Prioritățile și *visele*: o singură listă,

Ne-am început vara cu o listă întreagă de lucruri pe care am fi voit să le realizăm: să ne relaxăm, să ne facem prieteni noi(nu doar pe Facebook, ci în realitate!) și să consolidăm vechile prietenii prin revederi și excursii. 
Ne-am propus să citim cărți bune, să călătorim și să facem fapte bune, să vedem filme bune, să călătorim și sa facem fapte bune.
Multe planuri, poate chiar prea multe pentru un timp așa de scurt.
Însă oare timpul este scurt sau nu am reușit noi să ne organizăm bine, să ne alegem cu grijă prioritățile?

Nu cumva, deși visăm mult, ne organizăm puțin și mergem prea mult pe improvizații?
Viața nu poate fi trăită pășind dintr-o improvizație în alta.
Inima nu iubește improvizațiile și nu poate ajunge la fericire parcurgând drumuri improvizate. Și chiar dacă aparent improvizațiile ne pot ajuta sau salva uneori, de cele mai multe ori ele ne distrug visele și fericirea.

Așadar, unde e și cum arată lista noastră de priorități pentru ziua de azi, această lună, acest an?
Ce am realizat în această vacanță? Care sunt speranțele noastre? Suntem convinși că putem trăi mai bine luna aceasta față de luna trecută? Care ne sunt prioritățile și care este visul nostru cel mare? Ce facem pentru a ni-l împlini?

Prioritatea timpului liber trebuie să fie cum să ne apropiem unii de alții, cum să creștem împreună. cum să punem împreună bunurile, bucuriile viața, tot ceea ce avem și suntem.

Prioritatea trebuie să fie cunoașterea celuilalt, dar și cunoașterea de sine, și alui D-zeu. Cât timp am acordat celuilalt? Dar lui D-zeu?  Dar cunoașterii de sine?  Calea spre împlinire, spre o viață fericită trece prin aceste cunoașteri.  Trebuie să (re)cunoștem cum suntem, unde suntem și ce anume putem îmbunătăți în viața noastră.

Prioritățile vacanței trebuie să cuprindă prioritățile vieții, speranțele pe care le avem pentru viitorul nostru.
Nu există un timp potrivit pentru a ne opri din visare.  Nu există un timp în care să încetăm să luptăm pentru visele noastre.  Nu doar vacanța trece, ci și viața!   De aceea, să ai o listă cu priorități înseamnă să ai vise și să trăiești bucuria împlinirii lor.
De fapt, înseamnă să trăiești fericit!

sursa foto:internet
ștefan robu 

A accepta criticile,

   Noi oamenii avem multe frici.  Ne este frică de atacuri teroriste, de cutremure, de inundații, de accidente, de boală, de suferință, de moarte , de singurătate, de lipsa banilor, de nesiguranța viitorului etc.
Cu toate acestea, cred că ne este teamă mai ales de gura lumii, de ceea ce alții ar putea să spună și să creadă despre noi.  Pentru a nu fi criticați, deseori ajungem să nu mai fim noi înșine, căutând să impresionăm și să răspundem așteptărilor celorlalți.
Când aflăm însă că am fost vorbiți de rău,atunci ne descurajăm, ne supărăm, nu vrem să ne mai implicăm, ne spunem că nu mai merită să facem binele etc.
Dar, oare, nu cumva greșim?  Cred că, mai întâi de toate, trebuie să învățăm să nu luăm criticile în nume de rău, ci să le acceptăm, fără să ne supărăm.
În fond, nu sântem dictatori, ca să impun celorlalți ce anume să gândească despre noi, pentru că fiecare are dreptul la o opinie personală.
Zîmbind însă și păstrându-ne calmul, ne-am putea întreba: ”de ce ne dărâmă faptul că cineva ne vorbește de rău”?  În fond, căutăm să fim plăcuți, având curajul de a fi noi înșine în tot ceea ce facem, expunându-ne astfel judecății altora, sau ceilalți dau sens vieții noastre, și atunci ajungem să căutăm simpatia și admirația lor?
În al doilea rând, decât să ne supărăm că am fost criticați, mai degrabă să analizăm criticile aduse și să reflectăm asupra lor.
Sigur, este adevărat că unii caută mereu vinovați pentru eșecurile lor, dar aceasta nu înseamnă că noi suntem mereu imaculați și că nu greșim cu nimic.  Dimpotrivă, în unele situații, au dreptul să ne critice pentru ceea ce nu facem bine, iar noi nu putem să nu recunoștem că am greșit.
Când însă suntem criticați pe nedrept, chiar dacă ne doare, să nu ne descurajăm.
Fiecare poate  spune  ce vrea despre noi. Nu trebuie să ne supărăm.
Important este să nu facem lucrurile pentru a fi văzuți și admirați de oameni, ci pentru domnul, căruia să-i fim plăcuți în toate.
Stefan  robu
sursa foto:internet