TU... NOUL SĂU BETLEEM,

Ce este, de fapt, Betleem? Un oraș din Israel, am spune. Și, inevitabil, îl asociem cu locul nașterii Mântuitorului nostru, Isus Cristos. Dar ne-am întrebat vreodată dacă nu cumva este mai mult de atât? Mai mult decât un punct geografic? Ne-am gândit, oare,  că în fiecare an, atunci când urmează să se nască, Isus are nevoie de un loc pentru a veni pe lume?

Betleem, cred eu, este și o stare. Betleem este acasă. Este spital. E împărăție.Betleem este suflet. Al meu, al tău etc. Al fiecăruia care primește venirea pruncului Isus. Betleem-ul din urmă cu două milenii se actualizează an de an. În concepția noastră, este necesară existența unui loc concret pentru a ne desfășura activitățile. Trăim într-un spațiu și un timp bine definite, care întrețin în noi sentimentul de apartenență.  Avem nevoie de un cămin,de o familie. Și fiecare dintre noi vrea să fie o gazdă de seamă. Atunci când ne vin oaspeți, facem tot ce putem ca ei să se simtă confortabil; ca la ei acasă, ne place să spunem. Dar dacă ar fi să fim unul dintre elementele care l-au înconjurat pe pruncul Isus la naștere, am alege să fim ceva? S-ar încumeta careva dintre noi să aleagă măgarul sau boul? Paiele de sub prunc ar fi alese?
Și-ar asuma cineva rolul candelei atârnată de grindă din centrul grajdului? Pentru că, în fond, fiecare dintre toate acestea i-au oferit pruncului căldura, ocrotirea, confortul de care avea nevoie. Noi cât confort îi oferim? De fapt.... îi oferim noi ieslea sufletului nostru? Înțelegem noi, oare, că Betleem, mai mult decât un loc, înseamnă fiecare dintre noi? Crăciunul înseamnă bucurie, speranță și unirea cu familia. Crăciunul dar mai ales zilele premergătoare acestuia, reprezintă cea mai frumoasă și cea mai liniștită perioadă a anului. Crăciunul este sărbătoarea familiei. Naștere unui copil aduce întotdeauna bucurie în inimile tuturor.

Crăciunul  este un motiv în plus de a încerca să fim mai buni cu cei din jurul nostru, să fim mai indulgenți, pentru că toți greșim și toți vrem să fim iertați. Cuvântul care descrie cel mai bine Crăciunul este iubire. Crăciunul este perioada cu cea mai mare încărcătură emoțională și spirituală. Dorința de a face bine și de a aduce zâmbetul pe chipul oamenilor, de aici pleacă și obiceiul de a face cadouri, celor dragi și celor nevoiași. Pentru că a dărui înseamnă mai mult decât a primi!
Crăciunul este sărbătoarea bucuriei autentice. Ea își are rădăcinile în îndepărtata copilărie, când, noaptea de Crăciun va rămâne cea mai plină de taină, de lumină, coborâtă pentru fiecare om.
Crăciunul este sărbătoarea sufletului.

Așadar, omule, sufletul tău nu este nicidecum cel mai neînsemnat. De ce? Pentru că nașterea lui Isus este cea care a conferit însemnătate Betleem-ului. Or noi, când ne oferim sufletul ca iesle, devenind căminul pruncului, acesta îl umple de dumnezeire, de delicatețe, de iubire, dându-i valoare și transformându-l în casă pentru toate celelalte suflete din viața noastră.

Suflete, anul acesta Isus te alege să fii noul său cămin!
Tu...  vrei să fii noul său Betleem?

sursa foto: internet
stefan robu

VIAȚA ȘI SUFLETUL,

Gândurile, aspirațiile și dorințele tale alcătuiesc lumea. Tot ce este frumos, fericit și sacru, sau dimpotrivă, urât trist și dureros, există ca atare în tine însuți. Tu îți modelezi singur viața, lumea și universul, prin gândurile tale. Lumea ta este așa cum ești tu. Tot ce există în univers este o manifestare a experiențelor noastre lăuntrice.  Nu contează ce există în lumea exterioară, căci această lume nu face decât să îți reflecte starea de conștiință.  Contează numai ce există înlăuntrul tău, căci lumea exterioară nu face decât să oglindească această realitate. Tot ceea ce construiești în interior prin puterea gândurilor tale se reflectă ulterior în lumea exterioară, modelând circumstanțele vieții tale.  Tot ce găzduiești în inima ta se reflectă mai devreme sau mai târziu în viața ta exterioară, în virtutea legii acțiunii și reacției. Toate sufletele atrag realitatea care le corespunde și este imposibil să atragă o realitate care nu le aparține deja.

Omul atrage toate incidentele din viața sa  prin puterea și calitatea gândurilor sale. Orice suflet reprezintă o combinație complexă de experiențe și gânduri acumulate, iar corpul este vehiculul improvizat pentru manifestarea acestora. Sinele tău real este alcătuit din gândurile tale, iar lumea din jur, deopotrivă cea animată și cea neanimată, îmbracă hainele țesute de gândurile tale. Indiferent dacă te simți curajos sau speriat, cauza stării tale sufletești există în sufletul tău, nicidecum în lumea exterioară.                                                               

Dacă circumstanțele exterioare ar avea într-adevăr puterea de a binecuvânta sau a face rău, ele i-ar afecta în același fel pe toți oamenii. Faptul că ele produc rezultate atât de diferite arată că binele și răul nu există în ele, ci în oamenii care se confruntă cu ele, mai exact în mintea acestora.  Cine înțelege acest lucru învață să își controleze gândurile, să își disciplineze mintea și să își recunoască templul sufletului, eliminând din acesta toate materialele inutile și integrând numai gânduri de bucurie și seninătate, de puritate și viață, de compasiune și iubire, de frumusețe și nemurire.  În acest fel, el devine bucuros și senin, puternic și sănătos, plin de compasiune și iubire, iar frumusețea nemurii se așterne pe fața sa.

Așa cum colorăm evenimentele prin gândurile noastre, noi procedăm în mod similar și cu obiectele din lumea vizibilă. Acolo unde unul vede frumusețe și armonie, altul vede o urâțenie revoltătoare.  Așa cum creionăm prin gândurile noastre evenimentele și obiectele, noi procedăm astfel și cu sufletele semenilor noștri. Un om care este sclavul simțurilor sale îi consideră pe sfinți niște ipocriți. Invers, cei care cultivă gânduri de iubire regăsesc iubirea oriunde s-ar uita.  Potrivit legii cauzei și efectului, oamenii atrag o realitate similară cu gândurile pe care le emit, care le confirmă apoi convingerile interioare.
Dorești să te bucuri de bunătatea celorlalți oameni? atunci fii bun. Dorești să te bucuri de adevăr? începe prin a-l rosti tu însuți.
Tu descoperi numai ceea ce oferi; lumea exterioară este oglinda ta. Vei începe astfel să îți purifici și să îți reconstruiești lumea interioară, descoperind revelație după revelație și având realizare după realizare, până când vei constata că lumea exterioară nu are nici o putere asupra ta și că întreaga magie există în sufletul disciplinat prin autocontrol.

sursa foto: internet
ștefan robu

IZBĂVIRE PRIN IUBIRE,

Îți prind mâna și te privesc în ochi, acolo unde se oglindește lumina sufletului tău - acesta este adevărul pe care-l porți în tine în această clipă.
Tu și numai tu poți să recunoști măreția adevărului din tine.
El este măsura luminii sufletului tău. Dar cui îi este dat să-și vadă lumina sufletului îi este dat să și poată vorbi cu el însuși și să fie în comuniune cu Dumnezeu. Te rog - spune unității supreme adevărul tău și spuneți-l și ție pentru ca lumina sufletului să sporească.
Cât e de clară și  de  strălucitoare depinde de cât de profund ți-ai înțeles iubirea
Dacă ai învățat ce este iubirea și dacă ai dobândit-o, sufletul tău se va izbăvi.
Izbăvirea înseamnă aflarea adevărului din tot ce ai petrecut până acum, rătăcindu-te.
Dacă adevărul iubirii se deschide în tine, unitatea supremă îți va trimite izbăvirea.
Caută adevărul și vei dobândi izbăvirea prin lumina iubirii.

sursa foto: internet
stefan robu

LEGILE DIVINE ALE NATURII,

Deseori omul contemporan este iritat de cuvântul Dumnezeu, întru-cât fie nu a încercat să pătrundă în profunzime, în esența sacră, fie că aceasta l-a făcut nestatornic. Dreptul ignorantului este de a nega adevărul. Acum se poate spune: acesta este Dumnezeul tău, iar acesta este Dumnezeul meu. Și toți au dreptate. Să nu impui altora noțiunea ta despre Dumnezeu pentru că prin aceasta îi îngrădești.
Dumnezeu este o structură unitară și infinită și este unul pentru toți. Este diferită cunoașterea lui, fiecare dintre noi ajungând la el pe cale proprie. Noi spunem că Dumnezeul meu începe de la mine, fiindcă interacțiunea mea cu Dumnezeu începe de la mine. Schimbul de idei despre Dumnezeu este asemenea unei lecții care oferă înțelepciune

Dumnezeu este unitate,
Tot ce există este Dumnezeu. Prin urmare, nu există nimic în afară de Dumnezeu și Dumnezeu nu este o forță oarecare ce se află dincolo de noi și ne dirijează viața.. Întreaga viață este unică și indivizibilă.
Dumnezeu este marea, omul o picătură în mare. Nu se poate să ne separăm de Dumnezeu. Dacă ne simțim izolați, înseamnă că, prin gândurile noastre, am renunțat la el și nu că Dumnezeu a renunțat la noi. Fiecare om este unic, iar dacă recunoaștem în noi principiul divin, se va schimba și starea noastră fizică.

Natura - trinitatea lui Dumnezeu,
Spiritul, sufletul și trupul sunt indivizibile.
Spiritul constituie forța motrice creatoare și conștientă. Dorind binele, noi ne mișcăm rapid înainte. Dacă suntem nemulțumiți sau fără bunăvoință, atunci fie stăm pe loc fie ne învârtim în cerc încercând să găsim drumul corect. În viață nu există mișcare înapoi. Spiritul înseamnă idee, el este asemenea seminței pe care o sădim în pământ. Dacă o sădim cu iubire, va crește o plantă puternică. Dacă sufletul este pozitiv - te împinge din spate, te obligă să mergi înainte.
Sufletul este cunoaștere. El lucrează cu spiritul sau ideea cum ar lucra ca o sămânță. Sufletul este asemenea pământului în care crește planta.
Trupul este tocmai această plantă.  Spiritul și sufletul constitue nivelul sentimentelor. Trupul constitue nivelul fizic.  Atât timp cât  noi suntem oameni, avem trup, sentimente și gânduri.Gândurile sunt date pentru a corecta sentimentele în concordanță cu timpul în care trăim. Rațiunea este expresia nivelului fizic care adaptează viața noastră conform necesităților.

Legea Karmei, fiecare om are posibilitatea de a alege. Omul suferă în măsura în care a neglijat contactul cu armonia lumii.Chiar și atunci când dorește răul, omul este consfințit în Dumnezeu în toate dorințele lui. El trebuie însă să știe că după cauză urmează efectul.

Legea învățării. Noi venim în lumea fizică pentru a învăța înțelepciunea pământească. Pe pământ, totul este instruire și poți să înveți cu totul diferit. Conștiința corpului este o parte din din conștiința spiritului. Întreaga experiență a vieții fizice este cuprinsă în suflet din eternitate în eternitate. Cu cât învață mai mult în decursul vieții, cu atât mai înalte sunt cerințele care i se pun omului în față. Cel care folosește corect predestinarea vieții sale este un spirit evoluat. Viața este dezvoltarea spiritului. Omul, prin acțiunile sale violente își distruge propriul trup. Trupul se supune spiritului său iar de aceasta omul nu se desparte până la moartea corpului. Legătura energetică dintre ele însă se păstrează pe vecie.

Legea polarității. Universul are o esență bipolară și lumea este construită după principiul polarității. Indiferent de forma de expresie, întregul este unitatea a două contrarii sau, altfel spus, orice lucru este alcătuit din pozitiv și negativ, bine și rău, cald și rece, alb și negru etc. Iar tuturor formelor vizibile le corespunde contrariul invizibil.

Legea atracției, similarul atrage către el similarul. Bunătatea atrage bunătate, răul atrage răul. La prima vedere, partea atrasă poate fi invizibilă. Cu cât mai mult se învecinează un rău cu alt rău, cu atât mai mult învață unul de la altul și, fie că ambele părți devin mai bune, fie ambele părți devin mai rele.

Legea iertării. Există numai eternul acum! Timpul este o noțiune relativă: ceea ce fac acum va rămâne pe vecie și va influența viitorul. Tot ce am făcut în trecut influențează prezentul și viitorul. Rezultă că nimic nu dispare, dacă nu dorim să ne corectăm propriile greșeli. Dumnezeu nu știe ce înseamnă nu pot. Înțelepciunea divină sau legile au fost întotdeauna accesibile tuturor. Ele există în spiritul fiecăruia dintre noi, trebuie doar să le căutăm în inima noastră.
A fi desăvârșit înseamnă să nu regreți trecutul, să nu-ți fie frică de viitor, iar în prezent să faci totul corect. Cheia eliberării de regrete și frică este iertarea. Iertarea nu înseamnă că justificați trecutul. Ea înseamnă eliberare. Se eliberează doar acela care înțelege că a comis o greșeală și prin înțelegerea acestui fapt devine mai înțelept.
Omul nu posedă darul iubirii perfecte ceea ce înseamnă că greșește și de aceea are nevoie să ierte.

Legea renașterii, nemurirea nu e credință ci legea universului. Spiritul, adevărata esență a omului, este veșnic. Dumnezeu este veșnic, el nu moare niciodată. Moartea este încheierea unei etape. Frica de moarte constitue măsura ignoranței umane și imposibilitatea civilizației occidentale să privească în mod corect moartea. Fiecare corp ce moare primește o binecuvântare. Așa cum un vas spart rămâne un vas, la fel și spiritul uman rămâne spirit.

Dumnezeu este unic. Nu există forțe alternative - forțe ale răului. Dacă ar fi existat energii diferite opuse, atunci polul energetic unic - Dumnezeu - s-ar fi destrămat. Toți suntem născuți din el și creați din principiul spiritual. Nu putem fi separați de acest întreg unitar. Întregul este format din pozitiv și negativ, bine și rău. Prin gândurile sale, omul dă naștere răului. Nenumăratele întâlniri cu oameni răuvoitori, răi, cu spirite cumplite au loc din cauză că omul ce se întâlnește cu aceștia este el însuși răuvoitor, rău sau speriat. Similarul atrage către sine similarul.

Crearea legilor spirituale - viața este un torent de energii care poate fi reglat constructiv. Pentru dezvoltarea spiritului sunt necesare:
-credință - deschide ușa pentru intrare și pentru ieșire,
-voință - dă putere și dorința de a merge,
-conștiință - dă capacitatea de a se mișca în direcție corectă,
-speranță - dă aripi,
-iertare- oferă libertate,
-iubire - dă rezistență,
-rugăciune - ajută curentul energiei spirituale să se orienteze spre construirea unității creatoare de Dumnezeu.

Puterea rugăciunii - Dacă este corect folosită, rugăciunea este o energie uriașă care oferă rezultatul dorit. Trebuie să ne rugăm astfel, încât să fim întotdeauna în centrul acțiunii, cerând pentru sine acel lucru de care noi avem nevoie. Cerând pentru un copil bunăstare noi de fapt o facem pentru a ne restabili liniștea sufletească. Rugăciunea este alcătuită din:
- adresarea către Dumnezeu
-recunoașterea unității noastre cu Dumnezeu
-dorință pozitivă
-mulțumire pentru cele făcute
-să transmiți dorința în mâinile lui Dumnezeu, adică să ne eliberăm de probleme.
Realizarea rugăciunii este determinată de corectitudinea vieții noastre. Sar putea să ni se pară că rugăciunea nu ni se îndeplinește. Alături  de noi, însă, se îndeplinește rugăciunea unui om rău. Dacă omul rău și-a însușit lecția, a tras concluzii juste și se află pe un drum corect, înseamnă că a săvârșit o faptă bună și de aceea dorința lui se înfăptuiește. El a cerut sincer. Rugăciunea noastră nu a fost din  tot sufletul și, probabil, am cerut mai mult decât trebuie și nu ne-am însușit lecțiile anterioare ale vieții.
Nu trebuie musai să fii sfânt. Trebuie să mergi pe un drum corect.

sursa foto: internet
stefan robu

SIMPLI PAȘI,

Neșansa nu face decât să ascundă calea,
Care conduce inevitabil
La succesul deplin,
Care ne așteaptă la capătul drumului.



Povara grea a îndoielilor și a temerilor
Care întunecă valea speranțelor noastre,
Umbrele cu care se confruntă spiritul
Și lacrimile amare,



Durerile sufletești, suferințele,
Vânătăile generate de lanțurile rupte -
Toți aceștia sunt simpli pași
Care ne conduc către generația în care credem.



Plină de compasiune, iubirea aleargă
Și îi iese în întâmpinare pelerinului venit din ținutul credinței.
La capătul drumului, pe acesta îl așteaptă
Întreaga glorie și tot binele din  lume.

GÂNDURI ȘI EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII,

Corpul nu este decât slujitorul minții. El ascultă de acesta din urmă, indiferent dacă gândurile ei sunt alese deliberat sau exprimate automat. Când gândurile minții sunt dezgustătoare, corpul se afundă rapid în degradare și boală. În schimb, când  gândurile minții sunt frumoase și nobile, el își pune haina tinereții și a frumuseții.
Gândurile puternice, pure și fericite generează un corp viguros și plin de grație. Corpul este un instrument delicat și plastic, care reacționează cu putere în fața gândurilor ce îl impregnează. De aceea, obișnuințele mentale produc inevitabil efecte pozitive sau negative asupra sa.
Sângele celor care nutresc gânduri impure devine la rândul lui otrăvit.
În schimb, o inimă curată generează o viață și un corp similare.  Invers, o minte murdară murdărește în egală măsură viața și corpul, pe care le corupe. Gândirea este un izvor al acțiunii, vieții și manifestării. Dacă ea este pură, totul devine pur în viața omului

Simpla schimbare a dietei alimentare nu este suficientă pentru a ne vindeca. Ea trebuie însoțită și de purificarea gândurilor. Atunci când gândurile devin pure, omul nu mai suportă hrana impură. Cine își fortifică  și își întărește gândurile nu trebuie să se teamă de microbi și viruși. Dacă îți dorești să îți regenerezi corpul, veghează asupra minții tale. Dacă dorești să ai un corp frumos, începe prin a-ți înfrumuseța mintea.
Gândurile de răutate, invidie, dezamăgire și deznădejde dezbracă trupul de sănătate și grație. O față care reflectă amărăciunea  nu este o întâmplare, ci oglinda unor gânduri pline de amărăciune. Ridurile care o desfigurează sunt consecința pasiunilor, desfrâului și orgoliului.

Așa cum nu poți avea o casă curată și bine aerisită dacă nu deschizi geamurile și dacă nu lași lumina soarelui să pătrundă înăuntru, nu poți avea nici o înfățișare senină, fericită și luminoasă atât timp cât nu cultivi gânduri de seninătate, bunăvoință și bucurie. Pe fețele oamenilor în vârstă există riduri de simpatie, alte produse de gânduri puternice și pure, iar altele generate de pasiuni. Cine le poate distinge? În cazul celor care au trăit frumos, bătrânețea pare calmă, împăcată și blândă, la fel ca razele soarelui la apus.

Nici un medic nu poate vindeca bolile corpului la fel de eficient ca gândurile de bucurie. Nici o mângâiere nu alungă umbrele durerii și tristeții la fel de eficient ca propria bunăvoință. Cine cultivă în permanență gânduri de rea voință, cinism, suspiciune și invidie se condamnă singur la închisoare și devine propriul temnicer. În schimb, cine nutrește gânduri de bunăvoință față de toți semenii săi, păstrându-și veselia în fața tuturor și învățând cu răbdare să distingă binele în ceilalți oameni, trăiește practic în rai. Cine cultivă zilnic gânduri de pace față de toate creaturile trăiește el însuși într-o pace de nezdruncinat.

sursa foto: internet
stefan robu

HAOSUL DIN VIAȚA NOASTRĂ,

Viața omului înseamnă ordonarea haosului vizibil. Fiecare o face cum știe, cum vrea și cum poate. Evoluția omului și a omenirii are loc sub formă sinusoidă. Cu cât gândirea lui este mai rațională, cu atât amplitudinea cu care el se mișcă pe această sinusoidă de la un cap la altul este mai mică și cu atât suferințele pe care și le pricinuiește sunt mai mici.Mișcarea noastră este condusă de către spirit, adică de idee, adică de scop. Știm din ordonarea vieții noastre materiale că pentru a ne atinge scopul trebuie să avem un plan bun, pentru ca ideea să se poată materializa. Pentru a ne realiza un scop mic, cotidian, facem un drum scurt, sau îl realizăm ușor. Pentru un scop mare, important pentru viitor, drumul este lung, sau realizarea este grea.
Mai știm și că ceva mare începe de la ceva mic. Cine se învață din copilărie să facă cu mâna lui câte ceva din mărunțișurile de zi cu zi, acela, crescând, va fi capabil să realizeze lucruri mari.Învățați să înțelegeți ce este mare și ce este mic, ce este important și ce nu este important. Altfel, aceste stresuri pot deveni piedici în calea noastră.
Ceva mic începe de la zero. Ceva mare este relativ pentru că nu are limite.


Viața fizică a fiecărui copil începe de la zero. Lecțiile care i se dau după principiul complexității îl duc departe și în sus. Dar, dacă din lanțul de complexitate crescătoare lipsesc unele verigi, deoarece părinții sau chiar el însuși a considerat că din tot ce întâlnește în cale ceva nu-i va fi de folos de fiecare dată, în decursul vieții, mergând pe sinusoida lui, când va da de situație similară, va fi legat de mâini și picioare. De fiecare dată tot mai profund și mai profund, până când veriga lipsă se va completa.
Fiecare clipă are ceva mare și ceva mic. Cui nu-i este frică, înțelege acest lucru; cel care este speriat nu înțelege. Oamenii nu-și recunosc fricile, sentimentul de vinovăție și răutatea fiindcă nu-și dau seama nici când au apărut și nici când sau transformat în senzații. Cine nu-și urmărește senzațiile și gândurile, se va afla într-o bună zi ca în fața ghilotinei și va simți că a fost pedepsit pe nedrept.

sursa foto: internet
stefan robu