https://draft.blogger.com/blogger.g?blogID=6956326260215646207#templatehtml

Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 9 ianuarie 2019

REALIZAREA STĂRII DE PACE INTERIOARĂ,

În universul exterior există o agitație și o schimbare continuă. În inima tuturor lucrurilor prevalează însă cea mai desăvârșită pace.  În această tăcere profundă sălășluiește cel prea înalt.Noi, oamenii, împărtășim această dualitate: la suprafață ne schimbăm și cădem pradă neliniștii, dar în profunzime ascundem o pace absolută care este sălașul etern al divinității noastre. Așa cum în adâncul oceanului domnește o liniște perfectă, pe care furtuna de la suprafață nu o poate tulbura, în inima omului există profunzimi sacre în care domnește o liniște desăvârșită pe care furtunile păcatului și tristeții nu o pot tulbura.
Atingerea acestei liniști și viața trăită în mod conștient la acest nivel echivalează cu pacea spirituală. Conflictul este exilat în lumea exterioară, dar în inima universului rezidă o armonie netulburată. Sufletul uman sfâșiat de pasiuni și durere aspiră inconștient către armonia acestei stări impecabile, iar când o atinge își găsește pacea.

Ura conduce la ucidere, la persecuții și războaie între națiuni, dar orice om păstrează în inima sa(de cele mai multe ori fără să știe de ce) o credință într-o iubire perfectă, care poate vindeca totul.  Cine descoperă această iubire și învață să trăiască în mod conștient la nivelul ei se află în pace.
Această pace interioară, această tăcere, această armonie și această iubire reprezintă împărăția lui Dumnezeu, care pare dificil de atins numai pentru că foarte puțini oameni sunt dispuși să renunțe la egoul și la personalitatea lor, devenind precum copii. Adevărata pace nu poate fi găsită dec ât în înțelepciunea care este sinonimă cu renunțarea la propriul ego.
Pacea care apare în urma confortului social, dorințelor satisfăcute sau victoriilor lumești are o natură tranzitorie și este pusă la grea încercare în momentele dificile. Singură pacea celestă poate îndura neclintită toate încercările și numai inima perfect altruistă poate cunoaște această pace.
Sacralitatea este singura stare care conferă o pace eternă. Metoda prin care poate fi atinsă ea este autocontrolul, iar cea care călăuzește pelerinul de-a lungul drumului este lumina înțelepciunii sale, mereu în creștere. Ea începe să licărească încă de când acesta face primul pas pe cale, dar nu este realizată deplin decât atunci când egoul dispare complet și viața aspirantului devine nepătată.

Asta înseamnă pacea: să cucerești iubirea de sine și pasiunile vieții, să smulgi pasiunile adânc înrădăcinate din inimă și să îți potolești agitația interioară. Cucerește-te pe tine însuți, căci asta înseamnă să realizezi lumina care nu pălește niciodată, bucuria care nu dispare niciodată și liniștea care nu poate fi tulburată vreodată. Tot ce trebuie să faci în acest scop este să renunți la păcate, la durere, la anxietate, și să te împărtășești din această mântuire și din această viață glorioasă. Supune fiecare gând, fiecare impuls și fiecare dorință puterii divine din interiorul tău. Aceasta este singura cale care conduce către pace. Dacă vei refuza să pășești pe ea, rugăciunile și ritualurile tale religioase vor rămâne fără rod și deșarte. Nici zeii și nici îngerii nu te vor putea ajuta.   Renunță pentru o vreme la plăcerile simțurilor, la argumentele intelectului, la zgomotele și atracțiile lumii exterioare,  și retrage-te în încăperea cea mai intimă a inimii tale. Eliberat de agresiunea dorințelor tale egoiste, vei găsi aici o tăcere profundă,  o pace sacră și odihna. 

Dacă vei rămâne o vreme în acest loc sfânt și dacă vei medita aici, ochiul atotvăzător al adevărului se va deschide în interiorul tău și vei începe să vezi lucrurile așa cum sunt. Acest loc sfânt din interiorul tău este sinele tău real și etern, divinitatea dinlăuntrul tău.  Tu nu vei găsi echilibrul și armonia decât atunci când te vei identifica complet cu acest sine.  El este sălașul păcii, templul înțelepciunii și sediul nemuririi.  În afara acestui loc de odihnă nu poate exista o pace reală sau o cunoaștere a divinului, iar dacă este posibil să rămâi aici un minut, o oră sau o zi, înseamnă că poți rămâne în el de-a pururi.
Toate păcatele și durerile tale, toate temerile și anxietățile îți aparțin.  Tu te poți agăța de ele, dar la fel de bine te poți elibera de ele.  Tu ești singurul făurar al tulburării și al liniștii tale. Nimeni nu poate renunța la păcat în locul tău. Cel mai mare învățător al lumii nu poate face altceva decât să pășească pe calea adevărului și să ți-o indice, dar dacă dorești să te bucuri de pacea și de fericirea în care se scaldă el, va trebui la rândul tău să mergi pe această cale. Tu nu vei putea obține libertatea și pacea decât prin propriile tale eforturi, prin renunțarea la cătușele sufletului tău, pe care ți le-ai confecționat singur și care te împedică să te bucuri de starea de pace.

Îngerii păcii și bucuriei divine îți stau tot timpul alături, iar dacă nu îi poți vedea și auzi, bucurându-te de prezența lor, acest lucru se datorează faptului că le-ai închis ușa în nas, preferând compania spiritelor malefice din interiorul tău. Tu ești întotdeauna cel ce dorești să fii. Dacă dorești să te bucuri de pace, va trebui să începi să te purifici. Dacă nu dorești, poți refuza acest lucru, continuând să suferi ca și până acum.
Ferește-te de fierbințeala vieții și focul egoului, și pătrunde în sălașul interior unde domnește briza răcoroasă a păcii, care te va calma, te va regenera și te va reînnoi.  Nimeni nu te obligă să suferi și să îți faci griji, în condițiile în care raiul păcii se află atât de aproape de tine.
Renunță la plăcerile egoului și la temerile lui, iar pacea lui Dumnezeu îți va aparține!

Dacă te vei îmblânzi, dacă te vei cuceri și dacă te vei transforma pe tine însuți, vei putea rămâne în trup, navigând pe apele întunecate ale mortalității, dar vei ajunge pe un țărm care nu este afectat vreodată de furtuna suferinței și unde păcatul și incertitudinea nu te pot urma. Ajuns pe acest țărm al fericirii sacre, al compasiunii, al trezirii și al conștiinței de sine, vei realiza că:
-spiritul nu sa născut niciodată și nu va înceta vreodată să mai existe
-căci nu a existat vreodată un timp în care să nu existe
-începutul și sfârșitul nu sunt decât vise amăgitoare
-spiritul rămâne de-a pururi eliberat de naștere și de moarte
-moartea nu îi poate afecta decât sălașul exterior, dar niciodată pe el însuși.

Vei descoperi astfel semnificația păcatului, a tristeții, a suferinței și a sfârșitului acestora, care echivalează cu înțelepciunea.
Vei afla cauza și semnificația existenței. Odată cu această realizare, vei cunoaște starea de odihnă absolută, care este tot una cu extazul nemuririi, cu fericirea imuabilă, cu cunoașterea supremă, cu înțelepciunea nepătată și cu iubirea nepieritoare. Asta înseamnă realizarea păcii perfecte, și nimic altceva.

sursa foto: internet
stefan robuFotografie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE CRĂCIUN,

Este timpul să ne bucurăm, este perioada sărbătorilor! Pe mulți dintre noi ne găsește fiind ocupați: să cumpărăm cadourile ideale pentru cei...