LOURDES,

La Lourdes e ruga, speranta,
Adieri de farmec divin.
Merg oameni cu cereri si vise,
Cind se/ntorc sunt convinsi ca/s iubiti.

Balsam pentru inimi e Lourdes/ul,
E sarut de/ndurari si mister.
Merg copii gingurind spre o mama
Ce nu stie refuzul ce e.

Fugiti oameni buni la Maria,
Din ea izvoraste doar har.
Din lumea de umbre si ceata
Doar cu ea veti iesi la liman

NARCIS,

Cind Liriope, o nimfa de o foarte mare frumusete, a ramas insarcinata cu cel ce avea sa devina Narcis, sa dus sa il consulte pe prorocul Tresias, chiar acela care i/a facut lui Oedip sinistra prezicere a uciderii tatalui sau si a incestului cu mama lui.
Cind la intrebat daca Narcis va trai mult, Tiresias ia raspuns: ''da daca nu se cunoaste pe sine...''
Narcis a crescut si a sjuns un om foarte frumos. Multe nimfe s/au indragostit de el, dar el le respingea pe toate cu dispret, indeosebi pe nimfa Echo, care il urmarea pasionata cu dragostea ei, dar nu isi poate declara sentimentele, deoarece un blestem anterior o condamna sa nu poata vorbi niciodata prima; ea nu poate decit sa repete ce aude.   Si Narcis nu ii va spune niciodata ca o iubeste...
De atita suferinta, Echo se lasa sa moara si se transforma in stinca. Celelalte nimfe, furioase, cer zeitei razbunarii, Nemesis, sa il pedepseasca pe Narcis, ceea ce aceasta accepta.
Ea il blestema atunci in felul urmator; ''fie ca sa iubeasca si el, dar sa nu aiba niciodata obiectul dragostei lui''! La putin timp dupa aceeia,Narcis descopera pentru prima oara imaginea sa oglindita in apa unui izvor limpede si se indragosteste pentru prima data, si el, nebuneste.
Insa de imaginea lui. Fascinat de oglindirea sa, el sfirseste prin a muri de inanitie si se transforma in floarea care ii poarta de atunci incoace numele.
Orgoliul lui Narcis, care il imboldea sa se elibereze de legile iubirii, a fost cauza mortii sale.
Iar reincarnarea lui intr.o floare modesta, simpla parte a naturii, care isi are locul la nivelul pamintului, este mesajul zeilor.
Ce sens are sa iubesti, daca nu esti in stare sa ii iubesti pe ceilalti.

MILOSTIVIRE,

Esti gol, de flacari spada deasupra/ti se roteste,

Cintar nesovaelnic masoara/a tale fapte,

Ti/e duhu/n saracire, suvoi divin sa poarte,

El, domnul e iubire, dreptatea o sfinteste!

Tu, gol si/n neputinta, ai rasarit in lume,

In grij/aleasa Tatal te/a imbracat in haruri,

Mereu in cautare, tu, cersetor de daruri,

Ai ingropat talantul si nu i/ai dat un nume!

Si/ai lasat candela, fara ulei farima,

In maracini ogorul, pustiu,necuratat,

Pe uliti in cintare, mindrii, te/ai rasfatat,

Tu ce aduci de fata cintarul drept ramina?

Si/ai lasat oceanul de patimi sa invie,

Si/n cintec de sirena auzul priponit,

Placere, doar placere in fire/agonisit,

Tu ce aduci de fata cintarul drept sa fie?

Te/a/nvaluit lucirea, ai ascultat suspine?

Sau nepasarea surda soptea/n a ta fiinta?

Ai stat in aplecare spre bine, neputinta?

Tu ce aduci de fata cintarul sa incline?

Sunt gol, gol sunt, nimic nu am, Parinte,

Ca sa inclin cintarul, vad ciur in ani si ani...

Copilul orb in strigat spre/aducere aminte,

Te rog, o, iarta/l, Tata, cindva mi/a dat doi bani

Cu inima curata, fara fatarnicie,

Si lacrima/i vazut/am sub pleoapa cum invie!

Sa inclinat cintarul, cercind milostivirea,

In zimbet, mila, Tatal si/a aratat iubirea!

GINDURI DESPRE IUBIRE,

Am căutat iubirea în cele mai nepotrivite locuri,
În prea multe chipuri,
Am căutat-o în privirea ta,
În speranţa că voi găsi ceea ce visam,
O prietenă şi o iubită,
Dumnezeu să binecuvînteze ziua în care voi descoperi
O altă inimă în căutarea iubirii.

Cred că aţi recunoscut probabil versurile cântecului lui Waylon Jennings. Asta fac majoritatea oamenilor din această lume:îşi petrec întreaga viaţă căutînd iubirea în prea multe feţe.  Ei caută iubirea acolo unde nu o pot găsi: în lumea exterioară.
Cine ştie cînd au luat această decizie, poate că atunci au ajuns la concluzia că îşi doresc să fie iubiţi şi că iubirea există undeva în exteriorul lor, că ea trebuie să fie oferită de alţii.
Cine nu obţine această iubire exterioară trăieşte în suferinţă şi tînjeşte încontinuu după ea.
De aceea, oamenii caută iubirea în toate locurile în care nu o pot găsi. Atîta timp cît cauţi iubirea în lumea exterioară, aşteptînd să o primeşti de la alţii, eşti un om bolnav, te vei simţi mizerabil şi vei avea de suferit. În toată această perioadă în care aştepţi să fii iubit de alte persoane trăieşti într-o stare de negativitate.
Pe de altă parte, vei descoperi că ori de cîte ori vei emite tu însuţi iubire vei trăi într-o stare de spirit pozitivă şi vei fi sănătos, fericit şi bogat. Atîta timp cît aştepţi să fii iubit de alţii, bunăstarea ta interioară va depinde de aceştia
''Dacă mă vei iubi, mă voi simţi bine''. Aceasta nu este iubire, este de fapt chiar opusul iubirii. Iubirea este sinonimă cu dăruirea, cu dorinţa permanentă de a le oferi ceva celorlalţi, fără a aştepta nimic în schimb. Ea echivalează cu dorinţa ca cei din jurul tău să aibă tot ce îşi doresc, chiar dacă nu le poţi oferi întotdeauna personal aceste lucruri. Cînd vei lucra mult cu tine însuţi şi vei termina, vei descoperi că ceea ce a rămas în loc este esenţa fiinţei tale, care este un ocean de iubire pură. Cu această ocazie îţi vei vindeca corpul dar şi restul vieţii.
Orice om poate descoperi iubirea privind în interiorul său. Iubirea este esenţa noastră, a tuturor, dar este ascunsă de sentimentele noastre de ne-iubire. Singura soluţie este să îţi oferi singur aprobarea şi iubirea de care ai nevoie,iar aceasta  iubire se află în INTERIORUL TĂU.

REGĂSEŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI,

Regăseşte-te pe tine insuţi; este prima condiţie a unei vieţi fericite.. Nu uita cine eşti şi descătuşează-ţi energia creatoare. Învaţă din trecut, proiectează-ţi viitorul, dar trăieşte în prezent. Nu regreta ceea ce ai pierdut, ci bucură-te de ceea ce ţi-a rămas, şi nu aştepta să vină ziua de mîine pentru a face ceea ce îţi place. E posibil ca aceea zi să nu mai apară, aşa că bucură-te de prezent. Extinde-l la infinit şi simte-te liber să trăieşti. Nu încerca să faci lumea să devină aşa cum vrei tu să fie. Accept-o aşa cum este şi caută în ea  toate lucrurile  care te fac să te bucuri de viaţă.Rîzi de fiecare dată cînd ai ocazia şi nu dispera atunci cînd te simţi la pămînt. Pentru că nu e puternic cel ce nu cade, ci acela care după ce a căzut e în stare să se ridice şi să o ia de la capăt cu zîmbetul pe buze.
Iubeşte natura, pentru ca e cel mai mare izvor de linişte sufletească şi armonie pe care il ai şi de care te poţi bucura în fiecare zi. Plimbă-te prin parcuri, ascultă ciripitul păsărilor, şi te vei simţi parte integrantă din ceva ce e mai presus de puterea ta de înţelegere, te vei simţi parte dintr-un univers care dă scop vieţii tale.Fiecare trebuie să ne aducem contribuţia la crearea unei lumi mai bune, mai frumoase. Trezeşte-te mereu cu gîndul că o nouă zi din viaţa ta a început, o zi în care trebuie să găseşti cel puţin cinci motive de bucurie. Umple-ţi timpul liber cu activităţi frumoase cu ceea ce te caracterizează cu ceea ce te relaxează şi atunci viaţa ta va avea un sens.
Te vei simţi fericit. Învaţă să priveşti partea bună a lucrurilor, pentru că ea există, chiar dacă nu este uşor vizibilă, şi nu în ultimul rînd,trăieşte pentru tine. Fă ceea ce îţi place iar ceilalţi te vor accepta pentru ceea ce eşti cu adevărat, nu pentru ceea ce poţi fi.
Crede în tine şi în alegerile tale şi te vei simţi împlinit.Iar dacă alegerea făcută se dovedeşte a fi nu tocmai bună, nu e nici o problemă, asta te va face să fii mai atent data viitoare.
Trăieşte,  iubeşte,  zîmbeşte  şi  fii fericit!

FILANTROPIA- TAINA IUBIRII APROAPELUI,

Filantropia conform dicţionarului explicativ român inseamnă: binefacere în folosul celor săraci, caritate, dărnicie, iubire de oameni; iar filantrop este omul darnic, mărinimos, milostiv, care iubeşte oamenii.
Dacă filantropie înseamnă iubire faţă de om, şi cum numai d-zeu este iubire, înţelegem că nu ne putem iubi unul pe altul decît dacă vom primi în dar iubirea care este d-zeu.
Iubirea este focul lăuntric care caută să ardă în interiorul oricărei inimi.
Trăim într-o societate în care se vorbeşte mult despre iubirea celorlalţi. Este foarte ciudat însă că, pe cît de mari sînt eforturile depuse pentru ai apropia pe oameni, pe atît de mici sunt rezultatele obţinute. În zilele noastre ideia de a-ţi iubi aproapele a fost înlocuită cu iubirea de sine. Oamenii au devenit, odată cu trecerea timpului, din ce în ce mai egoişti.
Acaparat de eu-l propriu omul uită să observe oamenii care suferă lîngă el, uită bucuria liniştitoare ce învăluie sufletul atunci cînd dăruieşti tot fără să aştepţi nimic în schimb.
Mulţi dintre noi dăruim aşteptînd ceva în folosul nostru, în general mai mult decît am dat, dar şi mai mulţi dintre noi nu oferă nimic şi au pretenţia să primească.
Zgîrcenia şi egoismul, dar mai ales indiferenţa faţă de soarta celor nefericiţi şi îndreptarea gîndurilor mereu spre interesul propriu distrug principiul divin.
''IUBEŞTE-ŢI'' aproapele spune d-zeu, iubeşte-l mai presus decît pe tine şi pune nevoile lui înaintea nevoilor tale, trăieşte pentru el şi nu pentru tine şi atunci vei şti ce e iubirea adevărată.
CINE ESTE APROAPELE TĂU?
Nu trebuie să vedem în aproapele nostru numai pe cel care este de aceiaşi credinţă, de aceiaşi naţionalitate,trebuie să ne raportăm din punct de vedere social la iubirea umană.
Acesta este în primul rînd iubirea despre care ne vorbeşte d-zeu. Noi trebuie să iubim orice făptură de sub soare fără discriminare. 
Mai intervine însă un lucru: aproapele meu, ca să înţeleagă forma în care eu îl iubesc, trebuie să înţeleagă ce este iubirea.
CE  ESTE  IUBIREA?
Iubirea este o virtute pe care d-zeu a pus-o în sufletul omului, care are la baza ei jertfa.
Nu există jertfă fără iubire şi iubire fără jertfă. Iubirea înseamnă lacrimi, suferinţă, părere de rău.
Iubirea înseamnă a te implica, a trăi, a colabora, a ajuta, a da sfat.
Cînd iubeşte d-zeu? Cînd iartă sau  cînd face dreptate? În ambele cazuri iubeşte. Atîta timp cât face dreptate, pedepseşte pentru a curma păcatul, din iubire, iar cînd iartă, la fel iubeşte.
CUM  SE  MANIFESTĂ  IUBIREA?
Ca şi creştini, noi trebuie să trăim iubirea creştină.Iubirea creştină nu-ţi dă voie să urăşti absolut pe nimeni.Cine poartă ură pe aproapele şi spune că-l iubeşte pe d-zeu este un mincinos. Atunci cînd judecăm , nu avem iubire în noi,  pentru că-i privim prin noi înşine. Cind îl judecăm pe aproapele nostru, ne luăm pe noi înşine ca centru, pe noi înşine ca normă. Cînd vorbesc de iubirea aproapelui, mă raportez numai la iubirea dintre oameni. Această iubire trebuie să aibă la bază principiul uman şi principiul divin.
Principiul uman:''Dacă nu eşti om, nu poţi să iubeşti''. Om nu ca persoană, ci ca trăire, iar din punct de vedere  dumnezeiesc, niciodată n-ai să poţi vorbi sau trăi în iubire dacă nu ai fost vreodată implicat în ea. Să iubeşti aproapele tău ca pe tine însuţi, arată că dragostea nu este ceva spontan şi uşor, dar este ceva ce trebuie să realizăm de-a lungul întregii noastre vieţi spirituale, creştine, este un proces progresiv; iubirea este răbdătoare, este binevoitoare şi toate le suportă, dragostea şi iubirea nu mor niciodată.
Porunca iubirii aproapelui serveşte ca temelie pentru porunca iubirii lui d-zeu. Prin iubirea aproapelui noi ajungem la iubirea de d-zeu.  Iubindu-ne aproapele, în domnul dobîndim dragoste de Cristos. 
Acesta este elementul care caracterizează creştinismul. La începutul creştinismului, într-un anumit context social, el a fost transpus în binefacere şi împărţire frăţească a bunurilor materiale, azi formele pot varia, dar mobilul iubirii rămâne veşnic actual.
O iubire mare, sfântă
Ca şi cea din d-zeu,
Nu va fi nici cînd înfrîntă,
Chiar de luptă mult din greu.

O iubire ce-i venită
Din Nemărginit la noi,
Nu va fi de rău înfrîntă
Chiar de-s tunete şi ploi.

PRIVIND UN COPIL,

           
















Tu, om, cu suflet de copil
Inteligent, dar şi amabil.
Ochii-ţi cuprind inocenţa, 
Persoană ce urăşti violenţa.

Cu un zîmbet bun şi cald
Până la cer faci un salt,
Căci captezi pe fiecare
Fie că e mic sau mare.

Posedînd o linişte gălăgioasă
Răutatea însă-şi e geloasă
Pe puritatea-ţi emanată
Ce nu o vrei mascată...

Chip angelic şi senin
Liniştit, dar libertin...
Gânditor şi prea sfios
Cuvintele-s fără folos...