ștefanblogspot.ro

duminică, 17 ianuarie 2016

PRIVIND UN COPIL,

Tu, om, cu suflet de copil
Inteligent, dar şi amabil.
Ochii-ţi cuprind inocenţa,
Persoană ce urăşti violenţa.

Cu un zîmbet bun şi cald
Până la cer faci un salt,
Căci captezi pe fiecare
Fie că e mic sau mare.

Posedînd o linişte gălăgioasă
Răutatea însă-şi e geloasă
Pe puritatea-ţi emanată
Ce nu o vrei mascată...

Chip angelic şi senin
Liniştit, dar libertin...
Gânditor şi prea sfios
Cuvintele-s fără folos...

RECUNOSCĂTOR,

Cu umilinţă îţi mulţumesc...
Eu, păcătos...Tu, Tată ceresc...
Căci milostiv ai grijă de mine
Îndreptîndu-mă mereu spre tine.

Mă rog, în genunchi stînd,
Recunoştinţă avind în gînd.
Uitând de tot şi de toate,
Deşi păcătos cu multe păcate

Îţi mulţumesc pentru sentimente,
Pentru evenimentele incerte,
Pentru zîmbetul adresat la fiecare
Iar pentru păcate îmi cer iertare.

Sunt recunoscător căci mi-ai arătat
Curcubeul după ploaie s-a ridicat.
Acum, zîmbind, îţi mulţumesc
Deoarece, Doamne, te iubesc...

marți, 12 ianuarie 2016

ÎN ANUL CE NE STĂ-NAINTE,

În anul ce ne stă-nainte
Dorim s-avem schimbări în noi
Să te slujim, o scump părinte,
Cu o iubire mai fierbinte
Chiar în necazuri şi-n nevoi.

Dorim să ne-nnoim trăirea,
Să fim mai buni, mai iubitori,
Să ducem peste tot vestirea
Că numai tu dai izbăvirea
Pierduţilor şi fiilor risipitori.

Dorim mai mult onor să-ţi dăm,
Să medităm la cele sfinte
Şi dor în inimi să purtăm
Doar de la tine să-nvăţăm,
Din ale tale dragi cuvinte.

Nu vrem să risipim nimic
Din ce ne dai cu bunătate,
De-.i darul mare sau de-i mic
Să-l folosim, şi pic cu pic
Să-i ştim a lui însemnătate.

Vrem cu mai multă consacrare
Să ne-angajăm în lucrul sfînt,
Să nu fim prinşi de nepăsare,
Să ştim unde găsim scăpare
Cînd sufletul e trist şi frînt.

Şi-n anu-n care am intrat
Vor năvăli furtuni cumplite,
Dar braţul tău cel încercat
Va fi cu noi neîncetat
Să dea puteri întinerite.

De-aceea noi păşim voioşi
Pe drumul ce-i trasat de tine,
Nu ne ataşăm de alţi cristoşi
Şi nici de cei necredincioşi,
Ci doar de stările divine.

Privind-napoi la anul dus
Realizăm c-au fost ocazii
Cînd n-am vorbit despre Isus
Sărmanilor ce s-au supus
Unor demonice invazii...

Şi ştim c-au fost împrejurări
Cînd n-am trăit la înălţime.
Am fost răpuşi de întristări,
Am şovăit în încercări,
Uitînd de harul ce ne ţine...

Dar vrem ca-n anul ce- a venit
Să ne-mplinim menirea bine,
S-aducem rodul cuvenit,
Să-l ajutăm pe cel rănit,
Să-i dăm şi hrana ce-l susţine...

Vrem numai duhul mângâierii
Să lucreze-n noi neîncetat,
Şi atunci în ceasul -ntunecării
Ne vom gîndi la plaiul ţării
Unde-i lumină sfîntă-necurmat.

Încedinţăm a noastră soartă
În mîna ta, părinte drag,
Că ştim că numai ea ne poartă
Spre -acea împărătească poartă,
Spre-acel sublim, ceresc meleag.

În anul ce ne stă-nainte
Ne angajăm în mod plenar
Să te slujim, o scump Părinte,
Cu o iubire mai fierbinte,
Căci tu eşti dătător de har.