HOINARI SAU MISIONARI ÎN WEB?

 

Vacanța aduce cu sine posibilitatea(care poate fi oportunitate sau risc) de a petrece mai mult timp în fața calculatorului sau a telefonului, pe paginile de internet sau pe rețelele sociale.  Pentru unii, nu lipsesc jocurile pe diferite console sau online. „Chemarea”pare să fie doar aceea de a căuta mai multă distracție, relaxare și „destresare” după marea „aventură” a școlii.

Este absolut normal să existe și un timp petrecut astfel, însă fără a da spațiu exceselor și lipsei limitelor de timp și de conținut. Mai direct spus, nu este potrivit să „stăm cu nasul în telefon” toată ziua și nici să „consumăm” orice de pe internet.  Acest lucru poate fi făcut ținând cont de câteva aspecte elementare.

Raportul dintre real și virtual este foarte greu de definit și, deseori, amăgitor.  Există cu adevărat o graniță între lumea reală și web? Răspunsul este nu, deoarece ceea ce facem pe internet are, de fapt, consecințe în viața reală.. Este posibil să fi întâlnit persoane cu profiluri false care se insultă reciproc cu ferocitate sau să fi citit sau participat la conversații pe chat aprinse și necontrolate.  Ei bine, cu siguranță, în spatele unei măști sau cel puțin în spatele unui ecran totul este mai ușor, dar adevărul este că acele cuvinte comunică și au, cu siguranță, un impact asupra noastră..  De exemplu, este destul să ne uităm  la efectele hărțuirii cibernetice sau ale pornografiei de răzbunare care îi conduc adesea pe cei care le suferă la sinucidere. Avem responsabilități unii față de alții. Un exercițiu poate fi întrebarea: cum m-aș comporta dacă aș avea în fața mea aceste persoane?

În ceea ce privește „adevărul”, pe internet, toată lumea are un cuvânt de spus și, de multe ori, aceasta devine o arenă în care fiecare iși afirmă opiniile. Dialogul este deja dificil, deoarece ne imaginăm noi înșine tonul cuvintelor scrise, cu riscul de a înțelege greșit cu ușurință. Întâi de toate, e bine să ne amintim că adevărul trebuie să fie căutat din iubire. Adică, adevărul nu numai că trebuie spus din principiu, ci și cu intenția de a oferi celuilalt  ceva ce îi edifică viața și, chiar mai mult, să-l ajute să-l cunoască pe Dumnezeu. Într-o astfel de logică nu este loc pentru minciună, falsități și fake news.

De mare ajutor este simplitatea în exprimare. Lumea internetului are timpi diferiți de lumea reală, pragul de atenție  al utilizatorilor este foarte scăzut, ca să nu mai vorbim de fluxul constant de informații la care suntem supuși 24 de ore pe zi. Nu este o coincidență faptul că Tik Tok este una dintre cele mai populare rețele de socializare în rândul tinerilor. Așadar, este bine să ne amintim că, pe web, comunicarea trebuie să fie clară și simplă.

Comunicarea vizuală are locul său de cinste pe internet. Imaginile comunică și transmit sentimente și emoții. O imagine va fi întotdeauna capabilă să atragă mai mult atenția asupra sa  decât un text scris. Majoritatea mediilor sociale se bazează tocmai pe aspectul vizual. Dar, de multe ori, imaginile religioase folosite în postări nu prea au nimic plăcut: Isus sau sfinți animați, înconjurați de porumbei, inimioare, sclipici și atâtea culori, încât te ia amețeala.

A spune o poveste are un mare impact comunicativ.  Prin intermediul unei povești, de fapt, putem crea empatie cu ceilalți, putem transmite emoții și, mai presus de toate, o poveste rămâne. Dacă ne gândim bine, creștinismul spun e o poveste: cea a  omului și cea a lui Cristos, Mântuitorul omului. 

Aceste sugestii ne pot ajuta să fim pe internet nu hoinari, ci misionari!

sursa foto: internet

ștefan robu

DRUMUL ȘI DESTINAȚIA,

Zilele de vară sunt adesea trăite cu gândul la vacanță, la călătorie și voie bună pentru a reface acea energie stoarsă de prea multă muncă.  Ne facem planuri și economii pentru a avea câteva zile departe de rutina obișnuită, zile care să ne alunge oboseala acumulată. Fie că alegem destinații îndepărtate, fie că mergem să ne vedem rudele și locurile natale, există ceva ce ne unește experiențele estivale - călătoria.

Plecăm din liniștea și confortul casei  spre alte locuri, mai mult sau mai puțin cunoscute.  Folosim automobilul, trenul sau avionul. Unii ne bucurăm de drum, alții îl privim cu frică și nesiguranță. De pildă, ați văzut acei călători care vor mereu locul la geam în autocar sau tren? Pentru ei, drumul trebuie să fie o bucurie. Dar există și reversul medaliei.  De fiecare dată când zbor cu avionul, văd oameni care sunt măcinați de frică și încearcă tot felul de metode să biruiască această trăire. Pentru ei, destinația contează, călătoria fiind doar o povară necesară.

Dar cum e pentru un creștin această idee de călătorie? Dacă privim în istoria biblică, vedem multe călătorii.  Noe a pornit pe apele potopului într-o călătorie.  Abraham a plecat din țara sa spre un loc necunoscut.  Urmașii săi au plecat în Egipt de unde aveau să se întoarcă pentru a ocupa Canaanul.  Exilul babilonian și apoi întoarcerea la Ierusalim au fost alte călătorii.  În epoca noului testament, descoperim călătoriile misionare ale sf. Paul și ale altor apostoli.

Dar ce leagă aceste povești și ne poate fi util și nouă? În primul rând, ideea de destinație.  Viața noastră însăși este o călătorie spre locurile cerești.  Deși pământeni, știm că nu aici ne este finalul călătoriei, ci dincolo. Aceasta este destinația noastră, deși adesea părem că suntem prea acaparați de realitățile lumii pământene.  Dar mai există o lecție deosebit de importantă pe care o putem învăța privind la călătoriile biblice: drumul este cel puțin la fel de important precum destinația.

De la Machiavelli încoace am învățat că nu prea contează pe ce căi ajungem acolo unde ne dorim. Or, lucrurile nu stau chiar așa.  Mai întâi, drumul contează chiar pentru a fi siguri că atingem finalul dorit și nu ne rătăcim.  Cristos ne spune clar că singurul drum adevărat spre Dumnezeu este chiar în persoana sa.  Astăzi ni se propun multe drumuri, dar, în cele din urmă, vom constata că duc exact în direcție opusă.

Apoi, drumul, așa cum vedem în istoria exodului, este valoros, pentru că ne pregătește pentru destinație. Înainte de a ajunge în țara promisă, evreii au avut nevoie de experiența deșertului, unde au primit legea și au putut să îl descopere mai clar pe Dumnezeu.

Viața noastră - o călătorie unică pentru fiecare dintre noi - ne-a fost oferită de Dumnezeu ca o ocazie de a ne pregăti pentru destinația finală, cerul. Am primit, pe lângă destinație, și mijlocul de transport, corabia bisericii, care să ne ducă acolo. Am primit companioni de drum, hrana și resursele necesare. Ni sa spus care este calea și cum trebuie să o urmăm. Ce ne mai rămâne de făcut? Să ne bucurăm cu adevărat de drum, să fim alături de cei slabi care părăsesc calea sau cedează în fața oboselii și, mai ales, să rămânem mereu conștienți de locul spre care ne îndreptăm.

sursa foto: internet

ștefan robu