ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII,

 Noțiunea de libertate poate părea un loc de întâlnire privilegiat între cultura modernă și creștinism. Aceasta din urmă se propune, într-adevăr, ca mesaj de libertate și de eliberare.  Ca să ne convingem de acest adevăr, este de ajuns să deschidem Noul Testament, unde cuvintele liber și libertate sunt frecvent folosite. Legea creștină este numită de sfântul Iacob legea libertății. Rămâne de văzut care este natura veritabilă a acestei libertăți pe care vom încerca să o înțelegem. Cât despre cultura modernă, după cum fiecare poate să constate, ea este marcată de câteva secole de o puternică aspirație la libertate.. Cu toate astea, se știe în ce măsură noțiunea de libertate poate fi purtătoare de ambiguități, poate conduce la rătăciri. Din nefericire, secolul al xx-lea  a fost martor cumplit și privilegiat la alienări terifiante care au cauzat moartea a milioane de persoane. Poate tocmai de aceea dorința de libertate continuă să se manifeste în toate domeniile: social, politic, economic, psihologic, contrar progreselor făcute, care în realitate sau străduit să o păstreze  nesatisfăcută.

Pe plan moral, avem impresia că singura valoare care mai întrunește într-o oarecare măsură unanimitatea la acest început de mileniu trei este cea a libertății: toată lumea este aproape de acord în a spune că respectul pentru libertatea celuilalt rămâne o normă fundamentală. Asta este, fără îndoială, mai mult teorie decât realitate(liberalismul occidental fiind din ce în ce mai totalitar în felul său) și poate chiar o simplă manifestare a unui egocentrism funciar la care a ajuns omul modern, pentru care respectul libertății fiecăruia ar fi mai puțin recunoașterea unei exigențe etice și, mai degrabă, o revendicare individuală.

sursa foto: internet

Ștefan Robu