BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE CRĂCIUN,

Este timpul să ne bucurăm, este perioada sărbătorilor! Pe mulți dintre noi ne găsește fiind ocupați: să cumpărăm cadourile ideale pentru cei dragi, să finalizăm treburile începute. Apoi când suntem în pline sărbători de iarnă, am devenit atât de obosiți in graba noastră de a pregăti totul, încât ne este greu să ne relaxăm sau să ne bucurăm de tradițiile și obiceiurile specifice sărbătorilor de iarnă.

Perioada sărbătorilor de iarnă creează așteptări...atât din partea noastră, cât și din partea celorlalți, aduce cu sine presiunea de a fi fericit, așa cum se presupune că ar trebui să fim. Însă, prin agitația aceasta continuă, mintea ne zboară în mod haotic la diverse lucruri, mai cu seamă la cele pe care nu am reușit să le facem sau cele care nu merg cum dorim. Astfel, uităm care este scopul principal al sărbătorilor de iarnă, și anume, acela de a sărbători: nu prin cadouri scumpe și bunuri materiale, ci prin prezență și conexiune umană. Este un bun prilej pentru a pune accent pe relații, emoții, anturaj; mai degrabă decât pe aspecte materiale.

Sărbătorile îndeamnă la momente de reuniune: atât cu tine însuți, cât și cu cei dragi și aduc în prim-plan simplități-le vieții. Pentru aceasta trebuie să-ți faci timp pentru ceea ce contează cu adevărat pentru tine, a petrece timp cu familia și cu prietenii, poate fi cel mai important lucru pentru tine. Fă-ți timp pentru asta și începe cu acest lucru înainte de începerea propriu-zisă a sărbătorilor. Sărbătorile Crăciunului sunt pentru întrunirea în familie, pentru pace, liniște sufletească, pentru iertare etc. Unii sărbătoresc specificul Crăciunului ca sărbătoare religioasă și tradiție, în timp ce alții sărbătoresc spiritul de altruism.

Indiferent de abordarea Crăciunului, sărbătoarea îndeamnă la relaționare și la timp petrecut alături de oameni, nicidecum la singurătate. Orice alegi să faci, încearcă să-ți amintești motivul pentru care faci acel lucru. Petrece timp cu tine pentru a reflecta- reflecția te ajută să fii în contact cu trăirile tale interioare și să optimizezi anumite aspecte de care nu ești mulțumit. Diminuează așteptările pe care le ai de la aceste sărbători. În fond, sărbătorile reprezintă un bun prilej de a savura mai mult simplități-le vieții pe care adesea le trecem cu vederea. Oferă-ți prilejul de a te bucura de simplitate. Fii atent în a găsi pozitivul și lucrurile frumoase in ceea ce se întâmplă în jurul tău. Ceea ce cauți găsești, așadar, dacă vei căuta negativul, îl vei găsi. La fel putem găsi și pozitivul, dar adesea nu-l  luăm în seamă.

Oferă experiență, durează mai mult decât secundele de fericire atunci când primim un cadou. Prieteniile sunt construite și menținute pe baza experiențelor comune. Timpul-prezența: un cadou prețios. Cu toții știm că timpul fiecăruia este important, tocmai de aceea petrecerea unui timp de calitate cu cei dragi este un cadou minunat.  Sărbătorile Crăciunului sunt un prilej de bucurie pentru cei mai mulți dintre noi, le asociem cu reuniunea familiei în jurul bradului, împodobit, cu veselie și, în general, cu emoții plăcute. Încheierea anului este percepută ca un moment de bilanț, iar dacă rezultatele nu ne satisfac, sentimentele noastre devin negative. Ce este mai important aici este să înțelegem că întotdeauna sărbătorile, ca și weekend-ul, se asociază în alegeri.

În prejma sărbătorilor devenim mai darnici, mai înțelegători mai sensibili. Sigur că este foarte frumos să oferim. În momentul în care oferă, oamenii își aduc aminte cumva că există un echilibru între a da și a primi. Cadoul îl faci din generozitate, de aceea oamenii ar trebui să se gândească ce atașează unui cadou. Și întotdeauna unui cadou i se atașează generozitate și... atât. Nu aștepți nimic în schimb. Ne propunem, la fiecare sfârșit de an, să-l facem mai bun pe următorul.

Crăciunul este o invitație pentru a ne pregăti casa și sufletul de sărbătoare, prilej de aduceri aminte, de bilanț personal, de împăcare cu sine și cu ceilalți. Astfel, descoperim în sufletul nostru podoabe ca: iertare, bunătate, împăcare, generozitate... frumusețe. Și, odată cu împodobirea bradului, ne putem împodobi și pe noi cu un gest magic.

De Crăciun ne amintim că suntem asemeni Creatorului și Mântuitorului, că suntem creatori, astfel încât ne putem construi și reconstrui în fiecare an, apropiind-ne de ceea ce dorim și putem să fim. Un cadou magic putem oferi propriei persoane: asumarea și iertarea.

Chiar dacă nu mai suntem copii, în fiecare adult se ascunde un suflet de copil care merită ceva frumos, avem nevoie de magie, de vis, de poveste dar mai ales avem nevoia de a trăi vraja sfântă ce învăluie Crăciunul. Cu această ocazie avem posibilitatea de a scoate din sufletul nostru valori ca: binele, iubirea, mulțumirea, generozitatea. Ele sunt acolo în suflet, tu doar trebuie să le scoți. Bucuria Crăciunului va rămâne aceiași, indiferent de circumstanțe și distanțe.

Haideți să fim fericiți noi, nu sărbătorile! Crăciunul este: recunoștință, magie, dăruire și iertare. Crăciunul ne îndeamnă să fim mai buni, în felul acesta vom trăi cu bucurie și folos fiecare întâlnire a noastră cu Isus, cel care a venit, vine și va veni!

Ștefan Robu

sursa foto: internet

VĂ UREZ TUTUROR UN CRĂCIUN BINECUVÎNTAT!

SPERANȚA, MODUL DE A REALIZA VISURILE,

 

A vorbi la începutul anului despre speranță poate fi o obișnuință sau o formalitate, deoarece, în  această perioadă, se spun numai lucruri frumoase și se fac urări care să ne ajute să privim cu mai multă încredere timpul ce ne stă în față, transformându-l într-un nou început.

Dincolo de toate acestea, speranța este sădită în inima omului, face parte din el, deoarece viața fără speranță este ca o corabie fără pânze. Tinerețea este caracterizată de speranță, visuri, dorințe mărețe,  dar și riscul ca speranța să se transforme în disperare este atât de amenințător. Cum putem să facem să fim oameni ai speranței? Speranța ne-a fost dăruită, o speranță în care putem avea încredere, în virtutea căreia noi putem înfrunta prezentul nostru: prezentul, chiar și plin de greutăți, poate fi trăit și acceptat dacă se îndreaptă spre un țel și dacă de acest țel noi putem fi siguri, dacă acest țel este atât de mare, încât să justifice drumul. Spre cine ar trebui să ne îndreptăm noi? Care ar trebui să fie țelul vieții noastre? Omul are multe speranțe în viața sa, mai mici sau mai mari. 

În tinerețe poate fi speranța marii și împlinitei iubiri; speranța unei anumite poziții în profesie, a unui succes sau altul,  care să fie important pentru toată viața. Când însă aceste speranțe se realizează, ni se arată cu claritate că aceasta,  în realitate, nu era totul. Devine evident că omul are nevoie de o speranță care să treacă dincolo. Devine evident că îi poate fi deajuns doar ceva infinit, ceva care va fi mereu mai mult decât poate să atingă el. 

Această mare speranță poate să fie doar Dumnezeu, care îmbrățișează universul și care ne poate propune și dărui ceea ce, singuri, nu putem atinge.

Aceasta este speranța care trebuie să caracterizeze fiecare om, fiecare tânăr etc... Nu putem însă ascunde, că de multe ori, orizontul nostru este atât de întunecat. Așadar, speranța nu este un vis, ci modul de a realiza visurile.

Speranța este aceea care re-începe mereu, iar lumea va aparține mâine celor care îi vor fi oferit speranța cea mai mare, tocmai pentru că tot întunericul din univers nu poate stinge o candelă aprinsă!

foto: internet

Ștefan Robu

SPECIALIȘTI ÎN A PREA FOLOSI SCUZE,

 

În desișul propriei istorii, am învățat cu toții munți întregi de scuze care mai de care mai speciale, năstrusnice și ghidușii, scuze amprentate  cu propriul nostru mod de a fi, agățându-ne cu ambele mâini de un motiv pentru care să facem sau nu un anumit lucru.

Ne-am eschivat de la realizarea unui act atât de mult implorat de celălalt cu inima îndoliată de suferință, cu lacrimi în ochi și cu durere în suflet. Atâtea chemări irosite, atâtea invitații la banchetul vieții celui de lângă noi pe care le-am refuzat politicos pentru că: „ nu avem timp”. Copii cu glas de smirnă ne-au implorat prezența, iar noi i-am nenorocit cu: „sunt ocupat acum, dar data viitoare mă voi revanșa! Promit! Ține minte: data viitoare- care, de fapt, se traduce cu Niciodată! De unde oare scuzele? De unde le-am deprins? Deși nu am fost educați la grădiniță sau la școală pentru aceasta, și cu atât mai puțin în familie, totuși, apelăm vandalic la scuze bine ticluite în ghemotocul minții!  Scuzele le-am inventat noi oamenii! Cu câte pretexte nu am reușit să ne retragem din inima celuilalt, lăsându-i gol interiorul ce prinde gust de dor! De multe ori am justificat atât de gratuit modul nostru de a fi, de a gândi, de a simți,  de a lipsi, de a vorbi de a iubi...!

Ne scuzăm, pentru că voiam să ne micșorăm vina sau să ne descotorisim de ea, așa cum pomul se lipsește de frunzele ofilite în toamna târzie.  Scuzele nu sunt invocate pentru a ne disculpa doar în fața oamenilor.  Fabricăm scuze și în fața lui Dumnezeu și căutăm subtil să ne sustragem  de la prezența sa ; ne plângem că nu ne ajunge timpul, că am uitat să ne rugăm dimin eața și seara, că am fost prea ocupați, că avem prea multe de făcut și că lui nu-i mai rămâne spațiu deloc, că ziua de 24 de ore este mult prea scurtă și suntem foarte obosiți,  că e prea mare gălăgie în casă, că duminica vrem să ne odihnim mai mult după o săptămână cumplită la școală sau serviciu, că....

Devenim artiști veritabili în a ciopli scuze cu propriile cuvinte, dar sunt convins că, dacă vrem să facem un lucru, îl facem fără doar și poate; dacă ne dorim din toată inima ceva, ne dăm și peste cap să-l realizăm. Important este să vrem! Voința, exercitată prin multă muncă și atenție, trece munții, împlinește visurile, depășește spațiul și timpul, face imposibilul posibil!

sursa foto: internet

Ștefan Robu

CĂUTÂND MEREU,

 

Cum obținem ceea ce avem în viață? De ce unele persoane par să aibă totul, în timp ce altele suferă atât de mult?  În încercarea noastră necontenită de a ne găsi fericirea în viață, devorăm la nesfârșit cărți de gândire pozitivă.  Dar dacă aceste cărți ar deține cu adevărat secretul unei vieți pline de abundență și de bucurie, de ce continuăm  să cumpărăm altele noi? Sigur, există câteva care au reușit totuși să pară că ne oferă în mică măsură cheia  către o viață mai bună, dar în realitate nu sa întâmplat așa.

Căutăm pretutindeni mijloace de a ne elibera de stresul vieții de zi cu zi, și cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi încă mai caută.  Cum e posibil?  Cum se face că nu am învățat niciodată simplul secret al unei vieți mai bune, indiferent ce reprezintă ea pentru noi?  Cum se face că încă mai continuăm să încercăm ca  nebunii să obținem ceea ce vrem, în condițiile în care cheia îndeplinirii celor mai intime dorințe este la fel de elementară ca și viața.

Dacă mai ești de părere că lucrurile vin la tine în urma norocului sau a ghinionului, sau din întâmplare, sau în urma unei coincidențe, nu este așa. Nu ți sa părut niciodată extrem de bizar faptul că viețile noastre sunt atât de dure, deși suntem străluciț? Așa că de ce cărțile referitoare la modul în care putem avea totul, la cum să gândim corect și cum să ne îmbogățim la cum să ne vizualizăm drumul către succes și la cum să stăpânim puterea gândirii pozitive nu ne-au arătat cum să ieșim din această dezordine?  Foarte simplu!  Fiecare din aceste cărți au trecut cu vederea cel mai important element din toate timpurile, care ne afectează viața de zi cu zi.  Creăm în urma sentimentelor, nu a gândurilor.

Da, este corect.  Ajungem așa cum ne dorim în urma modului în care simțim, nu încercând să punem lucrurile la locul lor sau să ne controlăm propriile minți, prin intermediul uneia dintre cele mai elementare legi ale fizicii: asemănarea atrage asemănare.

Așa că, dacă vrem să ne schimbăm viețile, să fim mai bogați,  mai sănătoși mai în siguranță sau mai fericiți, va trebui doar să învățăm pașii simpli de manipulare a propriilor sentimente după care în fața noastră se va deschide o lume nouă, plină de oportunități.

Cu cât mai mult te joci așa, cu atât îți va plăcea mai tare să  simți schimbarea vibrațională care se petrece în tine, pe măsură ce treci de la o frecvență la alta.

sursa foto: internet

Ștefan Robu