Deseori omul contemporan este iritat de cuvântul Dumnezeu, întru-cât fie nu a încercat să pătrundă în profunzime, în esența sacră, fie că aceasta l-a făcut nestatornic. Dreptul ignorantului este de a nega adevărul. Acum se poate spune:
acesta este Dumnezeul tău, iar acesta este Dumnezeul meu. Și toți au dreptate. Să nu impui altora noțiunea ta despre Dumnezeu pentru că prin aceasta îi îngrădești.
Dumnezeu este o structură unitară și infinită și este unul pentru toți. Este diferită
cunoașterea lui, fiecare dintre noi ajungând la el pe cale proprie. Noi spunem că Dumnezeul meu începe de la mine, fiindcă interacțiunea mea cu Dumnezeu începe de la mine. Schimbul de idei despre Dumnezeu este asemenea unei lecții care oferă înțelepciune
Dumnezeu este unitate,
Tot ce există este Dumnezeu. Prin urmare, nu există nimic în afară de Dumnezeu și Dumnezeu nu este o forță oarecare ce se află dincolo de noi și ne dirijează viața.. Întreaga viață este unică și indivizibilă.
Dumnezeu este marea, omul o picătură în mare. Nu se poate să ne separăm de Dumnezeu. Dacă ne simțim izolați, înseamnă că, prin gândurile noastre, am renunțat la el și nu că Dumnezeu a renunțat la noi. Fiecare om este unic, iar dacă recunoaștem în noi principiul divin, se va schimba și starea noastră fizică.
Natura - trinitatea lui Dumnezeu,
Spiritul, sufletul și trupul sunt indivizibile.
Spiritul constituie forța motrice creatoare și conștientă. Dorind binele, noi ne mișcăm rapid înainte. Dacă suntem nemulțumiți sau fără bunăvoință, atunci fie stăm pe loc fie ne învârtim în cerc încercând să găsim drumul corect. În viață nu există mișcare înapoi. Spiritul înseamnă idee, el este asemenea seminței pe care o sădim în pământ. Dacă o sădim cu iubire, va crește o plantă puternică. Dacă sufletul este pozitiv - te împinge din spate, te obligă să mergi înainte.
Sufletul este cunoaștere. El lucrează cu spiritul sau ideea cum ar lucra ca o sămânță. Sufletul este asemenea pământului în care crește planta.
Trupul este tocmai această plantă. Spiritul și sufletul constitue nivelul sentimentelor. Trupul constitue nivelul fizic. Atât timp cât noi suntem oameni, avem trup, sentimente și gânduri.Gândurile sunt date pentru a corecta sentimentele în concordanță cu timpul în care trăim. Rațiunea este expresia nivelului fizic care adaptează viața noastră conform necesităților.
Legea Karmei, fiecare om are posibilitatea de a alege. Omul suferă în măsura în care a neglijat contactul cu armonia lumii.Chiar și atunci când dorește răul, omul este consfințit în Dumnezeu în toate dorințele lui. El trebuie însă să știe că după cauză urmează efectul.
Legea învățării. Noi venim în lumea fizică pentru a învăța înțelepciunea pământească. Pe pământ, totul este instruire și poți să înveți cu totul diferit. Conștiința corpului este o parte din din conștiința spiritului. Întreaga experiență a vieții fizice este cuprinsă în suflet din eternitate în eternitate. Cu cât învață mai mult în decursul vieții, cu atât mai înalte sunt cerințele care i se pun omului în față. Cel care folosește corect predestinarea vieții sale este un spirit evoluat. Viața este dezvoltarea spiritului. Omul, prin acțiunile sale violente își distruge propriul trup. Trupul se supune spiritului său iar de aceasta omul nu se desparte până la moartea corpului. Legătura energetică dintre ele însă se păstrează pe vecie.
Legea polarității. Universul are o esență bipolară și lumea este construită după principiul polarității. Indiferent de forma de expresie, întregul este unitatea a două contrarii sau, altfel spus, orice lucru este alcătuit din pozitiv și negativ, bine și rău, cald și rece, alb și negru etc. Iar tuturor formelor vizibile le corespunde contrariul invizibil.
Legea atracției, similarul atrage către el similarul. Bunătatea atrage bunătate, răul atrage răul. La prima vedere, partea atrasă poate fi invizibilă. Cu cât mai mult se învecinează un rău cu alt rău, cu atât mai mult învață unul de la altul și, fie că ambele părți devin mai bune, fie ambele părți devin mai rele.
Legea iertării. Există numai eternul acum! Timpul este o noțiune relativă: ceea ce fac acum va rămâne pe vecie și va influența viitorul. Tot ce am făcut în trecut influențează prezentul și viitorul. Rezultă că nimic nu dispare, dacă nu dorim să ne corectăm propriile greșeli. Dumnezeu nu știe ce înseamnă nu pot. Înțelepciunea divină sau legile au fost întotdeauna accesibile tuturor. Ele există în spiritul fiecăruia dintre noi, trebuie doar să le căutăm în inima noastră.
A fi desăvârșit înseamnă să nu regreți trecutul, să nu-ți fie frică de viitor, iar în prezent să faci totul corect. Cheia eliberării de regrete și frică este iertarea. Iertarea nu înseamnă că justificați trecutul. Ea înseamnă eliberare. Se eliberează doar acela care înțelege că a comis o greșeală și prin înțelegerea acestui fapt devine mai înțelept.
Omul nu posedă darul iubirii perfecte ceea ce înseamnă că greșește și de aceea are nevoie să ierte.
Legea renașterii, nemurirea nu e credință ci legea universului. Spiritul, adevărata esență a omului, este veșnic. Dumnezeu este veșnic, el nu moare niciodată. Moartea este încheierea unei etape. Frica de moarte constitue măsura ignoranței umane și imposibilitatea civilizației occidentale să privească în mod corect moartea. Fiecare corp ce moare primește o binecuvântare. Așa cum un vas spart rămâne un vas, la fel și spiritul uman rămâne spirit.
Dumnezeu este unic. Nu există forțe alternative - forțe ale răului. Dacă ar fi existat energii diferite opuse, atunci polul energetic unic - Dumnezeu - s-ar fi destrămat. Toți suntem născuți din el și creați din principiul spiritual. Nu putem fi separați de acest întreg unitar. Întregul este format din pozitiv și negativ, bine și rău. Prin gândurile sale, omul dă naștere răului. Nenumăratele întâlniri cu oameni răuvoitori, răi, cu spirite cumplite au loc din cauză că omul ce se întâlnește cu aceștia este el însuși răuvoitor, rău sau speriat. Similarul atrage către sine similarul.
Crearea legilor spirituale - viața este un torent de energii care poate fi reglat constructiv. Pentru dezvoltarea spiritului sunt necesare:
-credință - deschide ușa pentru intrare și pentru ieșire,
-voință - dă putere și dorința de a merge,
-conștiință - dă capacitatea de a se mișca în direcție corectă,
-speranță - dă aripi,
-iertare- oferă libertate,
-iubire - dă rezistență,
-rugăciune - ajută curentul energiei spirituale să se orienteze spre construirea unității creatoare de Dumnezeu.
Puterea rugăciunii - Dacă este corect folosită, rugăciunea este o energie uriașă care oferă rezultatul dorit. Trebuie să ne rugăm astfel, încât să fim întotdeauna în centrul acțiunii, cerând pentru sine acel lucru de care noi avem nevoie. Cerând pentru un copil bunăstare noi de fapt o facem pentru a ne restabili liniștea sufletească. Rugăciunea este alcătuită din:
- adresarea către Dumnezeu
-recunoașterea unității noastre cu Dumnezeu
-dorință pozitivă
-mulțumire pentru cele făcute
-să transmiți dorința în mâinile lui Dumnezeu, adică să ne eliberăm de probleme.
Realizarea rugăciunii este determinată de corectitudinea vieții noastre. Sar putea să ni se pară că rugăciunea nu ni se îndeplinește. Alături de noi, însă, se îndeplinește rugăciunea unui om rău. Dacă omul rău și-a însușit lecția, a tras concluzii juste și se află pe un drum corect, înseamnă că a săvârșit o faptă bună și de aceea dorința lui se înfăptuiește. El a cerut sincer. Rugăciunea noastră nu a fost din tot sufletul și, probabil, am cerut mai mult decât trebuie și nu ne-am însușit lecțiile anterioare ale vieții.
Nu trebuie musai să fii sfânt. Trebuie să mergi pe un drum corect.
sursa foto: internet
stefan robu
