Fericirea,

   Înseamnă să vrei și binele celuilalt. Aceasta nu însemnă să te sacrifici pentru aproapele tău pînă la a te anula, ci să-i dai posibilitatea de a-și vrea binele.
Pentru a ajuta o persoană *însetată* de fericire nu trebuie să-i dai fericirea, ci instrumentele necesare pentru a-și găsi singura fericirea.
Nu trebuie să impunem celuilalt fericirea, i-am limita libertatea. Fericirea înseamnă a iubi și a fi iubit.  Iubirea este un sentiment pozitiv. Iubirea însă, nu este exaltare.
Exaltarea este excesul iubirii.
A iubi înseamnă a dărui, a împărtăși bucuria, pace și iertare.  Cine nu dă, nu iubește și nu este iubit.
Iubirea este rezultatul unui lung și continuu exercițiu interior.  În iubire este capacitatea de a reuși să exprimi forța cu blîndețe. Fericirea în iubire înseamnă a crea condițiile necesare pentru ca ceilalți să-și poată rezolva ei inșiși problemele, nu să le rezolvăm noi.  Înseamnă deci  respect față de ceilalți, față de personalitatea și orientările lor.  Este un semn de iubire mult mai mare acela de a-i oferi instrumentele necesare pentru a se schimba.
Dar pentru a schimba persoanele sau pentru a le iubi nu sînt suficiente cuvintele frumoase.  Nu-i de ajuns să spui: te iubesc.  Sînt necesare faptele.  Fericirea înseamnă să nu lași loc fricii.  Frica se formează între gînd și acțiune. Gîndul trebuie să fie concretizat în acțiune.  Acțiunea trebuie să fie mereu încadrată într-un proiect; niciodată nu trebuie să fie o reacție la altceva.
Pentru a trece de la gind la acțiune, pentru a concretiza, a pune în practică ceea ce gîndim, este nevoie de curaj.  Curajul alimentează acțiunea, in timp ce frica alimentează mintea.
Frica nu există.  Este un concept, o abstracție, o formă a gîndirii.  Acțiunea este o verificare a gîndirii.  Fără acțiune, gîndul este nimic; devine nevroză. A ne construi propria fericire este posibil, trebuie doar disponibilitate, răbdare, atenție, sensibilitate.  Cine este nerăbdător nu va putea fi niciodată fericit. Este doar o persoană care nu se armonizează cu ritmul vieții și al realității.
Vrea să adapteze realitatea la timpul ei personal, la exigențele proprii.  Este egoist, închis, nu ține cont de alții și de timpul lor de maturizare.
Pentru a ne simți feriți trebuie să fim dinamici, nicidecum nerăbdători.  În viață nu este nimic imediat la îndemînă.
Fericirea va fi înțeleasă atunci cînd ne vom da seama că viața este făcută din continui morți și nesfîrșite nașteri.  A trăi în profunzime lucrurile înseamnă să te naști și să mori în ele.
Fericirea nu este identică niciodată cu superficialitatea.