A SUFERI TRAIND MOMENTUL PREZENT,

Trecutul nu-ti mai apartine;viitorul este in miinile lui d-zeu. Ceea ce conteaza este momentul prezent, momentul pe care il traiesti.
Si in schimb acest moment dificil se traieste cu plin rod, pentru ca se petrece timpul in a se chinui pentru viata trecuta sau a se preocupa pentru cea care trebuie sa vina.
TRECUTUL
Cind la lumina unei mai intelepte si reflexive maturitati,iti vine sa te gindesti la pacate, la dezordini, la usuratatile vietii trecute, te cuprinde o senzatie de neliniste si de frica. Totul ti se pare inutil, si viata incredibil patata.Cum ai fi vrut  sa fi actionat in mod diferit! Ce repulsie la acele actiuni,la acele persoane care asa de tare te-au atras si care numai acum, dar prea tirziu, iti apar in trista lor mizerie!
Cum ti se par cu totul risipite atitea energii fizice si spirituale pe care le-ai folosit pentru a servi idolii pamintesti sau idealuri de nici o valoare! Daca ai putea sa te intorci inapoi!
Dar inima noastra este asa de mizerabila chiar in afectele sale cele mai frumoase, asa de severa in judecatile sale, asa de avara in iertarile sale, ca nu putem sa ne facem o idee potrivita de rabdarea  infinita a lui d-zeu..
Dumnezeu nu iubeste pacatul, dar iubeste pacatosul; si toata actiunea sa milostiva este indreptata spre indreptarea sa, spre mintuirea sa. D-zeu nu iarta dupa cum fac oamenii, care nu stiu sa uite si sa ierte!
Este dificil sa gasesti un suflet perfect increzator dupa umilirea pacatului!
Ramine in inima o ratacita neliniste, o inconstienta anxietate, o anumita frica de a nu mai avea toata iubirea de mai inainte...si de a nu mai crede Bunatatii Domnului.
Dar totul este un echivoc care se bazeaza pe convingerea ca d-zeu este conditionat de virtutile sau meritele noastre.
D-zeu nu ne iubeste pentru ca noi sintem buni, dar pentru ca el este bun!
Si daca amintirea greselilor trecute au avut efectul de a te convinge de micimea ta, de incapacitatea ta,de nulitatea ta,binecuvinteaza acest aspect pozitiv pe care ea ti l-a adus.
Citi pacatosi si mari pacatosi au devenit  serafimi de iubire pentru ca au gasit un stimulent continuu fervoarei lor in gindul iubirii milostive, perseverente in a-i urmari, chiar in mijlocul ratacirii lor!
VIITORUL
Si viitorul ne trezeste preocupari nocive. O vorba populara ne avertizeaza de a infasa capul numai cind l-am spart...
Toate dificultatile, dubiile,teama, remuscarile de orice natura si importanta, in dispozitiile suverane ale divinei providente, ar trebui sa serveasca numai la aceasta: sa ne faca sa pierdem orice incredere in noi insine, sa facem sa se nasca in noi o nelimitata incredere in El, a carui bunatate si putere depasesc toate mizeriile noastre  si calculele noastre.
AJUNGE  FIECAREI  ZILE GREUTATEA EI,  DUREREA EI,  LUPTA  EI.
Pentru truda de astazi, este o providenta particulara, suficienta, proportionata.
Pentru truda de miine va fi, la fel, o alta particulara providenta, suficienta, proportionata.
Nu stim ce va fi miine, dar stim cu siguranta ca, oricum sa mearga lucrurile, va exista ajutorul de care avem nevoie.
ATRUNCI ESTE NEVOIE DE A TRAI CU ZIUA!
Este nevoie sa traim intr-o netulburata seninatate: viitorul este in miinile lui d-zeu! El va prevedea, cum din abundenta a prevazut ieri, cum prevede astazi.
Ziua prezenta este, pina  la urma, putin lucru si este usor de depasit!
Si va fi si cea de miine, cu ajutorul celui care, inainte de a ne da crucea se preocupa  de a evalua efectiva capacitate a fiecarei creaturi.
Sa acceptam  atunci astazi, asa cum se prezinta, asa cum el ne-a pregatit-o.
Sa nu-ti faci iluzii: nu te poti izola de societate, picioarele noastre, atit cit sintem in aceasta lume, este necesar sa cunoasca noroiul si praful.
Sa stii sa gusti orice bucurie, mare si mica, pe care prezentul ti-o rezerva.
Viata nu este presarata numai de amaraciuni, dar si de o serie de  nedefinit de mici si mari satisfactii.
MARILE BUCURII accelereaza pentru un moment palpitatia vietii, dar nu imbogatesc abundent continutul.
SINT MICILE BUCURII cele care sint mai pretioase, mai suave,mai gustoase!
Nici o viata nu are un drum  asa de dur si pietros de a nu produce cel putin vreo mica floare de bucurie.
Dar deseori ochiul este infumurat, si nu este capabil de a o vedea, si inima, care este bolnava, in loc de a se ingriji de ea, se consuma in anxietatea febrila a marilor emotii, visind un viitor care poate nu va veni niciodata.
Si daca esti chemat sa suferi, valorizeaza cu angajare geloasa suferinta acestui moment.
Nu te gindi la alte ipotetice suferinte care nu iti sunt cerute; nu te gindi la alte chinuri ale altora care nu iti apartin.
Este aceasta particulara cruce si acest determinat moment acela pe care domnul ti l-a incredintat; si numai pentru a duce aceasta iti asigura ajutorul sau.
A. Pronzato zice: ''crucea nu este cea de miine. Este aceasta de astazi. Este urita, antipatica, facuta de rautatea altora, dar este crucea ta''.
SECRETUL  VIETII consta  in a sti sa imbraci in frumusete si pretiozitate lucrurile sarace pe care le posedam in momentul prezent.
Sa ne folosim, sa traim, sa iluminam momentul prezent, care este pentru noi expresie a prezentei lui d-zeu si este pretioasa ca el!

... IMI ESTE FRICA,

Imi este frica de a zice ''da'', doamne.
Nu stiu inca ce vrei si unde vrei sa ma duci.
Imi este frica ca Tu vrei sa ma conduci chiar acolo unde eu nu vreau sa merg.

Imi este frica, Doamne,chiar daca simpt ca te iubesc.
Imi este frica de privirea ta, pentru ca ea este irezistibila.
Imi este frica de exigenta ta, pentru ca esti un Dumnezeu gelos.
Imi este frica de iubirea ta, pentru ca esti prea misterios si angajant.
Si cu aceste frici, ma agit in contradictii si in anxietati interminabile. Sint nesigur in alegerile mele, nesigur in deciziile mele si mereu mai nesatisfacut de ceea ce sint si de ceea ce fac.
Dar ce vrei de la mine, Doamne? Ce mai vrei inca?

TU  IMI  ZICI:

Mititelule, vreau sa reasez viata ta.
Pina acum, ai fost tu care ai decis.

Mai mult sau mai putin, mereu ai facut  ceea ce vroiai,
si apoi pretutindeni ca Eu sa te urmez, cautind o confirmare a deciziilor tale.

Dar nu mai poti continua asa.

Trebuie sa intelegi ca ai schimbat rolurile: ai jucat
Acel rol de protagonist care imi revenea cu gelozie Mie.
Nu eu trebuie sa zic ''da''tie, dar tu Mie.
Mie imi revine initiativa si toate  alegerile care te privesc.
Eu trebuie sa fiu centrul oricarui lucru si, mai ales, al inimii tale.
Trebuie sa ma urmezi cu docilitate.
Trebuie sa-mi consacri vointa ta.
Trebuie sa-mi dai totul.
Am nevoie de ''da-ul'' tau, cum am avut nevoie de ''da-ul'' Mariei pentru a veni ca om pe pamint.
Spune-mi un ''da''asa cum me-a zis Ea: decis, neconditionat, increzator, afectuos.

Increde-te in mine.
Doamne, ajuta-ma sa inteleg ca tu nu ai nevoie de suficienta mea: apoi sa inteleg ca eu nu sint atit de important si necesar.
Fa-ma sa inteleg ca nimic nu foloseste sa continui sa discut, sa contest, sa rezist.
Da-mi puterea si decizia pentru ca eu sa pot sa ader la planul tau.
Si pentru ca sa vina imparatia ta, si nu a mea,
-pentru ca sa fac vointa ta, si nu a mea
-ajutama sa zic ''da'',
-dar imediat,
-si cu iubire.

....SINT DEZAMAGIT,

Doamne, sint dezamagit in aceasta seara.

Este oribil raul, este urit, este murdar,este dezgustator.
Azi am inteles.
Am mers in noroi, am calatorit in noroi, am inotat in noroi: lumea, Doamne,este chiar noroi.
Am nevoie de a-mi spala miinile, ochii, trupul, sufletul, totul, Doamne.
Nu indraznesc de a ma privi, pentru ca sint murdar si respingator.
Cit ma simt de batrin in aceasta seara; mai batrin de aparenta care minte; mai batrin cu multi ani.
Doamne, nu stiam ca lumea...este asa!
Acum simpt ca freamata in mine o anumita invidie pentru cine este inca pur, nevinovat;pentru cine nu a pacatuit,pentru cine nu stie inca...
Invidiez acel baiat pur si surizator.
Invidiez nevinovatia sa si linistea sa senina.
Imi este foame de puritatea sa, care ma fascineaza.

Ma simpt ranit in acelasi timp atras de transparenta sa: as vrea sa fiu ca el!

Doamne, cum sa fac sa mai gust inca bucuria ta, dupa ce am cunoscut si am gustat tristetea acestei lumi crude si murdare?
Ma simpt amarit, dezamagit, zdrobit: nu mai pot sa lupt si sa sper.
Totul stie de noroi, de tradare, de egoism de rau.
Si eu ce pot sa fac?
Nimic nu ma mai atrage. Simpt numai respingere, dezgust, sila.
Multa sila, Doamne!

TU  IMI  ZICI:
Exact aici te asteptam.
Ai inteles, in sfirsit, de unde trebuie sa pleci si care este pretul alegerii pe care Eu ti-o propun,
Ai inteles ce mare este lupta  care te asteapta,
Pentru ca inainte de a invia trebuie sa mori,
Inainte de a muri trebuie sa suferi; si inainte de a intelege bogatia darului meu, trebuie sa experimentezi saracia si dezolarea de ceea ce nu imi apartine.
Este salutara aceasta sila: este premiza si conditie
Pentru a intelege in profunzime ceea ce vreu sa-ti daruiesc...

Doamne, daca asa stau lucrurile, iata-ma gata pentru a incerca din nou urcarea.

Incep cu a ma accepta asa cum sint: asa sarac, asa deformat, asa mediocru...
Restul va veni.
Si voi putea merge singur,pentru ca Tu esti cu mine!

IMPRESII

Mi-am adus aminte  de un episod fiind turist in tara sfinta mai bine spus la Ierusalim.
Un batrin evreu ortodox se ruga in fata zidului plingerii de la Ierusalim in timpul amiezii, sub un soare torid, intr-un ritm frenetic,unduindu-si corpul si miscindu-si buzele in permanenta.
Nu departe, dar stind la umbra, un turist american, evreu si el, dar cu totul secularizat si sceptic, il urmarea curios.
Dupa ce la judecat in toate felurile, considerindu-l cind nechibzuit pentru faptul ca nu se gindea la sanatate si statea in bataia soarelui, cind fanatic si poate chiar nebun, astepta de acum sa-l vada prabusindu-se, dar timpul trecea si nu se intimpla nimic. Doar aceiasi unduire si aceiasi miscare a buzelor.
Scurgindu-se un timp destul de lung, cinci ore, americanul si-a pierdut rabdarea, sa dus la el si la intrerupt cu o intrebare: ce anume il determina sa se roage in halul  asta?
Batrinul evreu i-a raspuns: ''Oh, am atitea sa-i cer Stapinului universului si vreau ca el sa ma asculte!''
Curios, americanul a intrebat  numai decit: ''Si...functioneaza?''
Raspunsul batrinului a venit spontan: ''Dar ce? Dau impresia ca vorbesc cu peretii?''
Traind intr-o lume a impresiilor de moment si sub impactul a ceea ce inseamna un ''bip'' sau un ''clik'', omul postmodern nu este  in stare sa treaca cu usurinta dincolo de zidul de neclintit al sperantei si al rabdarii. Tocmai in rugaciune.

ACCEPTA-TE PENTRU CEEA CE ESTI

Totul  trebuie sa plece de la tine!
Deci, esti o persoana decazuta din cauza pacatului originar si in acelasi sfinta prin darul Harului, care iti este oferit prin Cristos.
Bazindu -te pe puterile tale slabe,si mai mult inca pe puterea lui Isus Mintuitorul, poti sa ajungi sa construiesti, sa cresti,sa te maturizezi, realizind gradual acea ordine care iti aduce pacea si succesul.
Punctul de plecare esti tu.
Totul trebuie sa se nasca de la tine.Orice incercare de a crea ordine nu poate pleca decit de la acea ordine pe care ai reusit sa o creezi in tine!
Si atunci, in acest moment, trebuie sa incetezi a trai la periferia de tine insuti. Intra in intimitatea ta pentru a verifica starea ta de sanatate, care cu siguranta nu corespunde aspiratiilor tale.
Admite-o:nu stii sa te accepti!
Nu stiisa te accepti!
Te regasesti plin de resentimente, de amaraciuni,de agresivitate,de antipatie, de frustrari, de complexe... si de mii decontradictii.
Esti in lupta cu tine insuti, cu altii si, indirect,si cu Dumnezeu!
Esti lipsit de acea armonie interioara, care este necesara pentru a te simti realizat si in pace.
Nu te placi pe tine insuti.
Esti dezamagit de tine si ai vrea sa fii un altul,o alta persoana,un alt lucru...tocmai opusul a ceea ce esti!
In schimb,accepta-te pentru ceea ce esti!
Pentru a pune ordine, trebuie inainte de toate sa te accepti pentru ceea ce esti.
Trebuie sa incetezi: de a fantaza, de a pierde timpul, de a umbla dupa iluzii si himere,trebuie sa iei act de realitate, de realitatea ta. Trebuie sa te accepti pentru ceea ce esti, si abandonind orice rezistenta inutila si absurda.
Tot la ceea ce rezisti se transforma in dusman:pentru ca continui sa vezi atitia dusmani impotriva cui sa lupti?
Indeparteaza orice rezistenta
Indeparteaza orice rezistenta si accepta-te cu calm si cu abandonare.
Nu transforma orice lucru intr-un dusman de refuzat sau de combatut!
Binele si raul stau inauntrul tau.
Dusmanii ii creizi tu, cu rezistentele tale si cu spaimele tale.
Raul insuccesului nu este insuccesul, dar frica de insucces, si asa mai departe...
Pina la urma unicul tau dusman este frica cea care sta inauntrul tau, si tu o regenerezi in mod continuu,continuind a suporta consecintele. Uneori  frica ia alte nume: ingrijorare, tristete, minie, dar in fond este vorba intotdeauna de reactii emotive. Neplacerile le creezi tu: cu spaimele tale si rezistentele tale devii prima  si inevitabila victima!
Pentru ce sa rezisti la ceea ce nu poti sa schimbi?
Viata ta, ca cea a tuturor, este caracterizata de situatii prevazute, totul este deja programat sau aproape programat.
Nu hotarasti tu viata, nu alegi tu parintii tai, aspectul tau fizic,tendintele tale morale, temperamentul tau...
Tu nu ai ales familia ta, pe fratii tai,directia activitatilor tale.
Esti esential dependent, chiar daca nu vrei sa o admiti! Zona libertatii,adica a dorintelor de care esti capabil sa le actualizezi, este o minima parte.Ce este de facut? Foarte simplu! In ceea ce reusesti sa faci, angajeaza-te suta la suta. In ceea ce nu reusesti sa actualizezi, abandoneaza orice rezistenta si incredinteaza-te tatalui.
Incredinteaza-te tatalui
A se incredinta tatalui este cel mai intelept si potrivit gest pe care tu poti sa il faci! Mai ales in ceea ce priveste trecutul si destinul potrivnic pe care a trebuit sa il suferi..
Tot ceea ce sa intimplat, nu il poti schimba nici cu un milimetru; este un caz inchis: inceteaza orice rezistenta si, daca ar fi necesar, cere iertare.
Esti cufundat in preocupari si insuccese?
Fa ceea ce poti si,apoi,cu dezlipire, priveste inainte si incredinteaza orice lucru tatalui..
In spatele oricarei situatii este el care vrea sau permite orice lucru dupa un plan, chiar daca tie nu ti se pare ca este indreptat spre adevaratul tau bine.
El ar putea sa-ti  evite atitea suferinte si sa-ti indeparteze acele limite pe care tu le detesti; daca nu o face este pentru ca este bine ca sa fie asa, si ca pentru tine aceasta este situatia cea mai buna, in absolut!
Trebuie sa citesti viata ta cu ochii credintei. Aparentele se vad: realitatea nu se vede. Aparentele se pierd: realitatea ramine. Vointa sa ramine!
Explicatiile psihologice, biologice, filosofice sint adevaruri, dar numai superficiale!
Adevarul de baza este Dumnezeu insusi, care conduce totul cu o mina puternica, mai mult decit aparentele.
El este cel care organizeaza si coordoneaza,permite si dispune tot ceea ce se intimpla in tine si in jurul tau!
Ramii in pace
Daca traiesti in aceasta prospectiva de credinta, nu vor fi in lume situatii neprevazute care sa poata sa te abata: vei fi puternic si practic de neinvins! Din partea ta , fa totul pentru a rezolva totul: in rest lasa totul in miinile luiDumnezeu, dar cu incredere, cu siguranta.
Suferi pentru ca esti timid si pentru ca nu ai fascinatie personala?
Dar esti chiar convins ca, in situatii opuse, ai fi fost fericit?
In fata lumii necunoscute a eventualitatii, este convenabil sa te opresti, sa inchizi gura si sa spui: ''Eu nu inteleg nimic!Parintele meu, stiu numai ca tu ma iubesti si deci ramin in tacere.Fa din mine ceea ce vrei sint de acord  cu tot ceea ce ai permis.''
Ce stii tu despre cealalta fata a lucrurilor?
De cite ori rasare aurora in spatele muntilor invaluiti in intuneric!
Jumatate din viata este insemnata de anxietate pentru a obtine succesul si cealalta jumatate de frica de a-l pierde: merita de a urmari cu atita indirjire si apoi a regreta in mod disperat pentru a nu fi reusit sa il dobindesti sau pentru faptul de a-l fi perdut?
Nu continua sa rezisti tie insuti si lumii!
Pina cind rezisti, esti nefericit si nerealizat!
Abandoneaza-te senin vointei tatalui.
Invata sa repeti senin:''parinte, stiu ca ma iubesti si pentru aceasta iti spun: sint de acord in toate!''
Si rezultatul va fi pacea.
Si in pace si in pace va putea sa se nasca ordinea!
O  SEARA  FRUMOASA  TUTUROR!