A ne destainui, a face confidente cuiva, nu este deloc usor.Nu putem vorbi totul cu oricine.Ne putem deschide, treptat, doar in fata unei persoane discrete care ne inspira incredere, care ne dedica timp, ne asculta atent, ne intelege, ne este mereu alaturi, fara interese ascunse. Intr-adevar, doar intilnind persoane pline de umanitate, discrete, care ne vor binele, ne deschidem si ne lasam ajutati, pentru ca stim ca putem sa fim in fata lor noi insine, asa cum sintem.
Sa ne amintim ca dupa ce arhanghelul Gabriel ia facut cunoscut preasfintei Fecioare Maria ca va fi mama mintuitorului, ea nu ia spus acest lucru nici lui Iosif, desi era logodnicul ei si il iubea, si nici prietenelor ei din sat, cu toate ca se intilneau probabil in fiecare zi.
Mai degraba a mers la confidenta ei, verisoara sa Elisabeta, pentru ai impartasi cele intimplate.
Pe linga momentele frumoase, asemenea Mariei, ne confruntam si noi, uneori, cu momente mai grele. In astfel de clipe, cautam sa facem confidente, sa ne destainuim cuiva. La cine vom merge? Cui ne vom adresa? Sigur, mai intii domnului, care ne intelege cel mai bine.
Dar cautam ajutorul sau si in persoane care ne vor binele, isi fac timp sa ne asculte si sint disponibile sa ne fie alaturi. Mereu vom gasi la ele un cuvint bun si un sfat potrivit situatiei.
La rindul nostru, sintem chemati sa fim alaturi de cei care au nevoie de sprijin si ajutor.
Bunatatea, atentia, rabdarea, interesul si grija fata de binele celorlalti sint doar citeva din modurile prin care putem cistiga, in timp, increderea altora si le putem fi aproape in momentele grele.
Sa nu uitam, insa, ceva esential: daca cineva ne daruieste incredere, sa nu i-o inselam, deoarece ar suferi foarte mult. In plus, probabil nu va mai avea incredere nici in noi si nici in altii.
