POTENȚIALUL ENERGETIC UMAN,

 Energia este esența a tot ce există în Univers. Diversele tipuri de energie asigură varietatea lumii. Energia sănătății asigură sănătatea. Așa cum unitatea nu cunoaște starea de liniște, energia sănătății se află, de asemenea, într-o continuă mișcare. Energia se mișcă prin canale specifice .Canalele energetice sunt invizibile. În corpul uman există o mulțime de asemenea canale. Prin urmare: dacă omul este bolnav, înseamnă că el a acumulat în sine răul pe care la transmis apoi corpului său. Gândul rău care se ascunde în noi face întotdeauna rău, iar corpul nostru nu are nevoie de justificările noastre.  S-ar părea că omul se simte obligat să se frământe necontenit. Neliniștea este o stare negativă, din care rezultă că trebuie să ne eliberăm de neliniște și de răul pe care acest sentiment ni-l provoacă.

Sufletul se încarnează pe pământ pentru a-și ispăși păcatele. Răul pe care îl săvârșim în prezent, îl vom răscumpăra în viitor, încarnându-ne de fiecare dată într-un corp nou, care se va uza și apoi se va întoarce în țărână. Noi suntem uniți de evenimentele vieților anterioare prin legături energetice care pot fi eliberate cu ajutorul iertării. La creșterea fondului negativ al omenirii contribuie negativismul fiecăruia dintre noi. Este ușor să condamni, dar greu să înțelegi. Nu trebuie să condamnați, ci doar să iertați. Trebuie să iertăm evenimentele, trebuie să iertăm și emoțiile: durerile, frica, decepțiile, sentimentul vinovăției, sentimentul pericolului, presimțirea răului etc. Nici un om nu seamănă cu celălalt. Fiecare organ din corp ascunde un stres specific persoanei respective. Azi este puțin probabil ca cineva să poată afirma că nu este stresat.

Iertând ne deschidem spre bine, credem în existența binelui, iar corpul se va însănătoși. Viața omului înseamnă ordonarea haosului din viața lui. Fiecare o face cum știe, cum vrea și cum poate. Evoluția omului și a omenirii are loc sub formă de sinusoidă. Cu cât gândirea lui este mai rațională, cu atât amplitudinea cu care el se mișcă pe această sinusoidă de la un cap la altul este mai mică și cu atât suferințele pe care și le pricinuește sunt mai mici. Mișcarea noastră este condusă de spirit, adică de idee, adică de scop.

Primul și adevăratul loc de trai al omului este corpul. Noi ni l-am zidit în conformitate cu înțelepciunea de viață căpătată și pe care o putem face profitabilă pentru viață  pornind de la necesitățile și reprezentările proprii. Acest lucru poate fi făcut pe diferite căi în funcție de modul de gândire al fiecăruia.

sursa foto: internet

Ștefan Robu

ENERGIE ȘI MIȘCARE,

 Legea iubirii spune că: faptele mele se întorc la mine îndoit. Așa cum necunoașterea legii nu ne scutește de pedeapsă, la fel și eu primesc o pedeapsă dublă pentru negativismul meu. Omul însuși atrage boala. Aceasta este doar efectul. Cauza a fost gândul sau fapta negativă. Energia este esența a tot ce există în Univers.  Diversele tipuri de energie asigură varietatea lumii. Energia sănătății asigură sănătatea. Așa cum unitatea nu cunoaște starea de liniște, energia sănătății se află se află, de asemenea, într-o continuă mișcare. Energia se mișcă prin canale specifice. Canalele energetice sunt invizibile. În corpul uman există o mulțime de asemenea canale. Canalul energetic principal se găsește în coloana vertebrală. Tocmai de aceea, coloana este sprijinul corpului atât la propriu cât și la figurat. În corpul uman se găsesc de asemenea centri energetici, care reprezintă rezervele de energie, a căror încărcare normală este asigurată prin starea normală, adică sănătoasă, a coloanei vertebrale.

Retabilirea sănătății fizice trebuie să înceapă cu coloana vertebrală. Structura corpului uman este perfect rațională. Toate mijloacele auxiliare pentru restabilirea fizică ne sunt date din naștere. Organismul nostru atinge cea mai mare receptivitate energetică în timpul somnului, deoarece sufletul nostru este curat. De noi înșine depinde felul în care folosim această energie, dacă o înmulțim sau o distrugem. Gândiți-vă la viața voastră, câte evenimente vă încălzesc sufletul și câte din ele vă împovărează!  Iar acum, imaginați-vă că niște fire invizibile vă leagă de fiecare eveniment. Este vorba de legăturile energetice. Câte dintre aceste evenimente sunt pozitive și câte negative? Unele ne dau putere, altele ne lipsesc de ea. Acestea din urmă se numesc tensiune sau stres. Cu cât este mai negativ sentimentul, cu atât este mai mare picătura ce va umple paharul. Iar atunci când paharul sa umplut și conținutul acesteia începe să dea pe dinafară, se instaurează boala. Cu cât revărsarea este mai abundentă, cu atât mai gravă este boala. În acest caz, avem de -a face cu materializarea energiei negative. În astefel de situații se trag concluzii justițiare urmate de condamnarea de către cei din jur a vinovatului. Cu alte cuvinte, la negativitate se adaugă o sumedenie de alte negativități, ură, sete de răzbunare etc.  În astfel de situații negative, cu siguranță bolnavul nu se va putea însănătoși.

Noi înșine atragem răul. Prin urmare: dacă omul este bolnav, înseamnă că el a acumulat în sine răul pe care la transmis apoi corpului său. Gândul rău care se ascunde în noi face întotdeauna rău, iar corpul nostru nu are nevoie de justificările noastre.

Există o singură modalitate de a ne elibera de acest rău, care este cu ajutorul iertării. Când iertăm legăturile negative se destramă dacă o vom spune cu sufletul deschis. A elibera înseamnă a ierta, deci trebuie să eliberați legătura negativă de la ambele capete. Rău-------eu------corpul meu. Eu este sufletul meu și corpul meu care au conștiință de sine, dar formează un singur eu. Prima legătură este între mine și rău, a doua legătură este între mine și corpul meu. Ambele legături pot fi eliberate, dacă dorim acest lucru cu adevărat. Trebuie să fim conștienți de faptele noastre. Avem de-a face cu o relație de la cauză la efect.

Gândul este acțiune. Iertarea în gând are aceiași putere de acțiune ca cea exprimată prin cuvânt. Gândul îmi creează posibilitatea de ai ierta pe toți, indiferent de timp și distanță. Numai dacă iert din tot sufletul mă pot elibera în întregime din legătura mea cu răul. Știți care este cel mai mare păcat din lume? Faptul că omul nu știe să ierte! Iertare nu trebuie percepută simplist.

foto: internet

Ștefan Robu 

PĂMÂNTUL LE VORBEȘTE OAMENILOR...

Nu cu mult timp în urmă am avut ocazia să ascult vorbele înțelepte ale unui om simplu de la țară, fără prea multă școală, dar cu o intuiție și o înțelepciune dobândite de-a lungul unei vieți trăite în rânduială. Spunea cu toată convingerea că pământul le vorbește oamenilor în orice moment, în orice anotimp, în orice situație ne-am afla.

Această convingere era fondată pe ideea că și omul, la origini, a fost creat tot din pământ, iar la finalul vieții va ajunge din nou țărână. Așa se face că, ori de câte ori culegem roade ale pământului, el ne vorbește; ori de câte ori pământul este ars de secetă sau înecat de ape, el ne vorbește; ori de câte ori admirăm frumusețile naturii cu multitudinea de plante și păduri care cresc din pământ, el ne vorbește; ori de câte ori abuzăm de generozitatea pământului prin diversele forme de poluare, exploatare exagerată a resurselor sale, el ne vorbește. Altfel spus, dacă am avea răbdarea și înțelepciunea să privim în jurul nostru, vom descoperi că pământul ne spune de fiecare dată ceva, însă nu putem desluși mesajul său, pentru că ne-am pierdut simțul armoniei cu natura, cu darul pământului...

Totdeauna m-au impresionat și marcat gesturile pe care noi, oamenii, le facem în anumite împrejurări sau pur și simplu spontan; spre exemplu, țăranul care iese la arat și se apleacă să ia un pumn de țărână în palmă, să-l frământe, sa-i simtă textura, să-l miroasă, altfel spus, un dialog mut al omului cu pământul.  Sau momentul acela de bucurie când, după o călătorie pe apă sau în aer, atingem iar pământul și ne simțim mai în siguranță.  Sau când participăm la îngroparea unui semen de-ai noștri și la plecare luăm o mână de țărână pe care o aruncăm în groapă, ca semn de umilință și recunoaștere a nimicniciei noastre pe acest pământ; când ne adunăm împreună, de ziua recoltei, și-i mulțumim cerului și pământului pentru dărnicia lor. Dar și atunci când suntem departe de casă și simțim cum ne cheamă pământul unde ne-am născut și am crescut.

Cunoaștem toți expresia „Oare cum de ne mai rabdă pământul”.  În ultimii ani, rapoartele oficiale ne spun că aproximativ cinci luni dintr-un an omenirea trăiește pe creditul oferit de planeta Pământ; altfel spus, noi, cei de azi, consumăm  ceea ce ar fi fost dat să consume generațiile viitoare, copii și nepoții noștri.  Mulți iau acest mesaj ca pe o lozincă ecologistă sau o exagerare a experților  în științele pământului, dar și eu cred că, din nefericire, acesta este prețul pe care îl plătim ca să ne mai rabde o vreme. Să ne întrebăm  cum vor trăi cei care vin după noi. Din ce în ce mai des vedem catastrofe naturale, fenomene meteorologice ieșite din comun, terenuri pe care recoltele ard sub arșița soarelui, pământul înghițit de ape, așezări umane care dispar etc. Sunt tot atâtea moduri prin care pământul își exprimă durerea, suferința cumplită prin care trece, neputința în fața lăcomiei noastre.

Ce-am putea face? Cum am putea răspunde la această suferință? Să începem fiecare cu gesturi simple prin care să-i arătăm că ne pasă, că-i înțelegem durerea.  Personal, să-i arăt că sunt responsabil atunci când arunc gunoiul în locuri amenajate, atunci când nu risipesc mâncarea obținută din roadele pământului, atunci când caut să poluez cât mai puțin posibil etc. N-aș vrea să sune prea scolastic ceea ce spun aici, dar sunt gesturi care stau în puterea noastră.  Altfel, riscăm ca într-o bună zi pământul să nu ne mai poată răbda, să nu ne mai vorbească sau chiar să ne urască. Doamne ferește-ne de acea zi!

sursa foto internet

Ștefan Robu

DĂRUIREA DE SINE,

 Ridică-te!

Un tânăr creștin nu poate să se ridice, să ajungă la înălțimea chemării lui Dumnezeu,, dacă nu descoperă și nu trăiește valoarea dăruirii de sine în mod gratuit.

Lumea în care trăim și, din păcate, chiar și școala privilegiază competiția și comparația. Lucrul acesta face ca în mintea multor copii și tineri să se sendimenteze convingerea că sunt valoroși, că sunt cineva,  doar dacă sunt mai performanți decât alții. Într-o astfel de logică nu este loc pentru dăruire, gratuitate, generozitate etc.  Ce înseamnă a dărui? Poți oferi ceva în mod gratuit, fără a accepta o recompensă? Ce sens are să nu aștept ceva în schimb pentru acțiunile mele bune? E posibil să ofer ceva gratuit? Toate aceste întrebări se zvârcolesc in mintea tinerilor care încearcă să urmeze învățătura lui Cristos, dar sunt presați de o mentalitate atât de utilitaristă.

Pentru a înțelege valoarea imensă a dăruirii gratuite de sine, este bine să ne reamintim că viața este dar al lui Dumnezeu.  Tocmai pentru că este un dar imens al lui Dumnezeu, existența nu poate fi considerată o simplă posesie sau o proprietate privată.

sursa foto: internet

Ștefan Robu