Răul nu este un principiu abstract și exterior nouă, ci o experiență prin care trebuie să treacă inima noastră.
Nu există inimă în această lume care să nu fi simțit ghimpele durerii, minte care să nu fi fost afectată de apele întunecate ale îndoielii sau ochi care să nu fi plâns cu lacrimi amare datorate angoasei și tulburării. Nu există cămin în care marii distrugători - boala și moartea - să nu fi pătruns, îndoliind inimile și învăluind totul în ceața întunecată a durerii. Toată lumea este mai mult sau mai puțin prinsă în mrejele puternice și aparent indestructibile ale răului, și întreaga umanitate este afectată de durere, nefericire și neșansă.În încercarea de a scăpa din acest cerc vicios și de a evita într-un fel sau altul suferința generalizată, oamenii încearcă diferite căi și diferite subterfugii, în speranța că vor putea găsi o fericire durabilă. Unii își găsesc refugiul în alcool sau în excitația sexuală, alții în frumusețea estetică.. Aceștia din urmă se ascund de suferința generalizată a lumii și se înconjoară de obiecte de lux, în speranța că acestea îi vor face fericiți. Alții tânjesc după bogăție sau faimă și subordonează orice alte idealuri acestora. În sfârșit, există oameni care își caută consolarea în riturile exterioare ale religiilor.
La început, acești oameni par să găsească fericirea pe care o caută, iar sufletul lor se simte pentru o vreme într-o siguranță deplină, uitând temporar de existența răului. Din păcate, această stare aparent beatifică nu durează niciodată prea mult, fiind înlocuită de boală, de o tristețe enormă, de tentație sau de un ghinion. Sufletul fragil cedează în fața acestei suferințe, iar țesătura fericirii sale aparente se destramă sub ochii lui.
Așa se face că deasupra capului oricărei fericiri personale atârnă sabia lui Damocles, sabia durerii, gata în orice moment să cadă și să strivească sufletul neprotejat de cunoaștere. Săracul este sclavul lanțului care îl leagă, iar bogatul trăiește cu teama de sărăcie sau se folosește de bogăția sa pentru a căuta umbra iluzorie pe care o confundă cu fericirea. Uneori, sufletului i se pare că a găsit în sfârșit un adăpost sigur, care îi asigură fericirea și pacea, prin adoptarea unei religii, a unei filozofii, a unui ideal intelectual sau artistic - dar cedează în fața primei tentații, iar religia sa se dovedește inadecvată și insuficientă pentru a-l feri de ea; filozofia sa teoretică se dovedește o simplă cârjă inutilă; iar statuia idealistă pe care și-a construit-o ani la rând se prăbușește și se sfărâmă sub ochii lui.
Oare chiar nu există nici o cale de eliberare din lanțurile durerii și suferinței? Chiar nu există nici o modalitate de sfărâmare a lanțurilor răului? Sunt fericirea, siguranța, prosperitatea și pacea permanentă un simplu vis copilăresc? Nici vorbă! Există o cale prin care răul poate fi alungat pentru totdeauna din viața noastră. Există un proces prin care boala, sărăcia și condițiile adverse pot fi evitate pentru totdeauna. Există o metodă care permite obținerea unei securități permanente, eliberată de orice teamă că adversitatea s-ar putea întoarce. Există o practică prin care noi putem atinge o stare de pace nezdruncinată și de fericire nemărginită. Pentru a realiza însă în ce constă această cale ce conduce la o realizare atât de glorioasă, noi trebuie să începem prin a înțelege natura răului.
Nu este suficient să negăm sau să ignorăm răul. Noi trebuie să îl înțelegem. Nu este suficient să ne rugăm la Dumnezeu pentru ca acesta să alunge răul din viața noastră. Noi trebuie să aflăm de ce ne afectează aceasta și ce lecție ne învață el. Nu este suficient să tragem de lanțurile care ne leagă, în speranța că le-am putea rupe. Noi trebuie să înțelegem cum și de ce am devenit înlănțuiți. În acest scop, noi trebuie să ne distanțăm de realitatea imediată și să analizăm cine suntem și cum am ajuns aici. Trebuie să învățăm lecțiile cu răbdare și smerenie menite să ne conducă la cunoaștere, iar în ultimă instanță la perfecțiune. Atunci când este corect înțeles, răul se transformă dintr-un principiu universal cu o putere aparent nelimitată într-o simplă fază trecătoare a experienței umane și un profesor ideal pentru cei dispuși să învețe la școala vieții.
Orice rău poate fi corectat și remediat, nefiind niciodată permanent. El este adânc ancorat în ignoranță, respectiv în necunoașterea adevăratei naturi și relații dintre lucruri, și atât timp cât vom rămâne în această stare de ignoranță, vom continua să fim expuși răului. Nu există manifestare a răului în acest univers care să nu fie rezultatul ignoranței și care să nu conducă la o înțelepciune superioară, desigur, cu condiția ca noi să fim dispuși să îi învățăm lecția. Oamenii continuă să sufere pentru simplul motiv că nu sunt pregătiți și dispuși să își învețe lecțiile predate de lucrurile rele din viața lor.
Dacă dorești să te eliberezi de răul care te înconjoară din toate părțile, trebuie să fii dispus și dornic să înveți și trebuie să fii pregătit să accepți disciplina fără de care nici o înțelepciune și nici o fericire sau pace nu pot fi obținute.
Propune-ți să realizezi printr-o introspecție sinceră, nu doar în teorie, că răul este doar o etapă trecătoare din viața ta, o umbră creată de tine, și că ai atras singur, prin puterea legii imuabile, toate durerile, tristețile și ghinioanele, pentru că le meritai. Prin acceptarea și prin înțelegerea lor, tu poți deveni mai puternic, mai înțelept mai bun. Dacă vei înțelege acest lucru, vei putea transforma în bine tot răul din viața ta și îți vei putea țese cu o mână de maestru întreaga țesătură a destinului tău.
sursa foto: internet
stefan robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu