Voința este mișcarea direcționată a energiei iubirii, cu un scop bine determinat. Voința oricărui om este sfântă, ea trebuie respectată. Nici un om nu vrea, în adâncul sufletului lui, să facă rău. Voința începe să facă rău atunci când omul nu știe ce este bine și ce este rău. Voința celui curajos se înfăptuiește. Voința celui care este speriat nu se înfăptuiește deoarece frica îndepărtează ținta și se transformă în răutate și apoi și în mânie. Răutatea distruge bunăvoința. Un om speriat își atinge scopul cu forța sau cu răutate, justificându-se că orice mijloc este bun pentru aceasta. În plus, scopul realizat prin forță poate părea la început foarte atrăgător. De ce se mânie omul? Că doar poate trăi și fără griji. Și totuși, cum și de ce apare răutatea? Dacă mânia este stârnită de lipsa de libertate, libertatea aceasta unde dispare? Ignorantului îi stă în fire să-și găsească calea mai greu și mai încâlcit ca să simtă pe pielea lui și să afle astfel ce putere are. A forța pe cineva are ca urmare refuzul acestuia. Din refuz, se iscă un refuz și mai mare, ea iscând la rândul ei o hiperexigență care, în mod natural, duce la nemulțumire. Ieșirea din acest cerc închis sa-r părea că este dorința de a fi mai bun ca ceilalți dar, de fapt, este începutul unui nou cerc care se închide - se creează o stare de obligativitate care te forțează să fii și mai bun ca ceilalți, dar trebuie știut că nimeni nu este nici mai bun și nici mai rău decât oricare altul. Cât de complicat se extrag aceste lucruri din subconștientul omului, prin urmare pornesc de la nivelul subconștientului care la omul modern sa complicat mult. Modul de percepție a vieții se complică însă și mai mult din cauza faptului că rațiunea noastră este blocată în frică.
Viața omului este ca o scară în spirală aflată într-o casă înaltă. Cine dorește cu ardoare, poate, printr-o perseverență rațională, să învețe să coboare pe această scară până la viețile anterioare, sau să urce până la viețile următoare.Cu cât ne vom agita mai puțin, cu atât vom vedea mai bine caracterul instructiv al celor văzute. Cu cât suntem mai pregătiți să aprofundăm,să clarificăm adevărul de viață, cu atât el se va deschide ochilor noștri. Fiecare primește ce merită în momentul respectiv. Fiecare merge pe scara lui, pe drumul lui, pentru a căpăta înțelepciune, și să învățăm din experiența altora cum să rămânem pe treptele scării.
Fiecare om are dreptul sfânt de a fi stăpânul scării vieții lui, chiar dacă este foarte mic. Are dreptul să decidă cât de mare poate fi pasul și încotro să privească. Din păcate, devenind tot mai inteligentă, omenirea nu mai ține cont de dreptul celorlalți. De dragul propriului scop, toate legile sunt măturate din cale și date uitării. Toată lumea se grăbește. La început pentru că nu este timp, apoi pentru că nu vrei să mai privești în jur. Vrei doar să găsești ce trebuie....
Pe un om curajos frica pozitivă îl face să evolueze. Datorită ei, rațiunea și cunoașterea vieții se desăvârșesc. Pentru un om speriat frica negativă va face ca gândurile lui, și așa încetinite, să treacă dintr-o extremă în alta și în final să-și piardă rațiunea.
sursa foto: internet
Ștefan Robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu