care este energia iubirii.
Aceasta este energia sensului vieții, sau existenței. Într-un cuvânt - energia gândului.
Viața omului nu este altceva decât căutarea sensului vieții.
Fericirea înseamnă că sensul vieții a fost găsit, a fost găsită iubirea.
În felul acesta, energia gândului este materială, dar, întru-cât ea nu poate fi văzută cu ochiul, a fost considerată până acum ca fiind imaterială. Taina rămâne taină până se dezleagă misterul. Minunile rămân minuni până când pătrundem în esența lor. Puțin câte puțin se clarifică și esența invizibilă, subtilă a bolilor, iar vindecarea lor cu ajutorul gândurilor capătă logică.
Orice om trimite prin gândul lui energia din care el este format. Orice om produce schimbări în el însuși, dar nu știe să le vadă și nu îndrăznește să creadă în ele. Gândul acționează ca o găleată de apă aruncată pe niște pietre încinse. Imediat omul înțelege că gândul lui a fost urmat de o faptă pe măsură.
În esență, gândul acționează încetul cu încetul și de aceea ne îndoim de materialitatea lui. Caracterul unui om reprezintă un ansamblu de idei constante, specifice pentru fiecare, ansamblu considerat invariabil și, și dacă se repetă continuu aceleași gânduri, din firicele de nisip poate crește un munte. Muntele este tocmai boala. Cât de mare este muntele și cât de specific este el pentru persoana respectivă, atât de gravă și de specifică este și boala lui.
A vindeca cu ajutorul gândului echivalează cu a căra fir cu fir acest munte. Modul de gândire poate să și-l schimbe numai omul însuși. Fac excepție copiii mici care nu au o gândire independentă - universul gândurilor lor și viața lor sunt formate de către mamă.

Schimbarea universului de gândire este numită schimbarea de sine. Chipurile, ar fi cea mai mare și mai grea schimbare. Eu n-aș spune așa deoarece eu încerc nu să schimb, ci să mă schimb. Altfel spus, în loc să mă forțez, să mă oblig, eu mă străduiesc să fac un bine pentru mine. Dacă în partea ei nevăzută(subtilă) energia primară se mișcă, în partea vizibilă ea este numită energie a iubirii. În partea ei subtilă, ea se află în imobilitate, în partea vizibilă ea se numește răutate. În felul acesta, problema constă doar în vedere sau în relația pe care noi ne-o formăm cu ajutorul vederii. Trebuie să învățăm să vedem această parte nevăzută de la cei care văd și care cred sincer în ea. Subliniez: trebuie să învățăm și nu să credem orbește.
Una peste alta, viața omului este o lecție și noi venim de voie bună pe această lume pentru a o învăța. Lecția de viață este timpul în care ne cunoaștem sentimentele. Viață după viață, lecție după lecție - în felul acesta acumulăm înțelepciune. Cu alte cuvinte, viața celui care judecă corect nu se va opri. Cea mai mare problemă a civilizației actuale este nepriceperea de a comunica, adică nepriceperea de a te raporta cu înțelegere față de viață, adică nepriceperea de a iubi necondiționat. Adică nepriceperea de a gândi corect.  Celui ce nu înțelege legile vieții, îi va fi într-adevăr greu să iubească necondiționat, deși inima lui îi spune că așa trebuie.
Legile vieții sunt simple:
1- Tot ce există înseamnă Dumnezeu. El este acea unitate supremă care din minuscule particule de energie formează o varietate de structuri aflate în permanentă schimbare. Această schimbare înseamnă distrugerea vechiului și apariția, sau nașterea noului din aceiași energie. Nimic nu apare din nimic și nimic nu dispare în neființă. Se modifică doar forma exterioară de existență - corpul.
2- Tot ce există cuprinde trinitatea divină: spirit, suflet și corp. Aceste trei componente există și la obiecte, dar ele sunt considerate ca fiind neînsuflețite. Viața este condusă de spirit. El se află în mișcare și nimic nu-l poate tulbura.  Lecțiile sunt oferite de către suflet.  Împreună, spiritul și sufletul constituie partea spirituală, sau subtilă, a nivelului nostru actual de dezvoltare. Trupul constituie corpul nostru fizic care este vizibil și de aceea este recunoscut drept adevăr.  El merge înainte în viitor, fiind pus în mișcare de voința spiritului și de forța sufletului.
3-Omul este singura creatură gânditoare de pe pământ. El reprezintă încununarea creației, continuitatea legică a dezvoltării și de aceea este numit fiul lui Dumnezeu, creat după chipul și asemănarea lui. Acest simbol reprezintă dorința lui Dumnezeu de a-l ajuta pe om să se autoperfecționeze continuu și neîntrerupt, adică să evolueze. Cine îl lasă pe Dumnezeu să pătrundă în el, va zbura spre înălțimi ușor ca o pasăre; cine nu-l lasă, va merge pe calea grea a suferințelor.
Dumnezeu este desăvârșirea în continuă evoluție și perfecționare, este conștiința deschisă.
4- Natura este chiar Dumnezeu. Ea nu știe să impună cu forța. Ea îi oferă fiecăruia posibilitatea de a alege. Cine crede că  inima lui Dumnezeu se află în inima credinciosului, își va alege calea cea mai ușoară. Cine îl neagă pe Dumnezeu, va avea parte de suferințe: își va alege o cale mai grea.
5- Părerea este o presupunere în care omul vrea să creadă. Adevărul vieții constă în faptul că totul are două părți. Nu există rău fără bine, așa cum nu există bine fără rău. Cine vede doar o singură latură, greșește și va suferi. Dacă omul nu-și conștientizează adevăratele sale necesități și nu le valorifică el pentru el, nu va fi fericit. Atâta timp cât nu va învăța să vadă întregul, va avea nevoie de nefericire pentru a putea să aprecieze fericirea: va avea nevoie de rău pentru a aprecia binele.
6- Totul începe de la gând. După un gând bun vine o urmare bună, după unul rău - una rea. Dacă omul nu îndreaptă urmarea rea, apare datoria karmică și ispășirea se va face prin suferință, dacă el acționează prostește. Când se va întâmpla - în această viață, prin suferințe proprii sau prin suferințele generațiilor viitoare, sau în viitoarele vieți ale aceleași persoane - depinde de când își va plăti datoria. Problema este că omul modern nu știe ce este bine și ce este rău.
Binele și răul sunt noțiuni relative. Ce este bine pentru unul este rău pentru altul și invers. Nu trebuie să punem semnul egalității între viața noastră și viața celorlalți. Percepția se va schimba atunci când stresul va fi eliberat. Schimbarea percepției înseamnă schimbare de atitudine.
7- Viața omului este învățătură. El învață să îndrepte răul prin bine până când va asimila temeinic această lecție, chiar dacă va trebui să continue și în viețile viitoare.
Corpul îndeplinește tot ce îi este necesar sufletului și prin aceasta spiritul devine mai înțelept.
8- Se poate învăța din propriile greșeli, dar înțeleptul învață și din greșelile altora.
O lege a vieții spune așa: similarul atrage similarul. Ești așa cum îi vezi tu pe alții. Dacă nu ai avea defecte, nu le-ai vedea la alții. Cine caută în alții cauza necazurilor lui, va fi în vrăjmășie cu viața. Cine are curajul să-și vadă propriile greșeli, și le va corecta până la urmă.
8- Tot ce face omul aparține veșniciei, chiar dacă fapta lui nu are imediat efect vizibil. După faptă vine totdeauna răsplata, chiar dacă pentru noi această faptă a noastră a trecut neobservată. În memoria cosmică, invizibilă pentru noi, se stochează, exact ca în cartoteca lui Dumnezeu, și gândurile noastre ascunse,  invizibile.
10- Noi suntem legați de tot ce am făcut prin fire energetice invizibile. Poate rupe aceste fire numai iertarea sinceră, pornită din inimă, numită și căință. Iertarea și rugămintea de a fi iertat acționează atunci când omul este conștient de greșelile lui. Dacă cerem iertare mecanic, în speranța că pedeapsa va fi mai mică, aceasta este o înșelăciune, cea mai obișnuită înșelăciune, cu care ne ocupăm zi de zi. Datoria karmică nu se plătește în felul acesta.

sursa foto: internet
stefan robu