GÂNDEȘTE, VIBREAZĂ ȘI CREAZĂ,

Atunci când ești cuprins de bucurie, nu te poți simți singur, rușinat, lipsit de valoare, vinovat sau inferior, din nici un punct de vedere, fiindcă nu vibrezi în acest mod.Nu poți resimți lipsuri, în nici un fel. Și nici nu le poți atrage spre tine.
Singurul lucru pe care îl poți face pe măsură ce vei începe să îți deblochezi dorințele este să vibrezi mai multă bucurie, abundență și libertate, încorporându-le în experiența ta. Un preț mic de plătit pentru a visa, nu-i așa?
Și chiar nu contează la ce anume alegi să visezi! Alege-ți visul, căci te face fericit și vei vibra în funcție de el. Visează la visul bucuriei, la cel al împlinirii sau la cel al frivolității, dar visează! Dorințele nu reprezintă un păcat - sau nu mai mult decât faptul că respiri, de exemplu. Nu te gândi niciodată că trebuie să îți justifici dorințele. Nu se poate să te justifici, să te aperi sau să primești critici - toate fiind energii negative - și să rămâi conectat la energia ta principală. Nu trebuie să te scuzi pentru nimic, în fața nimănui, pentru dorințele pe care le ai. Dacă faci acest lucru, întorci spatele propriei tale energii ridicate, negând astfel propria existență și dreptul tău divin la viață. Contrar a ceea ce ai fost învățat, dobândirea fericirii este dreptul tău garantat prin naștere. Așa că dă-i drumul și visează. Deja îți creezi propria viață în fiecare moment și în fiecare zi, prin modul în care gândești și vibrezi; la fel de bine o poți crea așa cum îți dorești.

Una dintre cele mai bune modalități de a descoperi aceste dorințe demult ascunse este să pretinzi. Nu uita, tot ceea ce ți se cere ca să ai un anumit lucru - indiferent care ar fi el - este să îți dorești și să simți, fără explicații, scuze, pretexte sau motive.
Așa că simplul fapt că îți dorești ceva aduce cu el implicația evidentă că nu ai în mod sigur acel lucru și, dacă nu îl ai, cum te poți simți bine până când nu îl obții? Dilema provine din modul nostru de gândire, acela că sarcina obținerii lucrurilor dorite stă în puterea noastră, că noi suntem cei care va trebui să ne imaginăm cum să-l obținem, cum să facem toate aranjamentele necesare în acest sens și cum să le punem în practică. Odată ce am ajuns până aici, următoarele noastre gânduri vor fi ceva de genul: o, la naiba, pur și simplu este imposibil, ceea ce ne face în mod invariabil să încetăm să ne mai dorim acele lucruri. O hotărâre simplă, izvorâtă chiar din vechiul nostru tipar de gândire.
Soluția pentru a avea tot ceea ce îți dorești este să identifici o modalitate de a te simți bine atunci când vine vorba de dorințele tale: nu să tânjești după ele, să suspini sau să te simți descurajat atunci când te gândești la ele, ci să ai o stare de bine. Nu uita, nevoia provine din teamă, iar dorința din încântare. Cele două se află la capetele opuse ale polului vibrațional. Așa că avem următoarea dilemă: ne dorim ceva, ceea ce de obicei ne face să ne simțim prost, fiindcă nu numai că nu avem ceea ce ne dorim, dar nu avem nici cea mai vagă  idee cum am putea  obține acel lucru. Soluția? Schimbă sentimentul.

Atunci când îți dorești ceva, concentrează-ți gândul pe acea dorință pentru câteva momente, până când apare un anumit sentiment: de orice tip, bun sau rău,. Apoi vibrează cu acel sentiment. Dacă te simți abătut în loc de încântat, dezamăgit în loc de entuziasmat, atunci te gândești la faptul că nu ai, nu la faptul că ai. Te gândești la lipsa a ceea ce vrei. Pe de altă parte, dacă resimți chiar și cea mai mică urmă de încântare sau o senzație de căldură interioară, atunci ești pe drumul cel bun. Întregul proces al creării în mod deliberat și cu un scop se referă la a nu te mai gândi la ceea ce nu vrei, ci la ceea ce vrei - și asta tot timpul. Odată ce am ajuns până aici, sarcina noastră este să găsim noi modalități de a ne simți bine în legătură cu aceste dorințe.
Așadar, întrebarea este cum trecem de la starea inferioară la cea superioară de fiecare dată când ne gândim la o dorință, fiindcă imediat ce am ajuns sus, depășim la nivel vibrațional toate acele sentimente din zona inferioară pe care le avem atunci când ne concentrăm asupra faptului evident că materializarea propriilor dorințe nu se întrevede nicăieri la orizont.

sursa foto: internet
stefan robu

Terrorism, Iran ... The stakes of Macron's visit to Washington

The French President, who surrenders to the United States on Monday,will evoke ,the terrorism, the Iran and the international trade with his counterpart Donald Trump.



The State visit of  Emmanuel Macron d Monday, April 23 in Washington, is the first of a foreign leader since the installation of Donald Trump at the White House. The American president He thus wanted to underline

, the importance which it gives his relationship with his friend, Emmanuel Macron. The latter received him with fast for the July 14 parade, and not wanted to remain behind



The three days of the visit of Emmanuel Macron and his wife,will be run with great fanfare. . Interview in the Oval Office of the White House, dinner at Mount Vernon, George Washington's home,  address before the Congress, as for all his predecessors since the Fifth Republic, with the exception of François Holland. Comme Valery Giscard d'Estaing in 1976,He  will  express  in English during 30 minutes.



A speech, to remind '  the common values and the desire to continue to write history together ', underlines the Elysée. He also granted a great interview, aired Sunday, on Fox News, reactionary thread that  him affects  Donald Trump.  The French President, accompanied during this visit by Jean-Yves Le Victor (Foreign Affairs), Florence Parly (armed) and Bruno Le Maire (economy) they will  board in their upkeep with his counterpart all major international subjects.




source image: internet
ciobanu fabian

The social network has announced several measures to change his newsfeed in recent weeks and says want to favor ' The commitment citizen '

The social network has announced several measures to change his newsfeed in recent weeks and says want to  favor ' The commitment citizen '





Facebook announced again , Monday January 29, a modification of the yarn of the  newsfeed  That is displayed at his users . From now on, local information will be valued in this ' news stream ' in the United States at first, and then in other countries later this year.





Specifically, Facebook , number to identifying local sources of information    by analyzing the concentration of clicks in a given geographic area. ' If a publication originates from a source from your area, and you follow its page or your friends  share it,  this It should appear higher in your news Feed', writes Facebook. ' There is no restriction of  eligible regarding the sources ', says the company, ' which means that major local media will benefit, but also publications that focuses on  topics of niche  as the local sport. '



The objective displayed is to propose information presented of Facebook as less clivantes . Mark Zuckerberg, who presented this initiative on his Facebook page, evokes studies that ' reading local information is directly linked to citizen participation '.



For Mark Zuckerberg, This serves  ' to ensure that the time we spend on Facebook is more precious '. This is a new Facebook creed that decided at the beginning of the year to completely revise the hierarchy of publications in the current thread of the users news, up to  them propose  ' of relevant content ' and come back to ' what Facebook does more important: help,to  connect with each other


source image: internet
ciobanu fabian

PUTEREA DIN INTERIORUL TĂU,

Deși procesul prin care devenim în mod deliberat creatori este extraordinar de simplu, nu este întotdeauna și ușor, fiindcă acest concept este mult prea îndepărtat de noi.  Ideea că ne-am creat lumea prin faptul că ne simțim singuri - indiferent că provine din gânduri sau emoții - pare extrem de suspectă într-o primă fază. Ca să ne dăm seama că avem întotdeauna puterea să creăm un lucru în orice moment dorim și în orice mod am vrea, poate fi foarte greu de acceptat... pentru o vreme. Cu toate astea, fizica este tot fizică, iar magnetismul este magnetism - ambele ne spun că ceea ce se aseamănă se atrage.

Nu trebuie însă să trecem singuri prin toate aceste situații noi, tocmai fiindcă nu suntem singuri pe această planetă.Fiecare dintre noi avem un partener de viață iubitor, inteligent, frumos și puternic - extraordinarul Eu extins, o ființă interioară/exterioară care ni se alătură inevitabil în această călătorie, o ființă care ne oferă întotdeauna sprijinul ei și al cărei ajutor este unul palpabil, ca de altfel și emoțiile pe care le experimentăm, acele prețioase bijuterii pe care le numim sentimente, sentimente - geniul magic al oricărei creații. Există pe lumea asta foarte mulți care îți vor spune că au decât foarte, foarte rar câte un gând negativ. Îți vor spune că viața lor este foarte plăcută și că sunt destul de fericiți. Cu toate acestea, sunt aceiași oameni care îți vor spune că viața lor este plină de tot felul de încercări și că trebuie să învățăm cu toții să mai primim și lovituri din când în când. Nu avem întotdeauna tot ceea ce ne trebuie dar trebuie să luăm viața așa cum este îți vor spune tot ei. Ceea ce nu este adevărat - nu putem transmite un anumit fel de energie negativă, indiferent că este vorba despre o măsură mai mare sau mai mică, și să fim fericiți. Și mă refer la orice stare, de la iritare ușoară, la starea în care nu simți nimic sau la o spaimă perpetuă. Este imposibil din punct de vedere fiziologic să fim fericiți dacă emitem acest tip de energie, fiindcă transmitem două feluri de vibrații diferite, care generează două tipuri de rezultate diferite(externe și interne).

Dar nu trebuie să rămânem în acest stadiu. De fapt, odată ce ai început să vezi realmente cum acționează acest magnetism, devine destul de greu să ignori evidența: viețile noastre au fost modelate de fluxul zilnic de energie emisă, și nu de soartă, noroc, circumstanțe etc. Nici o ființă umană nu poate fi permanent deconectată de la energia - sursă și să ajungă totuși acolo unde își dorește. Iată, așadar, care este ideea: dacă vei continua să îți trăiești viața ca o victimă a circumstanțelor, concentrându-te întotdeauna asupra a ceea ce este în neregulă cu cineva sau ceva, atunci nu vei avea niciodată viața pe care ți-o dorești. Îți va aduce doar un singur lucru: mai mult din ceea ce încerci  cu disperare să schimbi.

Rețeta  creării oricărui lucru este realmente destul de simplă.Se iau gândurile(sentimentele) bune sau rele(asta însemnând vibrații negative sau pozitive), se amestecă cu diferite niveluri de emoție și magnetism din ce în ce mai mare - și iată ce atragem spre noi, indiferent că ne place sau nu. Lucrurile asupra cărora ne concentrăm și modul în care vibrăm la ele determină ceea ce obținem... și asta încă de la naștere. Așa că dacă te afli în căutarea constantă a unor modalități de a remedia toate lucrurile din jurul tău care nu îți plac sau dacă ai permis să se întâmple aceste lucruri, dar tot nu îți plac, atunci înseamnă că te-ai concentrat tot timpul pe lucrurile pe care nu ți le-ai dorit(ani la rând)! Este nevoie de doar șaizeci de secunde să stabilești o legătură la nivel vibrațional cu lucrurile asupra cărora te concentrezi.

Doar  șaizeci de secunde de gândire pură și concentrată, bună sau rea, negativă sau pozitivă. În această perioadă scurtă, începem să vibrăm pe aceeași frecvență cu lucrurile la care ne-am gândit din punct de vedere emoțional, ceea ce înseamnă că am vrut să atragem acele lucruri.

Până acum, cam așa ne-am modelat viața, prin această atenție neîncetată față de toate lucrurile fără de care ne-am putea descurca oricum foarte bine, producând însă foarte multă tensiune negativă. De aceea este  atât de  important pentru noi să înțelegem cât se poate de bine ce înseamnă o emoție negativă, cum funcționează ea, cum să o identifici, de ce continui să ai așa ceva și cât de vital este pentru acest proces să deții controlul. Așa că te rog să nu consideri acest articol ca fiind unul negativ. Este, de fapt, o componenta  care ne duce în direcția dorită. Cu cât te gândești mai mult la ceva, nu numai că vei atrage într-o măsură mai mare acel lucru, dar vei mai atrage și altceva - altceva care, întâmplător, este pe o frecvență similară. Dacă există o potrivire din punct de vedere al vibrațiilor, atunci te poți trezi și cu alte lucruri pe cap, indiferent că te-ai concentrat asupra lor sau nu. Dacă te gândești tot timpul la un lucru, creezi un soi de spirală a gândurilor care se mărește din ce în ce mai mult și atrage în interiorul ei și alte elemente. Tot universul răspunde la vibrații, aceasta este legea după care funcționează. Și, dat fiind că noi ne aflăm pe această planetă, asta înseamnă atingere, miros, culoare, gust, auz și... emoții.

Atunci când resimți o stare de bucurie, de pasiune sau de iubire - sau orice altă manifestare de fericire, aceste sentimente sunt interpretările noastre personale ale anumitor tipuri de vibrații. Pe de altă parte, atunci când avem sentimente de anxietate, de vină sau alte resentimente, și ele reprezintă interpretări ale vibrațiilor. Și să nu uităm de ce unele îți dau o stare mai bună decât altele; una este mai apropiată de sursă, iar alta nu. Fiecare dintre noi suntem extensiile fizice ale unor elemente mult mai cuprinzătoare decât cele pe care le putem vedea, extensii ale unui Eu non - fizic mult mai vast - Sursa noastră de energie - care tocmai se exprimă acum, în corpul uman. Atunci când vibrăm într-o stare de sincronizare cu acea energie, ne simțim bine. Și invers: atunci când ne simțim abătuți, acest lucru se întâmplă fiindcă nu vibrăm la unison cu acea energie pură, pozitivă.

A FI LIBER ÎNSEAMNĂ, DE ASEMENEA, A ACCEPTA CEEA CE NU AI ALES TU,

Dacă exercițiul libertății ca opțiune între diferitele posibilități are, fără îndoială, importanța lui, este capital să înțelegem că mai există o modalitate de exercitare a libertății, mai puțin exaltantă la prima vedere, mai săracă, mai umilă, dar mult mai des întâlnită și care este de o fecunditate umană și spirituală imensă: deci nu numai a alege, dar și a accepta ceva ce nu am ales noi. Ne propunem, așadar, să punem în evidență importanța acestei forme de exercitare a libertății, a cărei ignorare duce la suferință și deziluzii amare.
Actul cel mai rodnic al libertății umane stă mai mult în acceptare decât în impunere, iar omul își manifestă măreția libertății sale atunci când transformă realitatea, dar, mai ales, atunci când o acceptă cu încredere și o trăiește în viața de zi cu zi așa cum ia fost dat
Primim ușor și firesc situațiile care, deși nu au fost alese de noi, apar în viața noastră sub o formă agreabilă, încântătoare chiar. Cu totul altfel se pune problema când este vorba de situații care ne displac, ne contrariază, ne fac să suferim, și tocmai în aceste cazuri suntem chemați deseori să acționăm pentru a deveni cu adevărat liberi, pentru a fi capabili să acceptăm ceea ce nu numai că nu am dorit, ba uneori este exact contrariul dorinței noastre! 
Există aici o lege paradoxală a existenței: nu putem deveni cu adevărat liberi decât dacă acceptăm să nu beneficiem întotdeauna de libertate!
În concluzie, cine vrea să acceadă la o libertate interioară reală trebuie să se antreneze în a accepta de bunăvoie și cu inimă bună lucrurile care pot să-i contrazică libertatea.
Ne este cumplit de greu să ne acceptăm limitele, slăbiciunile, neputințele, tocmai pentru că ne este groază de situațiile pe care nu le putem controla.
Adevărul este că situațiile care ne fac într-adevăr să evoluăm sunt tocmai cele pe care nu le putem stăpâni.
Marea iluzie a omului este că vrea să aibă control asupra vieții sale.  Or, viața este un dar care scapă prin însăși natura ei oricărei tentative de control.

Revoltă, resemnare, acceptare
În confruntarea cu aspectele legate de viața noastră, de persoana noastră, de situația în care ne găsim, care ne displac și pe care le considerăm negative, există trei atitudini posibile. Prima este cea de revoltă: de exemplu, nu mă accept,mă revolt împotriva lui d-zeu care m-a creat așa cum sunt, împotriva vieții care a lăsat să se întâmple un eveniment sau altul, împotriva societății. Vorbim aici de o revoltă ca refuz al realității. Revolta este deseori prima reacție spontană în fața suferinței, dar problema este că ea nu reprezintă niciodată o soluție și nu face decât să sporească răul deja existent, fiind sursă de disperare, violență și resentimente.
Revoltei poate să-i urmeze resemnarea: atunci când ne dăm seama că nu putem schimba o anumită situație sau pe noi înșine, sfârșim prin a ne resemna. Resemnarea poate reprezenta un pas înainte în raport cu revolta în măsura în care conduce la o atitudine mai puțin agresivă și mai realistă, dar este insuficientă. Chiar dacă resemnarea poate fi o virtute filozofică, ea nu este una creștină pentru că-i lipsește speranța. Resemnarea este o mărturie a neputinței și nimic mai mult. Ea poate fi o etapă ce devine sterilă dacă nu este depășită.
Atitudinea spre care este cel mai bine să tindem este acceptarea. În raport cu resemnarea, acceptul aduce o cu totul altă dispoziție interioară prin faptul că ne face să spunem da unei realități percepute inițial ca negativă, dar care trezește în noi percepția că va duce în final la ceva pozitiv. Așadar, există o perspectivă a speranței.
Diferența decisivă dintre resemnare și acceptare vine din faptul că prin acceptare, chiar dacă realitatea obiectivă în care te găsești rămâne neschimbată, atitudinea ta sufletească poate fi total diferită, căci inima este întărită de virtuțile credinței, speranței și iubirii, în stare embrionară. Datorită prezenței credinței, speranței și milei, acceptul tău capătă o valoare și mai mare și le face să rodească. Dacă există credință, speranță și iubire, există în mod automat și disponibilitate pentru primirea harului divin care, mai devreme sau mai târziu, va avea efecte pozitive.

Voi evoca mai departe câteva domenii ale vieții noastre care, pornind de la revoltă sau de la resemnare, ne fac să ajungem la acceptarea a ceea ce nu am ales noi. Așa cum este logic, vom începe cu noi înșine și vom spune în câteva cuvinte cât de greu se învață iubirea de sine și ce efort este necesar pentru a ne accepta întru totul așa cum suntem. Marele secret al tuturor acumulărilor și evoluțiilor spirituale este să învățăm să-l lăsăm pe d-zeu să acționeze. D-zeu este realist. Harul divin nu acționează în imaginar, la nivelul idealului sau al visului, ci în concretul existenței, în plan real. Persoana pe care d-zeu o iubește cu tandrețe de tată, pe care vrea să o întâlnească și să o transforme prin iubirea sa, nu este persoana care mi-ar fi plăcut mie să fiu sau cea care consider că ar trebui să fiu, ci cea care sunt, pur și simplu. D-zeu nu iubește niște indivizi ideali, niște ființe virtuale, ci își îndreaptă dragostea spre creaturile sale reale, concrete.Pierdem o mulțime de timp din viața noastră plângându-ne că nu suntem așa sau altfel, lamentându-ne că avem nu știu ce defect sau nu putem depăși cutare neputință, imaginându-ne tot binele pe care am putea să-l facem dacă, în loc să fim așa cum suntem, am fi mai puțin copleșiți de suferință, mai plini de daruri, calități, virtuți....
Foarte des, incapacitatea de a ne accepta slăbiciunile și de a elimina refuzul, fie el conștient sau nu, a ceea ce suntem sau a situației de viață concretă în care ne aflăm blochează lucrarea divină în viața noastră în mai mare măsură decât păcatele și greșelile pe care le facem.Prin analogie, dacă nu-i accept pe ceilalți așa cum sunt (dacă, de exemplu, îmi pierd timpul purtându-le pică pentru că nu corespund așteptărilor mele), nici în acest caz nu-l las pe d-zeu să acționeze pozitiv în relația ta cu semenii și nici să facă din relația ta  cu aceștia o ocazie de schimbare în bine pentru ei și pentru tine. Atitudinile pe care le-am descris sunt neproductive, pentru că sunt marcate de refuzul realității ce are rădăcinile bine înfipte în lipsa de speranță și de credință, acesta din urmă implicând lipsa de iubire.


sursa foto:internet
stefan robu

PUTEREA GÂNDURILOR SAU SENTIMENTELOR,

Dacă vrei cu adevărat un lucru, începe să te simți bine atunci când te gândești la el și vezi ce se va întâmpla. Să tânjești, să îți dorești, să implori sau chiar să speri nu sunt activități prin care ne concentrăm asupra lucrurilor pe care ni le dorim. Sunt doar niște gânduri negative care vibrează pornind dintr-un loc al descurajării, un loc al lipsei, născut din convingerile pesimiste, acelea că nu vom avea probabil niciodată ceea ce ne dorim. Și, în condițiile în care experimentăm asemenea sentimente, nici nu vom avea.

Obținem lucrurile asupra cărora ne concentrăm; dacă ne concentrăm pe lipsa unui obiect, atunci asta vom obține în mod garantat, fiindcă ceea ce ne oferă universul, în fiecare moment, în fiecare zi, corespunde exact lucrurilor cu care vibrăm.

Dacă nu avem sentimente de bine atunci ne gândim la ceva, transmitem un soi de emoții negative, și trebuie să fim foarte atenți ceea ce transmitem în exterior. Dacă ceea ce simți atunci când te gândești la un lucru nu îți dă o stare de înălțare emoțională, de elan, de entuziasm, de agitație plăcută, de încântare sub orice formă a ei, atunci simți și proiectezi exact opusul: vibrații negative provenite din frustrarea pe care ți-o dă faptul că nu ai acea dorință acel obiect etc. Prin faptul că ne concentrăm asupra lipsurilor, nu putem atrage niciodată opusul. Pentru a atrage ceea ce vrem în propria noastră viață, trebuie să ne schimbăm direcția de concentrare, lucru care ne va modifica  și vibrațiile.

Pe măsură ce te scalzi în toată această  mândrie, toate vibrațiile magnetice sunt din ce în ce mai mari și absolut pozitive, ceea ce înseamnă că transmiți un nou semnal foarte puternic care îți va construi o cale lipsită de obstacole prin care dorința ta să se materializeze în propria ta lume.

De fapt, prin toate aceste vibrații superioare pe care le transmiți, ești un veritabil magnet ambulant de frecvență înaltă, te simți într-adevăr bine, care denotă starea de bine,sentimentele tale se conformează intenției tale originale de a te distra. Nu mai atragi mai mult din ceea ce nu vrei, ci atragi mai mult din ceea ce vrei. Sentimentele negative, care provin din gânduri precum nu am, nu pot avea, sau nu voi avea niciodată nu concordă pur și simplu cu intenția ta originală. Pe de altă parte, dacă permiți să fii captivat de faptul că te gândești la lucrul dorit, la dorință și insiști să-ți spui că lucrurile sunt pe cale să se schimbe- (indiferent ce vezi în fața ta și care poate denota exact contrariul)- atunci aceste gânduri pozitive se vor magnetiza într-un final în propriile tale dorințe. Este obligatoriu, fiindcă aceasta este fizica după care funcționează universul.

Nu uita, sentimentele îți vor îndeplini visurile, nu simplele gânduri. Sentimentele sunt cele care crează magnetismul și vibrațiile din undele pe care le transmitem. Sentimentele,.... care provin din propriile gânduri.Dacă ne concentrăm cu o emoție intensă repetată asupra unui lucru pe care nu ni-l dorim(sau pe care nu îl vrem, mai devreme sau mai târziu acel lucru va ajunge la noi).

În mod cert nu există două tipuri de energie - una care să ne facă să ne simțim bine și alta care să ne facă să ne simțim prost.  Dar există mai multe niveluri de vibrații care să denote starea de bine, dar și de vibrații care arată o stare de rău, pentru fiecare gând transmis. Le numin energie pozitivă, respectiv negativă, deși este vorba despre același lucru, însă despre vibrații diferite.

De fiecare dată când ne gândim la ceva, transmitem un tip de energie pozitivă sau negativă(sentiment) către lucrul la care ne gândim,iar procesul nu se schimbă niciodată.: așa cum gândim, așa ne și simțim; așa cum simțim, așa vibrăm; așa cum vibrăm, așa atragem spre noi diverse elemente. Apoi rămâne să trăim rezultatele.

De fiecare dată când ne gândim serios la ceva, se petrec două lucruri. În primul rând, vibrația izvorâtă din sentimentul pe care ți-l dau gândurile evocate(fericire, tristețe etc). În al doilea rând, activarea prin intermediul emoțiilor a micilor fragmente de gânduri pe care eu le numesc particule de gânduri. Odată ce aceste fragmente sunt activate de propriile noastre sentimente, sunt programate automat să fie în concordanță cu elementul la care vibrăm.

Așa că dacă ne gândim la ceva, după care ne gândim și mai mult sau vorbim despre asta, continuăm și a doua zi, după care în ziua următoare, până când, în curând, vor exista atâtea gânduri de aceiași frecvență încât în scurt timp se adună toate laolaltă. Cu cât transmitem în exterior mai multe gânduri de același tip, cu atât mai mari vor fi aceste aglomerări de gânduri, care vor avea la un moment dat o uluitoare putere de magnetizare, suficient de mare încât să formeze propriile vârtejuri de energie magnetică, fie pozitive(fericire), fie negative(deprimare). Centrele de putere, monumente de energie magnetică, atrag acum în interiorul  lor orice element care are o vibrație similară - inclusiv pe tine  cea ce, în cele din urmă, duce la declanșarea evenimentelor. Înainte să îți dai seama, ești atras chiar în mijlocul unor lucruri pe care tu însuți le-ai inițiat, prin gândurile și sentimentele tale. Poate fi vorba despre lucrul asupra căruia te-ai concentrat sau poate fi ceva complet diferit, dar compus totuși din aceleași vibrații.

Deși cu siguranță că putem transmite sentimente și fără gânduri. Principala idee este următoarea: cu cât ne gândim mai mult la ceva, indiferent că este vorba despre un lucru pe care ni-l dorim sau despre unul pe care nu ni-l dorim, cu atât mai repede îl vom atrage în experiența noastră. Pe scurt, este vorba despre: Ceea ce se aseamănă se atrage.

sursa  foto:internet

stefan robu

SĂRĂCIA SPIRITUALĂ ȘI LIBERTATEA

NEVOIA DE A FI,

Una dintre nevoile cele mai profunde ale omului este aceea de identitate: am nevoie să știu că exist, am nevoie să exist în proprii ochi și în ochii celorlalți. Toți resimțim o lipsă profundă în privința identității de sine. Această nevoie de identitate este atât de imperioasă încât poate să conducă la aberații, fapt pe care îl constatăm, mai ales, în zilele noastre, când bărbații și femeile, tineri îndeosebi, sunt în stare să-și facă un look neverosimil doar pentru a exista în ochii lor și ai celorlalți, după modele propuse de cultura ambientală, după nu știu ce modă care se schimbă de la o zi la alta și cu care ei se identifică. 

În plan psihologic și spiritual, nevoia cea mai profundă a omului este aceea de iubire: a iubi și a fi iubit. De această nevoie de iubire, de comuniune, sunt legate în mod necesar alte două nevoi fundamentale: nevoia de adevăr(ca să iubești trebuie să cunoști) și nevoia de identitate(ca să iubești trebuie să fii). Acestor trei nevoi fundamentale le corespund trei facultăți spirituale precizate de teologia tradițională: voința, inteligența și memoria.

Virtuțile teologale permit găsirea în relația cu dumnezeu a posibilității de satisfacere ultimă a acestor nevoi: credința oferă acces la adevăr, speranța ne permite să găsim în dumnezeu siguranța și identitatea, iubirea ne face să trăim în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu aproapele.

La  nivelul cel mai superficial, se încearcă acoperirea acestei nevoi de identitate prin a avea, prin posesia de bunuri materiale și adoptarea unui anumit stil de viață: mă identific cu bogățiile mele, cu aspectul meu fizic etc.În acest caz este vorba de o confuzie teribilă, pentru că se acoperă nevoia de a fi  cu aceea de a avea. Se poate trăi într-o astfel de iluzie, dar nu pentru mult timp, iar trezirea la realitate este întotdeauna dureroasă. Câte persoane nu au sfârșit prin a-și da seama că trezeau interes prin poziția lor financiară, și nu prin propria persoană!

La un alt nivel, cel mai elevat, de altfel, nevoia de a fi va încerca să se împlinească prin punerea în valoare a unor talente sportive, artistice, intelectuale.

Tendința de a ne constitui ca ființă pe baza a ceea ce facem are, bineînțeles, un aspect pozitiv în construirea personalității care se dezvoltă prin exersarea diferitelor capacități. Este bine și normal ca cineva să se descopere capabil de a face un lucru sau altul, să-și pună în valoare potențialul, și astfel, să aibă confirmarea faptului că există, să aibă încredere în sine, să experimenteze bucuria de a-și exprima talentele. Educația și pedagogia se bazează în mare parte pe această tendință și este bine să fie așa.

Nu putem identifica persoana cu suma aptitudinilor sale, pentru că ea este mai mult decât atât. Nu putem judeca pe cineva doar în funcție de capacități, fiecare persoană are o valoare și o demnitate unice, independente de ceea ce știe să facă. Dacă nu percepem corect această realitate, riscăm să ne găsim într-o bună zi într-o criză existențială profundă, în fața unui eșec, sau să avem față de ceilalți o atitudine de dispreț atunci când ne vom confrunta cu limitele și incapacitățile lor. Ar mai fi oare loc pentru cei săraci, pentru handicapați într-o lume în care persoana nu există decât în funcție de eficacitatea, de binele vizibil pe care este în stare să-l producă.

Orgoliul și smerenia,

Este interesant în acest sens să ne aplecăm puțin asupra problematicii orgoliului. Toți ne naștem cu o rană profundă care este trăită ca o lipsă, mai precis, ca o lipsă de a fi. Încercăm de-a lungul vieții să acoperim această lipsă prin compensație, ceea ce înseamnă că fiecare ființă umană va căuta să-și constitue o identitate compensatorie, diferită de la un individ la altul, în funcție de tipul de suferință.

Așadar, ne fabricăm un ego diferit de sinele veritabil.  Eul artificial are niște caracteristici tipice, căci fiind artificial are nevoie de o mare risipă de energie pentru a se întreține și fiind fragil cere să fie apărat. Orgoliul  și duritatea merg întotdeauna mână în mână. Tendința de a ne constitui ca eu în planul vieții spirituale este normală și pozitivă, este un resort al creșterii umane și spirituale, o motivație pentru a progresa, a dobândi daruri și talente, a imita un model sau altul care ne atrage sau cu care  vrem  să ne identificăm.Uneori încercăm să ne realizăm pe seama virtuților și calităților spirituale, ceea ce vrea să spună că, inconștient, ne indentificăm cu binele pe care suntem în stare să-l facem.

Smerenia este următorul adevăr: Sunt ceea ce sunt, și nu o construcție artificială, fragilă și permanent amenințată, ci ceea ce sunt în ochii lui dumnezeu, adică un copil umil, sărac, care nu are absolut nimic, care primește totul, care nu are nici un motiv de temere și este complet liber pentru că a dobândit deja totul dinainte prin iubirea gratuită și binevoitoare a Tatălui care i-a spus într-o zi aceste vorbe definitive: Toate ale mele ale tale sunt.

Adevărata noastră identitate, mult mai profundă decât ceea ce avem sau putem face, mai profundă decât chiar și decât virtuțile morale și calitățile spirituale, este aceea pe care o descoperim puțin câte puțin trăind sub privirea lui Dumnezeu, aceea pe care nimeni, nici un eveniment, nici o cădere, nici un eșec nu vor putea niciodată să ne-o ia. Identitatea, ființa noastră întreagă, are o sursă mult mai profundă decât activitățile în care ne implicăm. Aceasta este iubirea creatoare a lui dumnezeu care ne-a făcut după chipul și asemănarea sa  și ne-a dat ca destin să trăim pentru totdeauna cu el.

Iubirea este ceea ce rămâne atunci când nu mai rămâne nimic. Nu toți avem această amintire care vine din străfundurile noastre, de dincolo de eșecuri, de despărțiri, de cuvintele care ne fac să supraviețuim, a unui cântec abia auzit, a certitudinii că dincolo de dezastrele biografiei personale, dincolo chiar de bucurie, suferință, naștere și moarte, există un spațiu pe care nimic nu-l poate amenința, care nu a fost amenințat niciodată și care nu riscă nimic, un spațiu intact, cel al iubirii care ne-a clădit ființa.

Asta nu înseamnă că el rămâne neatins indiferent dacă ne lăsăm conduși de bine sau de rău! Trebuie, atât cât stă în puterile noastre, să facem binele și să evităm răul, căci păcatul ne rănește și îi rănește și pe ceilalți, iar efectele sale negative sunt adesea pe termen lung, ne costă mult și sunt greu de reparat.