Sărbătoarea Naşterii Mîntuitorului este învăluită de o atmosferă de strălucire, de feerie şi basm. Dimensiunea comercială a acestei sărbători are grijă, în fiecare an, să ofere ''ingredientele''potrivite şi ''scenariile''actualizate cu minuţiozitate. Pentru creştini însă Crăciunul înseamnă mult mai mult.
Este contemplarea naşterii Mîntuitorului care vine în lume pentru a alunga întunericul, tristeţea, sclavia. Fiul lui d-zeu se face om pentru ca acesta să descopere, odată pentru totdeauna,bunătatea şi milostivirea lui d-zeu şi să se lase mîntuit, eliberat de lanţurile grele ale Celui Rău.
Trăim cu adevărat Crăciunul dacă îl lăsăm pe d-zeu să transforme întreaga noastră existenţă, dacă îl lăsăm pe Cristos să se nască din nou în noi şi să ne umple viaţa de lumina şi pacea sa.
Astfel, credinţa ne luminează paşii pentru a nu mai umbla în întuneric. În noaptea sfîntă, în timp ce îl conteplăm pe pruncul Isus abia născut şi pus intr-o iesle,sîntem invitaţi să reflectăm. Cum primim duioşia lui d-zeu? Mă las ajuns de el, mă las îmbrăţişat, sau îl împiedic să se apropie?'' Dar eu îl caut pe domnul''- am putea să replicăm. Totuşi, cel mai important lucru nu este să-l căutăm, ci să-l lăsăm ca el să ne caute, să ne găsească şi să ne mîngîie cu iubire.
Aceasta este întrebarea pe care ne-o adreseză pruncul doar cu prezenţa sa:'' îi permitem lui d-zeu să ne iubească''? Aceste cuvinte ne fac să înţelegem că, uneori, şi noi ne temem atît de mult de acest copilaş aşa cum se temea şi Irod. Ne temem deoarece, venind în lume, Isus răstoarnă logica noastră, fărîmiţează siguranţele noastre şi solicită o transformare a vieţii noastre. Este cazul ca în timpul Crăciunului să ne întrebăm dacă, intr-adevăr, îi facem loc lui Isus în viaţa noastră. Pare să fie o întrebare fără sens din moment ce sîntem credincioşi, avem o viaţă spirituală.
Înainte de toate trebuie să ne lăsăm căutaţi de iubirea lui d-zeu, să îi permitem să se ''aşeze'' liniştit în viaţa noastră şi să domnească în întreaga noastră existenţă. Prea uşor credem că este necesar să facem multe lucruri pentru a-l ''cuceri''pe d-zeu, cînd, de fapt, primul pas este acela de a ne deschide inima şi a lăsa să pătrundă lumina lui d-zeu, care alungă orice întuneric. De accea, Crăciunul este sărbătoarea duioşiei lui d-zeu. De asemenea: avem curajul să primim cu duioşie situaţiile dificile şi problemele care ne stau alături, sau preferăm soluţiile impersonale, eventual eficiente, dar lipsite de căldura evangheliei? De câtă duioşie are nevoie lumea astăzi! Răbdarea lui d-zeu, apropierea lui d-zeu, duioşia lui d-zeu. Pregăteşte-te intens pentru sărbătoarea Naşterii Mîntuitorului! Contemplă fără oboseală toate momentele în care d-zeu îţi arată duioşia sa!
Lasă-te îmbrăţişat de d-zeu! În perioada postului şi în timpul Crăciunului fă ca şi alte persoane să simptă grija lui d-zeu prin binele pe care tu îl faci!
Să întinzi mîinile tale spre acceia care au nevoie de ajutor!
Să îţi vibreze mai mult inima la gîndul prezenţei lui d-zeu decît să îţi licărească ochii de la podoabele exterioare. Să strălucească viaţa ta de prezenţa aceluia care s-a făcut copilaş plăpând pentru ca tu să devii om mare!
MAGIA ŞI LUMINA CRĂCIUNULUI SĂ VĂ ADUCĂ MAI APROAPE DE PRIETENI ŞI DE CEI DRAGI!
CRĂCIUN FERICIT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu