LECŢII PENTRU VIAŢĂ,

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 Două evenimente şi-au pus amprenta în ultimul timp peste conştiinţele oamenilor. Tragedia din Bucureşti(vineri 30 octombrie),  cînd în clubul ''Colectiv''a izbucnit un incendiu şi atacurile teroriste din Paris(vineri,13 noiembrie), cînd mai mulţi jihadişti au tras cu armele în civili şi au detonat bombe.
În urma acestora, numeroase victime: multe persoane au murit, alte cîteva sute au fost internate în diferite spitale.
Durere, lacrimi şi suferinţă...
Acestor suferinţe li se adaugă altele mai puţin mediatizate şi mai îndepărtate de noi care ne fac să spunem: atîta barbarie ne lasă uluiţi şi se pune întrebarea cum poate inima omului să imagineze si să realizeze evenimente aşa de oribile.
După ambele tragedii oamenii sau împărţit.  Au fost persoane care au folosit evenimentele pentru a lovi în toate direcţiile: în biserică, pentru că li sa părut că nu sa implicat; în biserici, pentru că sînt prea multe; în ora de religie,pentru că îndoctrinează; în victime,pentru că erau altfel; în imigranţi, pentru că sunt musulmani; în religie,pentru că duce la violenţă; în d-zeu, pentru că nu se ştie unde era cînd s-au întîmplat nenorocirile.
În stradă, pe internet sau în mass-media au strigat împotriva tuturor şi au îndreptat degetul spre ce-i care-i considerau vinovaţi, neţinînd cont că nici ura şi nici învinuirea celorlalţi nu vor micşora suferinţa.  Au existat în acele zile şi mulţi care au plîns, s-au rugat şi s-au întrebat cu ce ar putea ajuta.  Unii au salvat vieţile altora cu preţul vieţii lor sau cu preţul zilelor şi nopţilor denesomn, alţii i-au încurajat pe cei în suferinţă, au donat sânge sau au oferit din bunurile lor.
Aimpresionat mult un bărbat din Paris, originar din Vietnam, care a mers împreună cu băieţelul său să aducă un omagiu victimelor care şi-au pierdut viaţa în atentate. Tatăl i-a explicat fiului său că oanenii răi sunt peste tot în lume, însă noi avem flori; lumânările sunt ca să nu-i uităm pe cei care au plecat de lîngă noi; florile şi lumânările ne vor proteja.
Într-adevăr, florile conţin acea frumuseţe pe care lumea ar trebui s-o aibă. Ne pot ajuta să nu ne mai gândim la arme, la război, la răzbunare. Ne îndeamnă la a fi mai frumoşi şi mai buni.
În cele din urmă, constatarea e aceiaşi: se moare pe stradă, se moare în sala de concerte, în club, în cafenea, în biserică, acasă. Putem muri oriunde. Contează însă cum murim.