PUTEREA DIN INTERIORUL TĂU,

Deși procesul prin care devenim în mod deliberat creatori este extraordinar de simplu, nu este întotdeauna și ușor, fiindcă acest concept este mult prea îndepărtat de noi.  Ideea că ne-am creat lumea prin faptul că ne simțim singuri - indiferent că provine din gânduri sau emoții - pare extrem de suspectă într-o primă fază. Ca să ne dăm seama că avem întotdeauna puterea să creăm un lucru în orice moment dorim și în orice mod am vrea, poate fi foarte greu de acceptat... pentru o vreme. Cu toate astea, fizica este tot fizică, iar magnetismul este magnetism - ambele ne spun că ceea ce se aseamănă se atrage.

Nu trebuie însă să trecem singuri prin toate aceste situații noi, tocmai fiindcă nu suntem singuri pe această planetă.Fiecare dintre noi avem un partener de viață iubitor, inteligent, frumos și puternic - extraordinarul Eu extins, o ființă interioară/exterioară care ni se alătură inevitabil în această călătorie, o ființă care ne oferă întotdeauna sprijinul ei și al cărei ajutor este unul palpabil, ca de altfel și emoțiile pe care le experimentăm, acele prețioase bijuterii pe care le numim sentimente, sentimente - geniul magic al oricărei creații. Există pe lumea asta foarte mulți care îți vor spune că au decât foarte, foarte rar câte un gând negativ. Îți vor spune că viața lor este foarte plăcută și că sunt destul de fericiți. Cu toate acestea, sunt aceiași oameni care îți vor spune că viața lor este plină de tot felul de încercări și că trebuie să învățăm cu toții să mai primim și lovituri din când în când. Nu avem întotdeauna tot ceea ce ne trebuie dar trebuie să luăm viața așa cum este îți vor spune tot ei. Ceea ce nu este adevărat - nu putem transmite un anumit fel de energie negativă, indiferent că este vorba despre o măsură mai mare sau mai mică, și să fim fericiți. Și mă refer la orice stare, de la iritare ușoară, la starea în care nu simți nimic sau la o spaimă perpetuă. Este imposibil din punct de vedere fiziologic să fim fericiți dacă emitem acest tip de energie, fiindcă transmitem două feluri de vibrații diferite, care generează două tipuri de rezultate diferite(externe și interne).

Dar nu trebuie să rămânem în acest stadiu. De fapt, odată ce ai început să vezi realmente cum acționează acest magnetism, devine destul de greu să ignori evidența: viețile noastre au fost modelate de fluxul zilnic de energie emisă, și nu de soartă, noroc, circumstanțe etc. Nici o ființă umană nu poate fi permanent deconectată de la energia - sursă și să ajungă totuși acolo unde își dorește. Iată, așadar, care este ideea: dacă vei continua să îți trăiești viața ca o victimă a circumstanțelor, concentrându-te întotdeauna asupra a ceea ce este în neregulă cu cineva sau ceva, atunci nu vei avea niciodată viața pe care ți-o dorești. Îți va aduce doar un singur lucru: mai mult din ceea ce încerci  cu disperare să schimbi.

Rețeta  creării oricărui lucru este realmente destul de simplă.Se iau gândurile(sentimentele) bune sau rele(asta însemnând vibrații negative sau pozitive), se amestecă cu diferite niveluri de emoție și magnetism din ce în ce mai mare - și iată ce atragem spre noi, indiferent că ne place sau nu. Lucrurile asupra cărora ne concentrăm și modul în care vibrăm la ele determină ceea ce obținem... și asta încă de la naștere. Așa că dacă te afli în căutarea constantă a unor modalități de a remedia toate lucrurile din jurul tău care nu îți plac sau dacă ai permis să se întâmple aceste lucruri, dar tot nu îți plac, atunci înseamnă că te-ai concentrat tot timpul pe lucrurile pe care nu ți le-ai dorit(ani la rând)! Este nevoie de doar șaizeci de secunde să stabilești o legătură la nivel vibrațional cu lucrurile asupra cărora te concentrezi.

Doar  șaizeci de secunde de gândire pură și concentrată, bună sau rea, negativă sau pozitivă. În această perioadă scurtă, începem să vibrăm pe aceeași frecvență cu lucrurile la care ne-am gândit din punct de vedere emoțional, ceea ce înseamnă că am vrut să atragem acele lucruri.

Până acum, cam așa ne-am modelat viața, prin această atenție neîncetată față de toate lucrurile fără de care ne-am putea descurca oricum foarte bine, producând însă foarte multă tensiune negativă. De aceea este  atât de  important pentru noi să înțelegem cât se poate de bine ce înseamnă o emoție negativă, cum funcționează ea, cum să o identifici, de ce continui să ai așa ceva și cât de vital este pentru acest proces să deții controlul. Așa că te rog să nu consideri acest articol ca fiind unul negativ. Este, de fapt, o componenta  care ne duce în direcția dorită. Cu cât te gândești mai mult la ceva, nu numai că vei atrage într-o măsură mai mare acel lucru, dar vei mai atrage și altceva - altceva care, întâmplător, este pe o frecvență similară. Dacă există o potrivire din punct de vedere al vibrațiilor, atunci te poți trezi și cu alte lucruri pe cap, indiferent că te-ai concentrat asupra lor sau nu. Dacă te gândești tot timpul la un lucru, creezi un soi de spirală a gândurilor care se mărește din ce în ce mai mult și atrage în interiorul ei și alte elemente. Tot universul răspunde la vibrații, aceasta este legea după care funcționează. Și, dat fiind că noi ne aflăm pe această planetă, asta înseamnă atingere, miros, culoare, gust, auz și... emoții.

Atunci când resimți o stare de bucurie, de pasiune sau de iubire - sau orice altă manifestare de fericire, aceste sentimente sunt interpretările noastre personale ale anumitor tipuri de vibrații. Pe de altă parte, atunci când avem sentimente de anxietate, de vină sau alte resentimente, și ele reprezintă interpretări ale vibrațiilor. Și să nu uităm de ce unele îți dau o stare mai bună decât altele; una este mai apropiată de sursă, iar alta nu. Fiecare dintre noi suntem extensiile fizice ale unor elemente mult mai cuprinzătoare decât cele pe care le putem vedea, extensii ale unui Eu non - fizic mult mai vast - Sursa noastră de energie - care tocmai se exprimă acum, în corpul uman. Atunci când vibrăm într-o stare de sincronizare cu acea energie, ne simțim bine. Și invers: atunci când ne simțim abătuți, acest lucru se întâmplă fiindcă nu vibrăm la unison cu acea energie pură, pozitivă.

A FI LIBER ÎNSEAMNĂ, DE ASEMENEA, A ACCEPTA CEEA CE NU AI ALES TU,

Dacă exercițiul libertății ca opțiune între diferitele posibilități are, fără îndoială, importanța lui, este capital să înțelegem că mai există o modalitate de exercitare a libertății, mai puțin exaltantă la prima vedere, mai săracă, mai umilă, dar mult mai des întâlnită și care este de o fecunditate umană și spirituală imensă: deci nu numai a alege, dar și a accepta ceva ce nu am ales noi. Ne propunem, așadar, să punem în evidență importanța acestei forme de exercitare a libertății, a cărei ignorare duce la suferință și deziluzii amare.
Actul cel mai rodnic al libertății umane stă mai mult în acceptare decât în impunere, iar omul își manifestă măreția libertății sale atunci când transformă realitatea, dar, mai ales, atunci când o acceptă cu încredere și o trăiește în viața de zi cu zi așa cum ia fost dat
Primim ușor și firesc situațiile care, deși nu au fost alese de noi, apar în viața noastră sub o formă agreabilă, încântătoare chiar. Cu totul altfel se pune problema când este vorba de situații care ne displac, ne contrariază, ne fac să suferim, și tocmai în aceste cazuri suntem chemați deseori să acționăm pentru a deveni cu adevărat liberi, pentru a fi capabili să acceptăm ceea ce nu numai că nu am dorit, ba uneori este exact contrariul dorinței noastre! 
Există aici o lege paradoxală a existenței: nu putem deveni cu adevărat liberi decât dacă acceptăm să nu beneficiem întotdeauna de libertate!
În concluzie, cine vrea să acceadă la o libertate interioară reală trebuie să se antreneze în a accepta de bunăvoie și cu inimă bună lucrurile care pot să-i contrazică libertatea.
Ne este cumplit de greu să ne acceptăm limitele, slăbiciunile, neputințele, tocmai pentru că ne este groază de situațiile pe care nu le putem controla.
Adevărul este că situațiile care ne fac într-adevăr să evoluăm sunt tocmai cele pe care nu le putem stăpâni.
Marea iluzie a omului este că vrea să aibă control asupra vieții sale.  Or, viața este un dar care scapă prin însăși natura ei oricărei tentative de control.

Revoltă, resemnare, acceptare
În confruntarea cu aspectele legate de viața noastră, de persoana noastră, de situația în care ne găsim, care ne displac și pe care le considerăm negative, există trei atitudini posibile. Prima este cea de revoltă: de exemplu, nu mă accept,mă revolt împotriva lui d-zeu care m-a creat așa cum sunt, împotriva vieții care a lăsat să se întâmple un eveniment sau altul, împotriva societății. Vorbim aici de o revoltă ca refuz al realității. Revolta este deseori prima reacție spontană în fața suferinței, dar problema este că ea nu reprezintă niciodată o soluție și nu face decât să sporească răul deja existent, fiind sursă de disperare, violență și resentimente.
Revoltei poate să-i urmeze resemnarea: atunci când ne dăm seama că nu putem schimba o anumită situație sau pe noi înșine, sfârșim prin a ne resemna. Resemnarea poate reprezenta un pas înainte în raport cu revolta în măsura în care conduce la o atitudine mai puțin agresivă și mai realistă, dar este insuficientă. Chiar dacă resemnarea poate fi o virtute filozofică, ea nu este una creștină pentru că-i lipsește speranța. Resemnarea este o mărturie a neputinței și nimic mai mult. Ea poate fi o etapă ce devine sterilă dacă nu este depășită.
Atitudinea spre care este cel mai bine să tindem este acceptarea. În raport cu resemnarea, acceptul aduce o cu totul altă dispoziție interioară prin faptul că ne face să spunem da unei realități percepute inițial ca negativă, dar care trezește în noi percepția că va duce în final la ceva pozitiv. Așadar, există o perspectivă a speranței.
Diferența decisivă dintre resemnare și acceptare vine din faptul că prin acceptare, chiar dacă realitatea obiectivă în care te găsești rămâne neschimbată, atitudinea ta sufletească poate fi total diferită, căci inima este întărită de virtuțile credinței, speranței și iubirii, în stare embrionară. Datorită prezenței credinței, speranței și milei, acceptul tău capătă o valoare și mai mare și le face să rodească. Dacă există credință, speranță și iubire, există în mod automat și disponibilitate pentru primirea harului divin care, mai devreme sau mai târziu, va avea efecte pozitive.

Voi evoca mai departe câteva domenii ale vieții noastre care, pornind de la revoltă sau de la resemnare, ne fac să ajungem la acceptarea a ceea ce nu am ales noi. Așa cum este logic, vom începe cu noi înșine și vom spune în câteva cuvinte cât de greu se învață iubirea de sine și ce efort este necesar pentru a ne accepta întru totul așa cum suntem. Marele secret al tuturor acumulărilor și evoluțiilor spirituale este să învățăm să-l lăsăm pe d-zeu să acționeze. D-zeu este realist. Harul divin nu acționează în imaginar, la nivelul idealului sau al visului, ci în concretul existenței, în plan real. Persoana pe care d-zeu o iubește cu tandrețe de tată, pe care vrea să o întâlnească și să o transforme prin iubirea sa, nu este persoana care mi-ar fi plăcut mie să fiu sau cea care consider că ar trebui să fiu, ci cea care sunt, pur și simplu. D-zeu nu iubește niște indivizi ideali, niște ființe virtuale, ci își îndreaptă dragostea spre creaturile sale reale, concrete.Pierdem o mulțime de timp din viața noastră plângându-ne că nu suntem așa sau altfel, lamentându-ne că avem nu știu ce defect sau nu putem depăși cutare neputință, imaginându-ne tot binele pe care am putea să-l facem dacă, în loc să fim așa cum suntem, am fi mai puțin copleșiți de suferință, mai plini de daruri, calități, virtuți....
Foarte des, incapacitatea de a ne accepta slăbiciunile și de a elimina refuzul, fie el conștient sau nu, a ceea ce suntem sau a situației de viață concretă în care ne aflăm blochează lucrarea divină în viața noastră în mai mare măsură decât păcatele și greșelile pe care le facem.Prin analogie, dacă nu-i accept pe ceilalți așa cum sunt (dacă, de exemplu, îmi pierd timpul purtându-le pică pentru că nu corespund așteptărilor mele), nici în acest caz nu-l las pe d-zeu să acționeze pozitiv în relația ta cu semenii și nici să facă din relația ta  cu aceștia o ocazie de schimbare în bine pentru ei și pentru tine. Atitudinile pe care le-am descris sunt neproductive, pentru că sunt marcate de refuzul realității ce are rădăcinile bine înfipte în lipsa de speranță și de credință, acesta din urmă implicând lipsa de iubire.


sursa foto:internet
stefan robu