VIAȚĂ, IUBIRE, ȘI SPERANȚĂ,

     În principiu, viața este simplă.  Toată varietatea, pe care o  noi o numim viață, se bazează exlusiv pe acea particulă uluitor de mică, și de aceea invizibilă, care este energia iubirii. Aceasta este energia sensului vieții, sau existenței. Într-un cuvânt - energia gândului. Viața omului nu este altceva decât căutarea sensului vieții.  Fericirea înseamnă că sensul vieții a fost găsit, a fost găsită iubirea. În felul acesta, energia gândului este materială, dar, întru-cât ea nu poate fi văzută cu ochiul, a fost considerată până acum ca fiind imaterială. Taina rîmâne taină până se dezleagă misterul.  Minunile rămân minuni până când pătrundem în esența lor. Puțin câte puțin se clarifică și esența invizibilă, subtilă a bolilor, iar vindecarea lor cu ajutorul gândurilor capătă logică. Cum se spune, timpul aranjează totul. Deocamdată știm că teoria precede practica.

Orice om trimite prin gândul lui energia din care el este format. Orice om produce schimbări în el însuși, dar nu știe să le vadă și nu îndrăznește să creadă în ele. Gândul acționează ca o găleată de apă aruncată pe niște pietre încinse. Imediat omul înțelege că gândul lui a fost urmat de o faptă pe măsură. Este bine când oamenii conștientizează acest lucru și nu mai repetă aceleași greșeli. În esență, gândul acționează încetul cu încetul și de aceea ne îndoim de materialitatea lui. Caracterul unui om reprezintă un ansamblu de idei constante, specifice pentru fiecare, ansamblu considerat invariabil și, dacă se repetă continuu aceleași gânduri, din firicele de nisip poate crește un munte. Cât de mare este muntele și cât de specific este el pentru persoana respectivă, atât de gravă și de specifică este și boala lui.

A vindeca cu ajutorul gândului echivalează cu a căra fir cu fir acest munte. Modul de gândire poate să și-l schimbe numai omul însuși. Fac excepție copiii mici care nu au o gândire independentă - universul  gândurilor lor și viața lor sunt formate de către mamă. Schimbarea universului de gândire este numită schimbarea de sine. Chipurile, ar fi cea mai mare și mai grea schimbare. Eu nu aș spune așa deoarece eu încerc nu să schimb, ci să mă schimb.Una peste alta, viața omului este o lecție și noi venim de bunăvoie pe această lume pentru a o învăța. Lecția de viață este timpul în care ne cunoaștem sentimentele. Celui ce nu înțelege legile vieții, îi va fi întradevăr greu să iubească necondiționat, deși inima lui îi spune că așa trebuie. Legile vieții sunt simple:

1-tot ce există înseamnă D-zeu... el este acea unitate supremă care din minuscule particule de energie formează o varietate de structuri aflate în permanentă schimbare. 2 tot ce există cuprinde Trinitatea divină: spirit, suflet și corp. 3Omul este singura creatură gânditoare de pe pământ.  4 natura este chiar D-zeu. 5 părerea este o presupunere în care omul vrea să creadă.  6 totul începe de la gând.  7viața omului este învățătură.  8 se poate învăța din propriile greșeli. 9 tot ce face omul aparține veșniciei. 10 noi suntem legați de tot ce am făcut prin fire energetice invizibile.  11în afară de D-zeu nu există nimic. Așadar, pe lume nu există spirit malefic sau rău. Noi ne creăm iadul în inima noastră, acolo unde ar trebui să se afle iubirea. Cel mai important lucru este să iubești.

sursa foto: internet 

Ștefan Robu

RUGĂCIUNEA ȘI EFECTELE EI PSIHOLOGICE,

Suntem în timpul Postului Mare și în multe situații auzim vorbindu-se despre rugăciune, despre rolul și importanța rugăciunii pentru oamenii obișnuiți sau pentru cei consacrați unei forme de trăire și implicare religioasă, despre diverse sfaturi și recomandări, conduite și ritualuri în timpul momentelor de rugăciune.

Dincolo de toate aceste aspecte, prezentate mai ales din perspectivă teologică, sunt și unele abordări care ne dovedesc faptul că rugăciunea are beneficii psihologice și fiziologice dovedite de numeroase cercetări. Astfel, multe persoane care au o credință puternică și o trăire religioasă intensă sau care parcurg momente de convertire autentică și au o activitate spirituală intensa prezintă un nivel mai mic de depresie, de anxietate, de alienare și nu au un conflict cu sine și cu cei din jur. În plan fiziologic, au tensiunea arterială mai scăzută, un sistem imunitar mai bun și resurse de vindecare mai rapide în urma unor traumatisme, intervenții chirurgicale sau alte afecțiuni cronice care dezechilibrează funcționarea normală a  organismului.  Altfel spus, rugăciunea este o forță puternică și pozitivă în viața noastră, atât în comuniunea directă cu Dumnezeu, cât și în determinarea și susținerea unor beneficii în plan psihologic și fizic, devenind adesea pentru mulți dintre noi un factor terapeutic major  în momentele dificile din viață.

Literatura de specialitate prezintă numeroase articole și studii referitoare la efectele rugăciunii din perspectiva neuro - psiho - fiziologiei.  Evident că sunt și unii mai sceptici, care văd în rugăciune forme de autosugestie, de programare lingvistică etc. Interesant ar fi să trecem în revistă câteva concluzii relevante.  Astfel, unele cercetări demonstrează că rugăciunea alimentează și susține speranța în ajutorul divin care,  în opinia psihologilor, constituie un mecanism de coping centrat pe emoții(mecanism de reechilibrare/reglare a emoțiilor generate de un eveniment sau factor stresor). Dintr-o altă perspectivă, rugăciunea influențează semnificativ dezvoltarea autocontrolului, a stăpânirii de sine, creșterea rezistenței în fața ispitelor și tentațiilor cotidiene. Dacă ne referim la aspecte neuro fiziologice și biochimice, sa demonstrat că momentele de rugăciune autentică determină o serie de modificări privind sinteza și fluxul neurotransmițătorilor sau hormonilor de la nivelul creierului(serotonina, dopamine, enorfinele) care generează și potențează starea de bine, de fericire, de echilibru interior. Așa se explică mulțumirea noastră și starea de împlinire pe care o trăim atunci când participăm cu mintea, cu inima și cu sufletul la momente de rugăciune sau exerciții spirituale.

Trebuie spus faptul că rugăciunea nu este o simplă rostire de cuvinte, uneori făcută mecanic, repetitiv și liniar.  Cuvintele rostite în rugăciune trebuie să treacă prin filtrul conștiinței, al gândirii, al voinței și al afectului. Modul în care ne rugăm, frecvența,  perseverența și intensitatea rugăciunii contribuie la declanșarea acelor resorturi interioare care pot schimba ființa umană în mod radical(vindecări miraculoase, convertiri neașteptate, reușite sau performanțe uimitoare etc.). Dar cel mai dificil mod de a ne ruga este rugăciunea inimii, în tăcere, în pace interioară, în completă detașare de cele lumești. Nu întâmplător citim în cărțile sfinte sau în viețile sfinților cum pustiul, izolarea în munți, viețuirea în chilii ascunse, traiul auster sunt tot atâtea căi spre adevărata și rodnica rugăciune.  Nu în ultimul rând, rugăciunea trebuie să fie simplă și sinceră și, de ce nu, asemenea  celei practicate de scriitorul rus Lev Tolstoi: Vreau să trăiesc aici prin tine. Iar dacă sunt cu tine, totul e bine.

sursa foto: internet

Ștefan Robu

MUGURI DE VIAȚĂ, DE CREDINȚĂ ȘI DE SPERANȚĂ,

 

Anotimpul renașterii, timpul în care viața umple din nou golul lăsat de întunericul și gerul iernii, vremea în care sufletul nostru tânjește după lumină, căutăm să purtăm o haină nouă, să ne primenim casa, timpul parcă devine mai generos, în jurul nostru totul învie, se schimbă.

Mugurii de viață își fac simțită prezența peste tot, în toate grădinile, livezile și curțile, pe întinsul câmpiilor, în cuiburile păsărilor, în staulul păstorilor.  Oamenii gospodari își curăță pomii și grădinile de ramurile uscate, de vegetația moartă sub mantia iernii, de gunoaiele și reziduurile care pot înăbuși firele proaspete de iarbă sau plantele firave ieșite din semințele aruncate în pământul fertil. Natura se bucură, cântecul păsărilor ne ostoiește sufletul, florile viu colorate ne îmbie la visare, cerul senin și razele soarelui ne cuprind într-o îmbrățișare pe care o așteptam demult și n-am mai vrea să se termine.

În tot acest tablou, creștinul învață să dea sens vieții, să dea valoare vieții și să iubească viața.  Bobul semănat în pământ moare, dar nu în zadar. Dumnezeu - Omul a intrat în pământ, depus de oamenii care l-au condamnat și ucis, dar a devenit pentru noi, asemenea unei semințe, sursă de viață, de viață veșnică. Oare avem puterea interioară de a înțelege și accepta această metamorfoză a eliberării noastre?  Oare știm noi să prețuim libertatea care ne-a fost dăruită? Adesea privim și înțelegem viața ca și cum am asista la un spectacol oferit de natură în fiecare stagiune de primăvară în parcuri și grădini, în păduri și poienițe multicolore.  Am avut curajul și puterea de a ne curăța ramurile care nu aduc rod în viața noastră?   Sau am rămas la fel ca în anii trecuți, au mai crescut, sau mai îndesit, riscând ca la un moment dat să ne sufoce voința și credința că am putea fi și noi un pom cu adevărat roditor. Nu cumva, viața noastră riscă să intre în aceiași rutină, în aceleași obișnuințe?  Nu cumva, după ce entuziasmul și euforia primăverii vor trece, vom intra din nou în așteptare și vom face din nou promisiuni pentru primăvara viitoare?

Cuprinși de dorința de transformare, creștinii au parcurs perioada postului mare, timp în care fiecare și-a pregătit, mai mult sau mai puțin, grădina sufletului și ogorul inimii în care să cadă bobul credinței răspândit în Lumina Învierii.  Ce coincidență frumoasă se petrece în fiecare primăvară, atunci când natura renaște în toate formele și ungherele sale,  când sunetul clopotului bisericii se aude altfel atunci când ne cheamă la întâlnirea cu Lumina sfântă! Dar oare bobul credinței noastre a prins cu adevărat viață, va aduce rod, va rezista până la vremea secerișului?  Sau suntem prinși într-un ritual repetitiv, ca oricare alt moment de sărbătoare din calendarul agățat de perete, în care ne uităm din când în când să căutăm următoarea sărbătoare și dacă mai avem o zi liberă în plus?  Iar în acest răstimp spicul crescut din bobul de credință este uitat și părăsit în arșița indiferenței noastre, nemaiavând puterea să aducă rod.  Și totuși... chiar și în momentele de descurajare și prăbușire interioară ni se oferă șansa de a ne ridica.  Mugurele de speranță ne trezește sufletul, ne dezmorțește cugetul și ne deschide ochii credinței.

Speranța și credința sunt cele două aripi care ne ajută să trecem cu bine de la întuneric la lumină, de la suferință la vindecare, de la viața de aici la viața de dincolo.  Scriitorul american George Iles spunea că speranța este credința care te ține de mână în întuneric - ca să putem ajunge la lumină, la viață.  Unde este speranță, de credință, și unde este credință, este viață, iar lumina cea fără de sfârșit le învăluie pe toate într-un chip nou.

sursa foto: internet

Ștefan Robu

DORINȚELE ARZĂTOARE PUN LUMEA ÎN MIȘCARE,

 

Noi ne aflăm în această lume doar pentru a ne satisface nevoia de supraviețuire.  Marea dorință primordială care a dat naștere lumii spațio - temporale nu a avut nici o clipă intenția de a ne face să trăim experiențe neplăcute, ci dimpotrivă, de a ne ajuta să ne distrăm și să fim fericiți, să evoluăm și să creștem, obiective pe care nu le putem îndeplini decât prin urmărirea pasiunilor unice pe care le avem.  Mult prea mulți oameni cred că dorințele lor sunt frivole și că visele lor sunt egoiste.  Adevărul este că planeta noastră este un paradis al opulenței și al abundenței, împărtășindu-și comorile cu toți cei ce îi ies în întâmpinare prin gândirea lor nelimitată, prin așteptările lor mărețe și prin acțiunile lor elementare.  Cu cât îi permitem planetei să își împărtășească într-o mai mare măsură comorile cu noi, cu atât mai mult facilităm inclusiv participarea altor oameni la aceste comori, printr-un proces care depășește cu mult visul nostru inițial.

Dorințele noastre sunt daruri, nu blesteme, și ar trebui să ne fie onorate ca atare.  Ele reprezintă spiritul vieții care dansează prin noi, indicând direcții care ne vor inspira și conducându-ne către manifestarea potențialului nostru real.  Visele noastre sunt la rândul lor daruri, și încă mult mai remarcabile decât cred în mod obișnuit oamenii.  Ele simbolizează dorințele noastre și ale sufletului nostru, ținând cont de tot ce am făcut vreodată, de înclinațiile, preferințele, aptitudinile și talentele noastre, astfel încât să creștem și să devenim mai mult.  Nefiind provenite de la egoul nostru, ele ne pot tulbura sau agita, dar întotdeauna sunt realizabile și simplul fapt că le-am primit arată că suntem demni de ele.  Așa cum știi, nu există coincidențe și nici accidente, ci doar evenimente orchestrate de gândurile noastre, care atrag în viața noastră circumstanțe și jucători care corespund lucrurilor la care ne-am gândit.

Un vis nu este egoist decât dacă te gândești la el din perspectiva lipsurilor și rarității, respectiv dacă pornești de la premisa că nu poți primi ceva decât în detrimentul altor oameni care își doresc același lucru. Această convingere devine însă imposibilă dacă înțelegi că suntem cu toții ființe spirituale și că toate evenimentele pe carele trăim sunt simple iluzii.  Toate visele se nasc din infinitate, iar noi nu îi putem oferi acestei lumi tot ce avem de oferit decât prin urmărirea lor într-o stare de abandonare de sine, rămânând fidel viselor noastre egoiste.

Visele și dorințele noastre sunt la fel de unice depinzând exclusiv de misiunea noastră în această viață, care este unică.  Noi avem vise diferite de ale celorlalți oameni dintr-un singur motiv: acela de a maximiza șansele de a trăi aventurile și lecțiile care ne vor îmbogăți cel mai mult. 

sursa foto: internet

Ștefan Robu

CREATIVITATEA NOASTRĂ,

Poți cunoaște instantaneu totul, să te pui la unison cu darurile primite de tine din cer, cu scopul de a-ți îmbunătăți viața, de a introduce în ea schimbările necesare și de a-ți trăi visele, lucru care - din fericire - rămâne posibil chiar și în această societate extrem de primitivă din punct de vedere spiritual în care trăim.  Creativitatea, puntea noastră de legătură cu mintea divină.  Gândirea creatoare derivă din capacitatea noastră de a ne suspenda gândirea rațională și de a ne scufunda direct în inteligența divină. Cu toții suntem ființe  profund creatoare, dar cel mai adesea nu permitem manifestarea creativității noastre din cauza convingerilor limitatoare pe care le avem.  Metaforic vorbind, creativitatea poate fi comparată cu procesul de naștere: într-o singură clipă se naște ceva ce nu a mai existat până atunci, adăugându-se astfel la mintea divină.  De îndată ce lucrul respectiv sa născut însă, toți ceilalți avem acces la el.

Viața înseamnă mai mult decât să acumulezi bani și averi. Crede în tine și vei vedea cât de fericit și de liber te-ai născut să fii.  Știu că sună puțin c-am exaltat, dar mesajul era succint, puternic. Creativitatea nu este altceva decât o dovadă fizică în plus a faptului că noi existăm inclusiv în alte dimensiuni decât în cea fizică, putând extrage din acestea intuiții, înțelegeri și soluții care ne pot ajuta să ne continuăm mai confortabil aventura în această viață.

Un alt exemplu al conexiunii interioare cu sinele nostru superior sunt nesfârșitele transmisii din alte lumi pe c are le primesc unii oameni.  Este vorba despre oameni care își pot auto induce(de regulă la voință) o stare de transă, în timpul căreia un alt aspect al ființei lor(uneori chiar o altă personalitate) preia controlul asupra lor.

Creativitatea nu este altceva decât o dovadă fizică în plus a faptului că noi existăm inclusiv în alte dimensiuni decât în cea fizică, putând extrage din aceste intuiții, înțelegeri și soluții care ne pot ajuta să ne continuăm mai confortabil aventura în această viață. Mai mult, eu cred chiar că noi participăm efectiv și continuu la acest proces de comunicare, în fiecare zi a vieții noastre, nu neapărat cu altă personalitate, cât cu acel aspect mai vast al ființei noastre de la care provin intuițiile și instinctele noastre. Ținând cont că suntem cu toții creaturi fizice, iar gândurile nu pot fi produsul creierelor noastre, singura concluzie logică ar fi că fiecare gând al nostru ne este transmis într-o măsură mai mare sau mai mică de sinele nostru superior, fiind repetat de eul nostru fizic.  Ideile care ne trec prin minte nu sunt formulate de corpul nostru fizic, care nu este decât un instrument mecanic, un fel de aparat de înregistrare și redare. Privind lucrurile din această perspectivă, , noi suntem cu toții canale ale unor transmisii provenite din alte lumi, pe care corpul nostru fizic le traduce în dimensiunea noastră fizică.  O dată în plus, acest lucru nu ar fi posibil dacă nu am avea o conexiune divină cu infinitatea.

Simplul fapt că acestea provin dintr-o sursă exterioară lumii, nu înseamnă automat că toate sunt corecte și utile.  Fii propriul tău moderator și filtrează toate informațiile primite din afară, indiferent de sursa lor. Logica nu este singurul instrument pe care îl putem folosi pentru a face față sarcinilor și provocărilor cu care ne confruntăm. Dacă ne vom folosi, pe lângă ea, și de intuițiile impulsurile și instinctele noastre, respectiv de creativitatea și de sentimentele noastre intuitive, aceste veritabile daruri primite de la mintea divină, noi vom putea face față mai ușor acestor provocări, ne vom liniști stările de anxietate și vom manifesta viziuni și revelații care nu au mai existat vreodată până la noi.

Dacă vom lăsa garda jos și dacă ne vom folosi de aceste daruri, noi vom ajunge să percepem viața dintr-o perspectivă infinit mai vastă și mai completă decât ar putea face vreodată creierul nostru logic.

sursa foto: internet

Ștefan Robu
 

CUNOAȘTEREA DIRECTĂ,

Intuițiile, impulsurile și instinctele noastre reprezintă forme de cunoaștere directă, la fel ca și iluminarea spontană.  Ele își au originea într-o zonă profundă a ființei noastre, respectiv în sinele nostru superior, și ne revelează adevărul referitor la realitatea noastră și la dramele pe care tocmai le creăm.  Este ca și cum am avea acces la mintea divină printr-o fereastră anume a acesteia.  Aceste revelații apar când ne așteptăm mai puțin.  Din fericire, noi le putem cultiva, bucurându-ne astfel mult mai frecvent de înțelepciunea pe care ne-o pot oferi și de adevărul lui.  Dat fiind că suntem ființe spirituale nelimitate, iar spațiul nu reprezintă altceva decât o iluzie, noi ne aflăm pretutindeni simultan.  Conștiința noastră ajunge până în cele mai îndepărtate puncte din spațiu, incluzând în sine toți atomii și toate moleculele de pe pământ. Fiind cu toții una, noi suntem conectați cu întreaga cunoaștere și cu tot ce sa întâmplat vreodată în Univers, inclusiv cu tot ceea ce se va întâmpla în viitor.  Cu alte cuvinte, noi avem un acces permanent la înțelepciunea infinită.  De bună seamă, dacă gândim sau credem altceva, de pildă că suntem ființe umane limitate, care nu sunt capabile să cunoască decât ce au fost învățate sau ce au experimentat fizic, noi ne blocăm singuri accesul la acest izvor etern al înțelepciunii.

Conexiunea noastră cu infinitul ne permite să fim cu toții medium psihici, chiar dacă unii dintre noi par să aibă un acces mai ușor la informațiile invizibile decât ceilalți.  Important este să înțelegem că punctul de plecare al accesului la cunoașterea și la înțelepciunea infinită este conștientizarea faptului că acestea ne stau deja la dispoziție, chiar dacă ne-am băgat singuri în cap că ele ne sunt inaccesibile. Majoritatea oamenilor cred că trebuie să se comporte ca și cum nu ar ști nimic, exceptând situația în care pot demonstra anumite lucruri sau le pot învăța pe cale intelectuală, în general din surse exterioare. Societatea în care trăim și evoluția convingerilor noastre nu fac decât să întărească acest tip de comportament.  În realitate, cea mai bună dovadă o constituie chiar experiențele noastre de cunoaștere directă sau revelațiile noastre personale, care ne permit să trecem instantaneu de la o întrebare la primirea inexplicabilă a răspunsului care ne interesează.  Toți oamenii se folosesc în permanență de conexiunea cu spiritul lor, iar aceste experiențe pot fi recunoscute cu ușurință dacă ne întrebăm de unde provin gândurile, amintirile și ideile noastre.  Convingerile noastre limitatoare refuză să accepte orice dovadă a unor evenimente și circumstanțe care nu le corespund.

Adevărul este că orice om  are un acces direct și imediat la întreaga cunoaștere și înțelepciune universală, atât timp cât renunță la convingerile sale limitatoare.

sursa foto: internet

Ștefan Robu

PERSONALITATEA NOASTRĂ, PROVENITĂ DINTR-O SURSĂ EXTERIOARĂ!

Unele din dorințele  și din visele noastre sunt înnăscute, în timp ce altele sunt formulate de-a lungul acestei călătorii. Visele înnăscute par implantate în sufletul nostru și fac parte integrantă din personalitatea noastră, provenind dintr-o sursă exterioară conștiinței noastre obișnuite.  Mulți maeștri au afirmat de-a lungul timpului că noi suntem ființe spirituale care trăiesc o experiență umană.  Într-adevăr, noi primim directive și indicații de la sinele nostru spiritual, sub forma viselor și dorințelor, a instinctelor, intuițiilor și impulsurilor; altfel spus, a sentimentelor care ne ajută să ne găsim calea.

Aceste veritabile daruri din cer, sentimentele noastre intuitive, au o origine mai celestă decât gândurile, emoțiile și acțiunile noastre de zi cu zi, care nu sunt altceva decât consecințele experiențelor noastre în dimensiune spațio- temporală, adică reacții la evenimentele și circumstanțele pe care ni le creăm noi înșine.   Invers, sentimentele noastre - și prin ele înțeleg dorințele, intuițiile și impulsurile noastre, nu emoțiile de zi cu zi - provin dintr-o sursă divină, fiind, așa cum spuneam, veritabile daruri din cer.  Ele sunt daruri primite de noi deoarece provin dintr-o sursă exterioară conștiinței de veghe, dar nu exterioară ființei noastre profunde.  Altfel spus, ele provin din interiorul nostru, independent de lumea fizică în care trăim.

Desigur, nu putem vorbi de o separare reală între ființa noastră fizică și cea spirituală, întru-cât spațiul și distanța nu reprezintă decât iluzii.  Din păcate, din cauza focalizării noastre aproape exclusive asupra realității lumii înconjurătoare, noi am ajuns să neglijăm în mare măsură facultățile spirituale.  Din fericire, prin deschiderea ochilor spirituali noi putem să ne batem din nou pe umeri cu sinele nostru spiritual, creând  astfel oportunități pentru o mai mare împlinire și pentru o fericire mai profundă, apropiindu-ne de sursa magică din care sa născut conștiința noastră obișnuită.

sursa foto: internet

Ștefan Robu