A TRĂI CU BUCURIE,

Atunci când începi să te respecți pe tine însuți, energia universului te susține. Nu te poate susține cu adevărat, atâta timp cât trăiești în sacrificiu și trădare de sine. Nu poate susține așa ceva. Oamenii trebuie să trăiască întru bucurie și împlinire creativă. Cheltui destulă energie pentru că te opui vieții.  Nu te mai opune, iar energia va fi eliberată pentru a te duce mai departe. Atunci când te respecți pe tine însuți, te plasezi în curgerea energiei universale. Viața devine mai ușoară, lucrurile care erau grele sunt făcute cu mai multă ușurință, fără luptă sau mare efort. Nu-ți mai refuza iubirea și acceptarea.  Fii bun și generos cu tine însuți. Găsește plăcere în faptul că îți oferi ceea ce-ți trebuie. Cu cât te onorezi mai mult,cu atât energia din tine va curge cu mai multă forță. Te vei deplasa cu mai multă pasiune către împlinire. Vei rămâne concentrat asupra obiectivelor tale și le vei putea îndeplini. Vei avea abundență în toate domeniile vieții.
Să nu uităm ceea ce ne face rău. Vă relatez o mică povestioară:

Doi călugări mergeau agale pe câmp la amiază.În timp ce se plimbau, se rugau și reflectau. Puțin înainte de a ajunge la un râu pe care trebuia să-l traverseze, care nu avea pod pentru a ajunge pe parte cealaltă, s-a apropiat de ei o femeie micuță de statură rugându-i s-o ajute să treacă râul. Unul dintre ei a încuviințat imediat, pe când celălalt o privea cu dezaprobare. Cel care sa oferit s-o ajute pe femeia micuță a luat-o în cârcă și după ce a trecut râul a lăsat-o jos, iar femeia a fost foarte mulțumită de ajutorul lui. Călugării și-au continuat drumul, iar cel care a dezaprobat acea decizie a început să-l mustre pe cel care a ajutat-o pe femeie să treacă râul: De ce ai urcat-o pe femeia aia în cârcă? Nu știi că la mânăstire ni se interzice contactul cu femeile? Celălalt nu răspundea la întrebări. Au mai mers o bucată de drum și călugărul insista cu întrebările la care celălalt nu răspundea. Puțin înainte de a ajunge la mânăstire, călugărul și-a întrebat din nou confratele despre ceea ce făcuse și în final acesta i-a răspuns:

De mai mult de patru ore mi-a ieșit din gând femeia asta, în schimb tu nu ai reușit s-o uiți. Ce câștigi dacă îți faci rău ținând minte lucruri care au trecut? Ce câștigi dacă îți încarci mintea cu lucruri care nu te afectează cu nimic?

Păstrăm în mintea noastră tot felul de lucruri sau fapte care au trecut, nu ne-au plăcut și continuă să ne facă rău, când cel mai bine ar fi, dacă nu putem să le ștergem total din minte, cel puțin să le dăm deoparte sau să ni le amintim ca pe niște lucruri din care putem învăța ceva.

sursa foto: internet
stefan robu

IUBEȘTI CU ADEVĂRAT?

Este imposibil să fii rănit atunci când iubești cu adevărat. Acest lucru pur și simplu nu se poate întâmpla. Atunci când iubești, te simți cu automat bine, ba exaltat și fericit. De fapt, nici o altă emoție nu se poate compara cu această stare de bine. Atunci când iubești în permanență și pe toată lumea, trăiești automat o stare generală de bunăstare, ca și cum totul ar fi în regulă, ca și cum toți oamenii ar fi minunați așa cum sunt.
Aceasta este perspectiva asupra lumii atunci când iubești.
Dimpotrivă, atunci când urăști, întreaga lume îți apare într-o lumină distorsionată, urâtă și agresivă. De aceea, nimic nu este mai sublim decât să înveți acest mic secret al iubirii.

Atunci când înțelegi conceptul de iubire ți se dezvăluie puterea din spatele acestuia, care este mai mare, este cea mai puternică din Univers.
Desigur, ea nu are nimic de a face cu ceea ce ai crezut până acum că este iubirea. De fapt, definiția ei este chiar sinele tău, care echivalează cu Dumnezeu. Într-adevăr, Dumnezeu este iubire și atotputernic. De aceea, cine are acces la iubire divină are acces inclusiv la atotputerea lui Dumnezeu. Un om care nu dispune  de nici o altă armă decât iubirea poate ține piept lumii întregi; atât de mare este puterea iubirii!

Mai mult decât atât, iubirea permite accesul nu doar la întreaga putere a Universului, ci și la întreaga fericire și cunoaștere a acestuia. Amplificarea capacității de a iubi poate fi obținută numai prin practicarea iubirii.
Atunci când îi oferi iubire unui copil, această iubire se amplifică automat în el, și astfel îl condiționezi să ducă o viață mult mai fericită. Dacă dorești să îi oferi iubire, trebuie să știi mai întâi de toate ce este iubirea, să ți-o cultivi și să devii capabil să iubești.

Cu cât iubești mai mult, cu atât mai ușoară devine practicarea iubirii. Cu cât capacitatea de a iubi devine tot mai mare, cu atât mai mult se manifestă armonia universală în viața ta, inclusiv prin abundență, frumusețe și fericire. Iubirea reprezintă începutul unui ciclu ascendent care nu se mai încheie niciodată.Dacă dorești să fii iubit, cea mai sigură cale constă în a începe prin a iubi tu însuți. De fapt, aceasta este singura cale, întru-cât tot ceea ce oferim noi se întoarce întotdeauna la noi.


sursa foto: internet
stefan robu

Prioritățile și ”visele” o singură listă,

Ne-am început vara cu o listă întreagă de lucruri pe care am fi voit să le realizăm: să ne relaxăm, să ne facem prieteni noi în realitate și să ne consolidăm vechile prietenii prin revederi în excursii etc.
Ne-am propus să citim cărți bune, să vedem filme bune, să călătorim și să facem fapte bune.
Multe planuri, poate chiar prea multe pentru un timp atât de scurt.
Însă oare timpul este scurt sau nu am reușit noi să ne organizăm bine, să ne alegem cu grijă prioritățile?
Nu cumva, deși visăm mult, ne organizăm puțin și mergem prea mult pe improvizații?
Viața nu poate fi trăită pășind dintr-o improvizație în alta. Inima nu iubește improvizațiile și nu poate ajunge la fericire parcurgând drumuri improvizate.
Și chiar dacă aparent improvizațiile ne pot ajuta sau salva uneori, de cele mai multe ori ele ne distrug visele și fericirea.

Așadar, unde e și cum arată  lista noastră de priorități pentru această zi, această lună, acest an? Ce am realizat în această vacanță? Care sunt speranțele noastre? Suntem convinși că putem trăi mai bine luna în care suntem față de luna trecută? Care ne sunt prioritățile și care este visul nostru cel mai mare? Ce facem pentru al împlini?

Prioritatea timpului liber trebuie să fie cum să ne apropiem unii de alții, cum să creștem împreună, cum să punem împreună bunurile, bucuriile, viața, tot ceea ce avem și suntem.

Prioritatea  trebuie să fie cunoașterea celuilalt, dar și cunoașterea de sine și a lui D-zeu. Cât timp am acordat celuilalt, dar și cunoașterea de sine și a lui D-zeu? Calea spre împlinire, spre o viață fericită trece prin aceste cunoașteri. Trebuie să (re)cunoaștem cum suntem, unde suntem și ce anume putem îmbunătăți în viața noastră.

Prioritățile vacanței trebuie să cuprindă prioritățile vieții, speranțele pe care le avem pentru viitorul nostru. Nu există un timp potrivit pentru a ne opri din visare. Nu există un timp  în care să încetăm să luptăm pentru visele noastre. Nu doar vacanța trece , ci și viața! De aceea, să ai o listă de priorități înseamnă să ai vise și să trăiești bucuria împlinirii lor.
De fapt, înseamnă să trăiești fericit!


sursa foto:internet
stefan robu

DE UNDE ACEASTĂ SETE DE IUBIRE,

Cât de admirabile sunt lucrările domnului și cât de minunate sunt făpturile sale! Ce ființă uimitoare este omul: din iubire intră în această viață și conștientizează imediat cât este de iubit. Cei mai mulți ne trezim înconjurați de iubirea părinților, a bunicilor, a fraților și surorilor, a prietenilor și colegilor. O adevărată binecuvântare! Treptat, simțim cum se naște în noi dorința de a răspunde la iubire dăruind iubire. Suntem iubiți și vrem să iubim. E un foc pe care apele mari nu-l pot stinge și nici râurile să-l spele. De unde această dorință arzătoare de a iubi și de a fi iubiți? Cine a sădit în noi, bărbați și femei, mici și mari, buni și răi, această aspirație a inimii?


Iubirea și nemurirea sunt primele daruri cu care D-zeu ne copleșește încă din momentul conceperii. Izvorâm din iubire pentru nemurire! Tocmai prin iubire și nemurire se vede cel mai bine că suntem creați după chipul și asemănarea lui D-zeu
Dorința noastră de a iubi și de a fi iubiți a fost pusă în noi tocmai ca imagine a dragostei pe care D-zeu o are pentru noi. O dragoste nebună, o iubire până la moarte și încă moartea pe cruce.  Numai iubind putem cunoaște iubirea Domnului: pentru că iubirea este de la D-zeu și oricine iubește este născut din D-zeu și-l cunoaște pe D-zeu! Cine nu iubește nu l-a cunoscut pe D-zeu, pentru că D-zeu este iubire.

Inima celui care iubește înțelege profunzimea cuvintelor: Dilige et quod vis fac(iubește și fă ce vrei!), pentru că iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se umflă. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ține cont de răul primit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.

Aceasta este iubirea după care tânjim și prin care ne împlinim. Aceasta este iubirea care a fost revărsată în inimile noastre: iubirea lui D-zeu față de noi și iubirea noastră față de el și față de aproapele, iubiri arzătoare și inseparabile.

sursa foto: internet
stefan robu

TEAMA DE A ALEGE,

Dragă tânără,
Dragă tânăr,

Știu că vara este un timp potrivit mai degrabă pentru relaxare și odihnă decât pentru reflecție asupra unor teme complicate.
Totuși, considerând că sufletul nu are vacanță și că întrebările despre sensul profund al vieții nu-l părăsesc pe acela care le ia în serios, îndrăznesc să îți vorbesc în continuare despre chemarea lui D-zeu, despre răspunsul tău și despre aventura minunată a unei vieți trăite în conformitate cu planul lui D-zeu. În alegerea stării de viață am remarcat că, de fapt, există o mare frică de a alege. Nu este deloc ușor să iei decizii cruciale, mai ales o decizie care dă o direcție fundamentală pentru viață, care marchează istoria ta pentru totdeauna. 

De multe ori nu este vorba despre o teamă explicită, conștientă, mărturisită și analizată. Dacă ar fi așa, ar fi mult mai ușor să îi înțelegi cauzele și să o înfrunți. Însă această teamă se manifestă, în general, într-o formă foarte subtilă care înăbușă în cel interesat dorința de a face alegeri importante, de a ținti mai sus, de a face ceva serios cu propria viață. Astfel, paradoxal, se poate ajunge la a alege... să nu alegi! Mulți tineri amână să ia decizii importante pentru viața lor amăgindu-se fie cu continuarea studiilor, fie cu un serviciu care pare mulțumitor,  fie cu diferite experiențe care tind să umple, de fapt, un gol interior. Sper ca discursul meu să nu fi devenit greu de urmărit. Încerc să îți spun că nu poți fugi de alegerile importante ale vieții! De fapt, poți fugi de ele, însă nu vei merge într-o direcție care să te îndrepte spre fericire!

Pentru a evita tentația de a alege, îți indic trei lucruri de care să ții cont pentru a face alegeri potrivite. Înainte de toate, luptă împotriva ispitei de a gândi și de a acționa în maniera aici și acum. Clipa prezentă nu este totul unei vieți. Lucrurile cele mai importante au nevoie de timp potrivit pentru a se desfășura în splendoarea lor.

Dacă te mulțumești doar cu ceea ce trăiești în clipa prezentă nu vei reuși să cucerești ceea ce vine în urma unui drum îmbogățit cu realizări constante, chiar dacă par neînsemnate. În al doilea rând, nu lăsa să te domine partea emotivă. De multe ori, când ți se prezintă povești frumoase, descoperi că în spatele lor sunt doar amăgiri sau, mai grav, capcane.  Cristos, când i-a trimis pe apostoli în misiune, nu a ezitat să le spună că îi trimite ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Nu a încercat să îi păcălească prin reclame care prezintă totul în roz.
Lucrurile importante în viață  se măsoară nu prin intensitate, ci prin fidelitate!

În al treilea rând, nu lăsa ca alții să aleagă în locul tău. Există atâtea idei, atâtea mentalități care elimină orice posibilitate ca cineva să aibă un plan cu tine, care îți spun că fericirea constă în libertatea ta de a alege ceea ce dorești tu, ceea ce îți place și că nimeni nu ar trebui să ți se împotrivească. 

Dacă vei lăsa ca aceste idei să te conducă, nu vei fi niciodată stăpân pe viața ta., nu vei fi niciodată împăcat cu tine! Așadar,  frica nu este niciodată un motiv pentru a renunța, ea este doar o scuză.

Nimic să nu te tulbure, nimic să nu te înfricoșeze, totul trece. D-zeu nu se schimbă; răbdarea obține totul; aceluia care îl are pe D-zeu, nimic nu-i lipsește; D-zeu singur e de ajuns.

sursa foto: internet
stefan robu

ASTĂZI,

Adverbul  astăzi ne duce imediat cu gândul la valoarea timpului, o categorie foarte greu de definit. Este elocventă o expresie a sf. Augustin referitoare la timp: ”dacă nimeni nu mă întreabă, o știu, însă dacă aș vrea să explic cuiva care mă întreabă, nu știu. Nu am de gând să fac un tratat de timp, ci, în cadrul în care vorbim despre vocație, să înțelegem că fiecare moment dăruit de D-zeu este timpul potrivit pentru a răspunde cu promptitudine chemării sale, aici și acum. A spune da lui D-zeu nu poate fi o decizie rezervată viitorului! Astăzi este timpul potrivit să îți trăiești credința, să te rogi, să fii bun, să fii generos, să te implici etc. Nu poți să îi dai întâlnire lui D-zeu peste o săptămână, peste un an, peste zece ani!

Pentru un tânăr creștin, carpe diem, trăiește clipa, nu trebuie să însemne a da frâu liber tuturor dorințelor și a nu ține cont de nimic, mai ales de ceea ce este bun cu adevărat. Dimpotrivă, inima deschisă spre D-zeu amintește că  în orice moment el vine să ne întâlnească și orice zi primită de la el este un cec în alb, căruia noi suntem chemați să îi dăm valoarea potrivită.  Fiecare, în intimitatea conștiinței sale, poate spune că l-a investit, dacă a lăsat să se depună praful peste el sau dacă l-a rupt  sau pătat făcând să își piardă valoarea. De multe ori petrecem zilele noastre analizând trecutul, lamentându-ne de prezent și tremurând pentru viitor. Suntem prea mult suspendați între nostalgia trecutului și incertitudinea viitorului în odaia prezentului în care ne văităm!  Astăzi este timpul potrivit pentru a contempla lucrarea lui D-zeu în viața noastră și pentru a acționa ca fii ai săi, răspunzând cu generozitate la chemarea sa: ”Trebuie învățat să se facă în așa fel încât faptele din trecut să devină realitate dinamică, asupra căreia să se reflecteze și din care să se scoată învățătură și semnificație pentru prezentul și viitorul nostru.
Misiune grea, dar necesară, este aceea de a descoperi firul roșu al iubirii lui D-zeu care conectează toată existența noastră.

Sunt mulți hoți ai prezentului, care profită de neatenția și rătăcirea noastră pentru a ne răpi clipa în care trăim și bucuria întâlnirii cu D-zeu care vine în întâmpinarea noastră în orice moment. E nevoie să iubim clipa pe care ne-o oferă Stăpânul timpului și al istoriei și să o umplem cu bătaia inimii noastre pentru D-zeu și pentru aproapele. Numai astfel îi spunem cu adevărat  da lui D-zeu, fără a fi paralizați de nostalgia trecutului și dezorientați de nebuloasa utopiei, în așteptarea acelui astăzi definitiv al veșniciei fericite în prezența lui D-zeu.


sursa foto: internet
stefan robu

SINUCIDEREA și sensul singurei vieți,