Proba credintei,

Se intimpla des ca noi sa avem mari dificultati in a intimpina prezentul asa cum se cuvine.Nu e doar faptul de a trai fie un pic agatati(nostalgic) de trecut, fie proiectati intr/un viitor usor de construit la nivel mental, dar cam subred cind vine vorba de realizare.
O privire sincera asupra modului nostru de viata ne pune in fata o rapiditate cu care sintem tot mai deprinsi. Traim intr/o epoca a progresului continuu si nivelul nostru  zilnic de achizitie in materie de informatie depaseste imaginatia.
Vrem sau nu, spunem ceva, vrem sau nu adunam felurite imagini si sunete in mintea noastra. Astfel, eliminam distante si mai diminum din frica de necunoscut.
Cu o naturalete greu de imitat, Isus are o preocupare aparte pentru timpul prezent. Rar foloseste verbe la alt timp decit cel prezent, si atunci o face cu precizie!  Nu e oare asta o puternica trimitere la viata?  Viata care prin excelenta este.. Pentru ca trimite des la memorie, metoda lui are rezultate si astazi.  Evanghelia este dovada  concreta a faptului ca a fi prezent si a locui in timpul tau, a trai, cere o atentie aparte pentru detalii: capacitatea de a vedea in micimea unui fapt sau om amploarea unui regat, o vedere buna pentru a/l recunoaste pe aproapele, un auz bun pentru a/l asculta, mult mai mult decit o mina pentru a/i veni in ajutor.
Ce am scris mai sus poate face parte din elementarul nostru bagaj de cunostinte, dar face parte si din practica?
Nu de alta, dar aici se verifica mult care e partea noastra cind vine vorba de fidelitatea fata de cererea  *vie imparatia ta*.

Sa nu poftesti,

**Lacomia de bogatii il face pe om sclav, si in timp ce el ajunge sa fie sclavul bogatiilor, el se stinge in sine insusi.
Nefericit sufletul care este mai mic decit lucrurile pe care le poseda: este mai mic pentru ca in loc sa fie deasupra acestor lucruri, el se situeaza dedesubtul lor.
Si aceasta supunere slugarnica se experimenteaza mai precis atunci cind ceea ce am posedat cu atita pasiune, se pierde cu nespusa suferinta.**

**Despre sobrietate,**

**O buna parte din filozofii antici, dar mai ales Parintii Bisericii, subliniau in scrierile lor ca dorintele si pasiunile umane sunt infinite si ca ele trebuie temperate, moderate, pentru ca, astfel, fiinta umana sa poata alege si savirsi binele.
De accea, i/au incredintat aceasta misiune virtutii, sobrietatii. Insa, in zilele noastre, sobrietatea  este deseori inteleasa gresit, fiind confundata cu austeritatea.
Or, lucrurile nu stau asa. Sobrietatea nu este austera, ci frumoasa, atragatoare, placuta ochiului, pentru ca aceasta reprezinta o alegere de viata, cautarea intelepciunii.  Ca atare, sobrietatea trebuie vazuta mereu ca o cautare continua a esentialului in viata, moderatie in felul de a minca, de a bea, de a se imbraca, de a trai existenta etc.
Astfel, putem intelege ca virtutea sobrietatii nu ne arata doar cum sa traim o viata cumpatata in mincare si bautura, ci si cum sa ne pastram mintea limpede, ca sa nu ne lasam dominati de dorinte sau de pasiuni, ci sa le dominam noi pe ele.
Drept urmare, este nevoie sa invatam sa ne gindim bine inainte de a face ceva sau de a lua anumite hotariri, ca sa/i fim placuti domnului si sa/i edificam in bine pe semenii nostri(cf. Mt 5,16).
Sa recunoastem, in zilele noastre s/a cam pierdut simtul masurii. Consumismul vrea sa ne faca sa credem ca, cu cit ne vom implini mai multe dorinte, cu cit vom avea mai multe lucruri, cu atit vom fi mai fericiti.
Or, noi, crestinii, stim ca evanghelia lui Hristos ne invata cum sa fim fericiti(cf Mt 7,24 27), cum sa deosebim binele de rau, traind o viata echilibrata, fara excese.  De aceea, intrucit stim ca orice cuvint, atitudine, comportament, alegere ne poate face bine dar si rau, atit noua, cit si celor din jur, ne poate indeparta de d/zeu, dar si de aproapele, cred ca este necesar sa ne interiorizam mai des , sa veghem mai mult asupra dorintelor noastre, cerind de la domnul  aceasta virtute.
Astfel, avind mintea limpede, cautind inainte de orice sa ne consultam cu domnul, vom trai o viata echilibrata, vom dobindi un simt al masurii in modul nostru de a fi, de a gindi, de a alege si de a ne comporta.